ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2159/2015

Decizia nr. 2159/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 07 februarie 2013, sub nr. 5.182/2/2013, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Autoritatea Feroviară Română - Organismul Notificat Feroviar Român, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea măsurii de radiere a unui număr de 14 locomotive înmatriculate pe numele societății reclamante.

Reclamanta a formulat completare la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat constatarea nulității măsurii administrative de radiere din evidențele Autorității Feroviare Române, a unui număr de 14 locomotive, înmatriculate pe numele reclamantei prin adresa nr. 3.070/1.672 din 10 aprilie 2012 a Autorității Feroviare Române, precum și suspendarea măsurii administrative, respectiv a radierii din evidențele Autorității Feroviare Române a unui număr de 14 locomotive, înmatriculate pe numele reclamantei.

Prin Sentința civilă nr. 1.983 din 11 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe la data de 21 mai 2013, sub nr. 5.182/3/2013.

Prin Sentința civilă nr. 3.325 din 30 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse cererea de suspendare și acțiunea în anulare, ca nefondate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

2.1. Cu privire la cererea de suspendare

Reclamanta a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, suspendarea executării măsurii de radiere a unui număr de 14 locomotive înmatriculate pe numele acesteia, respectiv suspendarea executării adresei nr. 3.070/1.672 din 10 aprilie 2012.

Prin această adresă, pârâta a comunicat reclamantei respingerea cererii de înmatriculare și faptul că, în urma cererii de radiere, cele 14 locomotive menționate în cuprinsul adresei figurează radiate din registrul de evidență al AFER.

Argumentele invocate de reclamantă în dovedirea cazului bine justificat sunt de fapt argumentele de fond din acțiunea în anularea actului a cărui suspendare se cere, ceea ce nu poate fi analizat pe calea unei cereri de suspendare și ceea ce duce la consecința, practic, a nemotivării cererii de suspendare.

Prin urmare argumentele reclamantei sunt nefondate, sub aspectul dovedirii cazului bine justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (3) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Sub aspectul pagubei iminente, astfel cum aceasta este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, se constată că argumentele legate de crearea unui prejudiciu prin executarea măsurii de radiere sunt nefondate, câtă vreme reclamanta nu mai deține dreptul de proprietate asupra locomotivelor.

Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente, cerute cumulativ cu celelalte condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că cererea de suspendare a adresei nr. 3.070/1.672 din 10 aprilie 2012 a Autorității Feroviare Române - AFER este nefondată.

2.2. Cu privire la acțiunea în anulare

Un prim motiv de nulitate invocat de reclamantă este acela că, în conformitate cu prevederile art. 14 lit. b)) din Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1.193/2004, în vederea radierii deținătorul trebuie să completeze și să depună cererea tip prevăzută în anexa E și anexa E1 la cerere.

Sub acest aspect, se constată că modelul cererii de radiere prevăzut de anexa E este un model orientativ, și nu un tipizat obligatoriu, nefiind prevăzută o sancțiune pentru utilizarea unei alte forme decât cea din anexă.

Cât privește faptul că nu au fost anexate în original certificatele de înmatriculare respective, Curtea constată că neîndeplinirea acestei obligații de către titularul cererii de radiere nu era în măsură să producă un efect de prelungire a valabilității certificatelor de înmatriculare, câtă vreme, potrivit art. 13 alin. (1) lit. b)) din Ordin aceste certificate își pierduseră valabilitatea ca urmare a schimbării deținătorului vehiculului feroviar, la cererea fostului deținător.

Astfel, nu se poate reține că s-a produs o vătămare reclamantei, prin primirea cererii de radiere fără a fi însoțite de certificatele de înmatriculare în original, deși aceasta era prevăzută în formularul de la Anexa E.

Aspectele legale de respingerea cererii de reînmatriculare a locomotivelor pe numele SC B. SRL depășesc cadrul prezentei sesizări a instanței, care trebuie să verifice doar legalitatea și temeinicia refuzului de revenire asupra radierii de pe numele reclamantei.

Un alt motiv de nulitate invocat de reclamantă este acela al caracterului subsidiar al cererii de radiere în raport de cererea de înmatriculare.

Dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. b)) din Ordinul nr. 1.193/2004 prevăd că radierea din registrul de evidență a înmatriculării se efectuează de către AFER, la cererea deținătorului vehiculului feroviar, după retragerea, prin pierderea valabilității, a certificatului de înmatriculare.

Cererea de radiere a vehiculelor în cauză a fost transmisă la AFER ca urmare a înstrăinării acestora către SC B. SRL, aceasta din urmă solicitând reînmatricularea lor, astfel că reclamanta la data depunerii dosarului cu cererea de radiere nu mai era proprietar al vehiculelor. Cum în mod corect s-a apărat pârâta, radierea s-a efectuat în condițiile pierderii valabilității documentelor de înmatriculare prin schimbarea proprietarului vehiculelor.

Nu se poate reține caracterul condițional al radierii de admiterea cererii de înmatriculare, deoarece legea nu prevede o astfel de condiționare, mai ales că radierea se poate produce și fără a exista un nou deținător care să ceară înmatricularea (de exemplu, în caz de casare a vehiculului feroviar).

Constatând că nu există niciun motiv de nulitate a actului administrativ atacat, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a respins acțiunea în anulare, ca nefondată.

Împotriva Sentinței civile nr. 3.325 din 30 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC A. SA, susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

Prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat anularea măsurii radierii unui număr de 14 locomotive, măsură dispusă unilateral de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin intermediul Autorității Feroviare Române - AFER.

Motivele de nulitate invocate se refereau la nerespectarea condițiilor imperative prevăzute pentru procedura radierii de dispozițiile art. 14 lit. b)) din Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1.193/2004.

În mod greșit instanța de fond a apreciat că aceste motive de nulitate nu sunt obligatorii și, pe cale de consecință, a respins cererea de anulare a măsurii radierii.

Procedând astfel, prima instanță a făcut o aplicare greșită a legii, pronunțând o sentință netemeinică.

Prin măsura unilaterală, abuzivă, de radiere a celor 14 locomotive, societății reclamante i-a fost cauzată o pagubă imensă, aceasta nemaiputând opera pe calea ferată garnituri de tren lipsite de locomotivele radiate din circulația feroviară.

Condițiile legale cerute pentru radiere au caracter imperativ și sunt precizate expres de Ordinul Ministrului Transportului nr. 1.193/2004, art. 14 lit. b).

În mod eronat prima instanță a apreciat că nerespectarea acestor condiții legale nu este de natură să atragă sancțiunea nulității radierii și a dispus în mod netemeinic și nelegal respingerea acțiunii.

În concluzie, pentru motivele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de anulare a măsurii radierii celor 14 locomotive.

În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata Autoritatea Feroviară Română - AFER a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta SC A. SA a supus controlului de legalitate, în condițiile art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, măsura de radiere a unui număr de 14 locomotive înmatriculate pe numele acesteia, măsura dispusă de autoritatea pârâtă și comunicată prin adresa nr. 3.070/1672 din 10 aprilie 2012.

Hotărârea primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ, ca neîntemeiată, se bazează pe interpretarea corectă atât a probei cu înscrisuri administrată în cauză, cât și a dispozițiilor legale aplicabile.

Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) lit. b)) din Ordinul nr. 1.193 din 30 iunie 2004 pentru aprobarea Normelor privind înmatricularea și acordarea marcajului unificat de identificare a vehiculelor de transport feroviar și cu metroul, emis de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, radierea din registrul de evidență a înmatriculării se efectuează de către AFER, la cererea deținătorului vehiculului feroviar, după retragerea, prin pierderea valabilității, certificatului de înmatriculare.

De asemenea, art. 13 din același act normativ prevede cazurile în care se efectuează retragerea și pierderea valabilității certificatului de înmatriculare, iar la lit. b)) este menționată "schimbarea deținătorului vehiculului feroviar, la cererea fostului deținător".

În cauza supusă judecății, măsura de radiere a unui număr de 14 locomotive a fost dispusă la cererea reclamantei SC A. SA, ca urmare a înstrăinării acestora către SC B. SRL.

La data depunerii cererii de radiere, reclamanta nu mai avea calitatea de proprietar al vehiculelor feroviare, iar certificatele de înmatriculare ale acestora își pierduseră valabilitatea, în condițiile art. 13 alin. (1) lit. b)) din Ordinul nr. 1.193 din 30 iunie 2004, prin schimbarea deținătorului vehiculului feroviar.

În mod legal autoritatea pârâtă a dispus măsura radierii celor 14 locomotive, întrucât cererea de radiere cuprindea datele esențiale menționate în modelul de cerere prevăzut în anexa E la ordinul menționat, iar condițiile prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. b)) și art. 14 alin. (1) lit. b)) din același ordin erau îndeplinite.

În mod just prima instanță a subliniat că lipsa tabelului din Anexa E1 la Ordinul nr. 1.193 din 30 iunie 2004 ori neprezentarea certificatelor de înmatriculare în original nu sunt prevăzute de lege sub sancțiunea nulității și că reclamantei nu i s-a produs o vătămare prin înregistrarea cererii de radiere fără a fi însoțită de certificatele de înmatriculare în original, atât timp cât acestea și-au pierdut valabilitatea prin schimbarea deținătorului vehiculului feroviar.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, astfel că va fi menținută, iar recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. (1865).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva Sentinței nr. 3.325 din 30 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2015.

Procesat de GGC - ED