ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 130/2015

Decizia nr. 130/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B.,

anularea avizului negativ privind accesul la informații clasificate, transmis prin adresa din 20 noiembrie 2012, emisă de pârâtul B. și obligarea pârâtului la emiterea avizului privind accesul la informații clasificate secret de stat, necesar emiterii autorizației de acces la informații clasificate, începând cu data de 30 octombrie 2011.

Pârâtul B. a formulat în cauză întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, sub aspectul

lipsa calității procesuale active a reclamantului și a inexistenței dreptului pretins sau a interesului legitim, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea

acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 107 din 18 iunie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Referitor la inadmisibilitatea acțiunii, sub cele două aspecte invocate de pârât, instanța a reținut că reclamantul a avut un drept recunoscut, acela al avizului privind accesul la informațiile clasificate, care reprezintă un act administrativ, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004.

Pe fond, instanța a apreciat că nu se impune anularea avizului negativ, acesta fiind legal emis.

Împotriva sentinței civile nr.

107 din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

a declarat recurs, în termen legal, reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul declarat de reclamant s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată, pentru următoarele motive:

Instanța de fond nu a administrat și nu a analizat vreo probă în cauză, încălcând dispozițiile art. 129 C. proc. civ., care impun magistratului, cu valoare de principiu, obligația de a afla adevărul.

Astfel, la termenul din data de 11 iunie 2013, față de răspunsul intimatului la solicitarea instanței de a depune întreaga documentație care a stat la baza emiterii avizului negativ, reclamantul a solicitat instanței să emită o adresă către autoritatea desemnată să efectueze verificările de securitate, pentru a comunica actele din care rezultă aceste verificări. Instanța, fără o motivare pertinentă, a respins această cerere și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.

Față de înscrisurile depuse de intimat, prima instanță nu putea să procedeze la verificarea legalității emiterii avizului negativ, soluția fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât nu au fost analizate etapele impuse de lege ce trebuiau parcurse de intimat pentru eliberarea avizului, etape care, conform înscrisurilor depuse la dosar, nu au fost respectate.

Chiar dacă într-un proces civil sarcina probei revine reclamantului, având în vedere faptul că a fost invocată în fața primei instanțe nerespectarea obligațiilor impuse de lege iar proba unui fapt negativ nu poate fi făcută, instanța trebuia să constate că intimatul nu a făcut proba contrară și pe cale de consecință, să constate avizul nelegal.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât B. a invocat excepția inadmisibilității recursului, sub aspectul lipsei calității procesuale active a reclamantului și a inexistenței dreptului pretins sau a interesului legitim. În susținerea excepției inadmisibilității, au fost reiterate, în fapt, argumentele aduse în motivarea excepției inadmisibilității acțiunii, invocate în fața instanței de fond.

Pe fondul cauzei, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, reluând apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat, în considerarea celor expuse în continuare, menite să substituie motivarea primei instanțe, în virtutea atribuțiilor conferite instanței de control judiciar, care poate completa considerentele cuprinse în hotărârea atacată.

Obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie anularea avizului negativ privind accesul la informații clasificate, transmis prin adresa din 20 noiembrie 2012, emisă de pârâtul B. și obligarea pârâtului la emiterea avizului privind accesul la informații clasificate secret de stat, necesar emiterii autorizației de acces la informații clasificate, începând cu data de 30 octombrie 2011.

În mod corect instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârât, sub aspectul lipsei calității procesuale active a reclamantului și a inexistenței dreptului pretins sau a interesului legitim în promovarea acțiunii.

Înalta Curte reține că în materia contenciosului administrativ, legitimarea procesuală activă, ca și condiția interesului pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată, trebuie privite în strânsă legătură cu aprecierea subiectivă a celui care reclamă producerea unei vătămări, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței competente orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

Reclamantul are legitimitate procesuală activă în cauză, existând identitate între persoana acestuia și titularul dreptului subiectiv încălcat prin actul administrativ contestat.

De asemenea, reclamantul justifică un interes legitim privat în promovarea prezentei acțiuni, de vreme ce, în calitate de angajat în cadrul Curții de Conturi a României - Camera de Conturi județul Bacău, în funcția de director, afirmă o vătămare decurgând din emiterea deciziei de avizare negativă a accesului la informații clasificate.

Critica recurentului cu privire la încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., prin refuzul de a administra și analiza probe în cauză, cu referire la respingerea cererii formulate de reclamant la termenul de judecată din 11 iunie 2013, este nefondată.

În cuprinsul încheierii de ședință din 11 iunie 2013, s-a consemnat că, față de lipsa relațiilor solicitate de la pârât, privind comunicarea documentației care a stat la baza emiterii avizului negativ privind accesul la informații clasificate, apărătorul reclamantului a solicitat revenirea cu adresă la pârâtul B., iar în subsidiar, la C., având în vedere conținutul celor două adrese transmise instanței la termenul respectiv.

Prin încheierea de ședință pronunțată la 11 iunie 2013, judecătorul fondului a respins cererea formulată de apărătorul reclamantului, cu motivarea că prin adresele din 07 mai 2013 și din 24 mai 2013, pârâtul a răspuns solicitării instanței.

Din actele dosarului rezultă că prin adresa din 07 mai 2013, B. a comunicat rezultatul verificărilor întreprinse cu privire la emiterea deciziei de avizare negativă a accesului la informații clasificate, pentru reclamantul A.

Înalta Curte constată că prima instanță a respectat principiul consacrat în art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și a respins motivat cererea formulată de apărătorul reclamantului, apreciind în mod judicios că la dosar există elemente probatorii suficiente pentru a proceda la analiza pe fond a acțiunii.

În ceea ce privește dezlegarea dată fondului cauzei, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 585/2002, autorizația de acces la informații clasificate se eliberează numai în baza avizului acordat de autoritatea desemnată de securitate, în urma verificărilor efectuate asupra persoanei în cauză, în luarea deciziei de acordare a avizului avându-se în vedere, cu prioritate, interesele de securitate.

În speță, în conformitate cu prevederile legale menționate, prin adresa înregistrată la B. din 21 noiembrie 2011, Curtea de Conturi a României a solicitat pârâtului revalidarea accesului la informații clasificate de nivel „Strict Secret” în privința reclamantului, solicitarea respectivă fiind transmisă de către pârât C., în calitate de autoritate desemnată de securitate, competentă să efectueze verificări în vederea emiterii avizului de securitate.

Urmare a verificărilor întreprinse de C. și a avizului negativ emis de această instituție, pârâtul a emis decizia de avizare negativă referitoare la accesul la informații clasificate în privința reclamantului, comunicată Curții de Conturi a României cu adresa din 23 mai 2012.

Ulterior primirii avizului negativ, Curtea de Conturi a României a solicitat pârâtului reanalizarea avizului și efectuarea verificărilor de securitate în privința reclamantului, cererea respectivă fiind transmisă autorității desemnate de securitate.

În urma noilor verificări efectuate, C. și-a menținut avizul negativ inițial, iar prin adresa din 20 noiembrie 2012, pârâtul a informat Curtea de Conturi a României cu privire la menținerea deciziei de avizare negativă a accesului la informații clasificate în privința reclamantului.

Împotriva deciziei menționate, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a formulat contestație înregistrată la B., care prin adresa din 23 ianuarie 2013, i-a comunicat menținerea deciziei de avizare negativă referitoare la accesul la informații clasificate.

Înalta Curte constată că autoritatea publică pârâtă a respectat reglementările în domeniu referitoare la instituția competentă să solicite declanșarea procedurii de verificare în vederea eliberării autorizației de acces la informații clasificate, termenele stabilite pentru efectuarea verificărilor în cadrul acestei proceduri, precum și prevederile legale referitoare la emiterea avizului de către autoritatea desemnată de securitate competentă să efectueze verificări, fiind neîntemeiate susținerile recurentului-reclamant vizând lăsarea emiterii avizului de acces la informații clasificate la aprecierea subiectivă a pârâtului.

De asemenea, critica recurentului-reclamant cu privire la nemotivarea de către pârât a deciziei de avizare negativă, nu poate fi reținută, având în vedere că normele legale în materie prevăd acceptarea de către solicitant a nemotivării avizului negativ de acces la informații clasificate (Declarația din Anexa nr. 15 la H.G. nr. 585/ 2002), iar în cauză,

prin declarația dată și semnată, reclamantul a luat cunoștință și a acceptat cerințele procedurii de verificare și avizare, fiind de acord ca

neacordarea avizului de securitate să nu fie motivată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 107 din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2015.