ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.09.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3396/2014

HOTĂRÂRE
23.09.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3396/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra conflictului negativ de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Circumstanțele

cauzei

Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Argeș la data de 13 august 2013, reclamantul B.I., în

contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a solicitat obligarea

pârâtelor să emită titlu de despăgubire pentru imobilul teren și construcții

situat în Pitești,str. P.

negativ de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 455 din 6 decembrie

2013 a Tribunalului Argeș s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.

În motivarea sentinței s-a reținut că reclamantul

a investit instanța de judecată cu o acțiune constând în obligația de a face, respectiv

de emitere a unui titlu de despăgubire și dispoziție de plată pentru suma totală

de 666.740 RON, reprezentând despăgubiri pentru imobilul teren și construcții, situat

în Pitești, str. P., acțiune îndreptată împotriva pârâtelor Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

motivat de faptul că au tergiversat îndeplinirea obligațiilor stabilite de lege

pentru plata sumei totale stabilită de evaluatorul desemnat, invocându-se dispozițiile

Legii nr. 10/2001.

S-a mai reținut de către Tribunalul Argeș că nici

prin dispozițiile legale menționate și nici printr-o altă normă de drept din Legea

nr. 10/2001 nu se reglementează exercițiul unei acțiuni în justiție în despăgubire,

care să poată fi îndreptată de persoanele îndreptățite împotriva entităților deținătoare

ale imobilelor imposibil de restituit în natură ori împotriva entităților în sarcina

cărora legiuitorul a statuat obligațiile de emitere a titlurilor de despăgubire,

respectiv, a unei acțiuni în constatarea nulității dispozițiilor care au fost emise

de entitățile deținătoare cu privire la notificările ce le-au fost adresate pentru

un astfel de motiv, de tergiversare a emiterii dispoziției ce constituie titlul

de despăgubire . S-a concluzionat că atâta timp cât prin dispozițiile Legii nr.

10/2001 nu este reglementat exercițiul unor astfel de acțiuni, pe cale de consecință,

nu este instituită nici o competență specială, derogatorie de la dreptul comun,

de primă instanță în favoarea secțiilor civile a tribunalelor , situație în care

s-a apreciat de către Tribunal că sunt incidente prevederile art. 19 alin. (1) din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

2.2. Prin sentința nr. 72 din 26 mai 2014, Curtea

de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă, completele de

contencios administrativ.

A constatat ivit conflictul negativ și a trimis

dosarul în vederea soluționării conflictului la Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut

că potrivit art. 20 din Titlul VII al Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat

prin art. X din Legea nr. 2/2013, competența de soluționare a acțiunii în contencios

administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia

revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază

teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate,

cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, instanței

domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință

în România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează secției

de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.

De asemenea, a reținut că nu se poate considera

că dispozițiile art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 au fost abrogate ca

urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, întrucât din analiza art. 50

lit. c) din Legea nr. 161/2013 rezultă că nu a existat o abrogare expresă a

art. 20 din Legea nr. 247/2005. Totodată, dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013

au o altă sferă de aplicare, referindu-se la competența de soluționare a contestațiilor

formulate împotriva dispozițiilor emise conform art. 33 și art. 34 din lege, sau

la refuzul de emitere a acestor dispoziții, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului

negativ de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță

competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și alin. (4) C.

proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Argeș, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere considerentele

în continuare arătate:

Prin dispozițiile art. X din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. s-a modificat

alin. (1) al art. 20 din titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma

în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, astfel:

„(1) Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect

contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios

administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.

Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței

sale din țară sau, după caz, instanței domiciliului reprezentantului acestuia din

România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul

în România, cererea se adresează secției de contencios administrativ și fiscal a

Tribunalului București.”

În raport cu obiectul litigiului, Înalta Curte

constată că, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența

dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum

a fost modificat prin art. X din Legea nr. 2/2013.

În consecință, având în vedere considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță,

în favoarea Tribunalului Argeș, secția contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe B.I., Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia

Națională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea Tribunalului Argeș, secția contencios

administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie

2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-04-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1951/2014
Decizia nr. 1951/2014 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 06 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contenc
ÎCCJ 2024-09-26
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2009/2024
irea Despăgubirilor, în aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005. În temeiul acestui contract, intimata a întocmit și înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților raportul de evaluare a imobilului ce a făcut o
ÎCCJ 2013-02-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 530/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 18 noiembrie 2011 pe rolul Curții de Apel Pitești, secți
ÎCCJ 2011-05-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2776/2011
Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Argeș reclamanții S.V. și B.G. au chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Res
ÎCCJ 2010-07-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3584/2010
a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților care este autoritate publică centrală. Investită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Pitești, la rândul său, prin sentința civilă nr. 226 din 11 decembrie 2009,
Sursă