ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1101/2015

HOTĂRÂRE

11.03.2015

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1101/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 1101/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate;

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. x/114/2013 reclamantul

A. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român - B., obligarea acesteia din urmă la actualizarea despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 10/2001, având în vedere rata de schimb lei/euro, precum și la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

Prin precizările formulate la data de 3 decembrie 2013 reclamantul a susținut că valoarea actualizată solicitată a despăgubirilor pentru imobilele confiscate fără niciun temei legal este de 43.437,98 x 4,44 = 192.864,63 lei, sens în care depune la dosar adresa din 6 decembrie 2013 a Băncii Naționale a României.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr. 183 din 21 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. x/2005, s-a stabilit o valoare estimată a imobilului format din construcție și teren aferent de 44 mp situat în Buzău, la suma totală de 159.043,82 lei, pentru care urmează a se acorda despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care nu era în vigoare la data formulării contestației în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001/20 mai 2005.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență;

Tribunalul Buzău, prin sentința nr.

167/2014 din 13 februarie 2014, a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtă

B. și, în consecință a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență,

că raportat la obiectul cererii deduse judecății și la persoana pârâtului, excepția de necompetență materială invocată de pârât este întemeiată.

De altfel,

a mai reținut instanța că reclamantul solicită prin cererea dedusă judecații obligarea pârâtei la actualizarea despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 10/2001, având în vedere rata de schimb leu/euro, precum și la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în consecință a declinat competența de soluționarea a cauzei formulate în baza legii contenciosului administrativ de

reclamantul A., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în com. Chiojdu, sat Poienițele, jud. Buzău, în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Tribunalului Buzău.

Totodată, a constatat existența conflictului negativ de competență a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție București în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut

că nu este competentă material să soluționeze prezenta cauze

, raportat la

dispozițiile art. 10 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind N.C.P.C.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență;

Argumente de fapt și de drept relevante;

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență;

În cauza de față se constată că, prin cererea introductivă, astfel cum a fost precizată, reclamantul A.,

a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român - B. obligarea pârâtei la actualizarea despăgubirilor acordate în temeiul Legea nr. 10/2001, având în vedere rata de schimb lei/euro, precum și la plata eventualelor cheltuieli de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

Competența de soluționare a cauzei este stabilită, așa cum a reținut și Curtea de Apel Ploiești, exclusiv prin raportare la dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 2/2013 alin. (1) al art. 20 din Titlul VII - regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, respectiv:

- art. 20 alin. (1) c

ompetența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.

n consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Buzău.