ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1966/2015

Decizia nr. 1966/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București în data de 9 noiembrie 2012, sub nr. x/299/2012, reclamanta Societatea Națională Transport Feroviar Marfă A. SA a chemat în judecată pe pârâții Compania Națională de Căi Ferate A. SA, Ministerul Transportului și Infrastructurii, Primăria Sector 1 București, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, solicitând instanței să dispună anularea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emise de Ministerul Lucrărilor Publice Transporturilor și Locuinței pârâtei Compania Națională de Căi Ferate A. SA pentru terenul în suprafață de 1308,96 mp, situat în București, anularea tuturor actelor care au stat la baza emiterii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1308,96 mp, restabilirea situației anterioare de carte funciară, obligarea pârâtei Compania Națională de Căi Ferate A. SA la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 11.674 din 23 mai 2013, Judecătoria sector 1 București a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâți și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 iulie 2013 sub nr. x/299/2012.

Prin Sentința nr. 3.204 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de perimare și a fost constatată perimată acțiunea introductivă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin încheierea de ședință din data de 1 octombrie 2013, Curtea a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 155

1

C. proc. civ. având în vedere faptul că, deși legal citată cu mențiunea de a indica toate actele administrative a căror anulare o solicită, cu precizarea numărului, a datei emiterii, a emitentului și de a depune la dosar copiile actelor administrative contestate, conform art. 12 din Legea nr. 554/2004, reclamanta nu s-a conformat acestei obligații.

La data de 16 octombrie 2014 reclamanta a înaintat la dosarul cauzei note de ședință prin intermediul cărora a solicitat repunerea cauzei pe rol.

La termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2014, Curtea a pus în discuție excepția de perimare invocată de Ministerul Transporturilor prin intermediul notelor de ședință înaintate la dosar în data de 24 noiembrie 2014, excepție analizată de instanța de fond și care a fost admisă, având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an, din vina reclamantei.

Prin cererea de recurs formulată, recurenta a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, susținând că, în mod greșit, a fost admisă excepția de perimare, întrucât ultimul act de procedură în dosar a fost la data de 14 octombrie 2010, dată la care s-a comunicat încheierea de suspendare a cauzei.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Înalta Curte a reținut că instanța de fond a constatat, în mod corect, că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 249 - 251 C. proc. civ., motiv pentru care, cu respectarea dispozițiilor legale, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod.

Motivele de recurs formulate în cauză nu pot fi primite de Înalta Curte, care va menține hotărârea instanței de fond ca legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 și 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Societatea Națională Transport Feroviar Marfă A. SA împotriva Sentinței civile nr. 3.204 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2015.

Procesat de GGC - N