ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 652/2015

Decizia nr. 652/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. x reclamanta A. din cadrul B. - C., în contradictoriu cu pârâta D. care au aparținut cultelor religioase a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 2705 din 29 august 2012 emisă de pârâtă, obligarea acesteia la emiterea deciziei motivate, prevăzute de art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 - de soluționare a notificării de restituire în natură a imobilelor înscrise în C.F. Finteușu Mic, cu numerele topografice menționate acolo, au fost transcrise în C.F. Satulung și cărora în natură le corespund terenuri intravilane și extravilane; cu cheltuieli de judecată.

În susținerea celor solicitate se arată că prin cererea înregistrată sub nr. 11/2005 a solicitat retrocedarea imobilelor preluate abuziv, iar cererea a fost soluționată prin decizia atacată numai după ce pârâta a fost obligată prin hotărâre judecătorească. Deși se constată în mod corect calitatea sa de persoană îndreptățită de a beneficia de dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000 în ce privește terenurile pârâta a respins cererea de restituire în natură. Aceasta respingere este nelegală întrucât în mod abuziv a fost eliberată autorizația de construire din 22 februarie 2007 în favoarea A. Acest act normativ a fost atacat cu acțiune în contencios cauza fiind trimisă spre rejudecare primul termen fiind 11 martie 2012, sub Dosarul nr. x/847/2007 a fost respinsă ca prematur acțiunea pentru anularea titlului de proprietate emis în favoarea A. a E. în considerarea că se va soluționa cererea în urma căreia a fost emisă decizia contestată. Respingerea cererii de restituire în natură pe considerentul că nu este posibilă având în vedere edificarea unei construcții este nelegală. Edificarea construcției s-a făcut după notificare și în baza unei autorizații asupra căreia instanța încă nu s-a pronunțat.

Astfel cum a arătat și în cadrul acelei acțiuni au fost încălcate dispozițiile imperative ale O.U.G. nr. 94/2000 între care cea mai importantă este cea prevăzută de art. 7 alin. (2) ce interzice sub sancțiunea nulității până la soluționarea procedurilor administrative și judiciare înstrăinarea, schimbarea destinației, ipotecare sau grevarea sub orice formă a imobilelor pentru care au fost depuse cereri de retrocedare.

Or, autorizația a fost emisă ulterior, depunerii cererii de restituire în natură a terenurilor, iar edificarea construcției în temeiul acestui act administrativ s-a făcut în disprețul normei.

1.2. Întâmpinarea formulată în cauză;

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât în urma analizei actelor depuse de reclamantă s-a constatat că imobilele înscrise în C.F. a localității Finteușu Mic, au constituit proprietatea solicitantei. Aceste imobile au făcut obiectul titlului de proprietate din 14 noiembrie 1996 eliberat de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Maramureș în favoarea F. Ulterior imobilele au fost comasate înscris în C.F. a localității Satulung, jud. Maramureș, număr cadastral intabulat în favoarea F. ce a aparținut solicitantei a fost demolată, în locul acesteia fiind edificată o construcție nouă.

Având în vedere cele constatate și prevederile art. 1 alin. (1), alin. (4), art. 6 alin. (1) a emis decizia prin care a respins cererea de restituire în natură și pentru teren s-au propus despăgubiri. Reclamanta a apreciat că decizia este nelegală, dar nu a indicat prevederile legale nesocotite și a afirmat că motivarea deciziei este lapidară, însă recunoaște demolarea casei vechi parohiale, faptul că terenul este ocupat de o construcție nouă, că acest teren a făcut obiectul reconstituirii în temeiul legilor fondului funciar și faptul că are emis un titlu de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru imobilul în cauză.

În consecință terenul solicitat nu se află în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2 din ordonanță pentru a face obiectul restituirii în natură, ci se află în proprietatea unei persoane juridice de drept privat.

1.3. Sentința și considerentele primei instanțe;

Prin sentința nr. 51 din 23 ianuarie 2013 Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea formulată de A. din cadrul B. - C., în contradictoriu cu pârâta D. care au aparținut cultelor religioase, având ca obiect anulare act administrativ decizie emisă în baza O.U.G. nr. 94/2000.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de apel a reținut că din prevederile O.U.G. nr. 94/2000 și H.G. nr. 1094/2005 rezultă că nu intră sub incidența acestui act normativ imobilele care au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, precum și construcțiile demolate.

A arătat prima instanță că imobilul ce a aparținut reclamantei a fost demolat, iar pentru teren a fost emis titlul de proprietate în baza altor acte normative, astfel că decizia emisă de pârâtă este legală.

De asemenea, instanța de fond a arătat că decizia este motivată, că în cuprinsul acesteia s-a specificat că terenul este ocupat de construcții edificate ulterior preluării abuzive, iar imobilul a fost demolat, motiv pentru care se pot acorda numai măsuri reparatorii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. din cadrul B. - C.

2.1. Motivele de recurs;

În motivele de recurs, recurenta a susținut că într-adevăr vechea casă parohială a fost demolată, dar demolarea s-a făcut fără a se fi eliberat în prealabil autorizația de demolare prevăzută de Legea nr. 50/1991.

De asemenea, recurenta a arătat că împrejurarea că a fost demolată construcția, iar terenul a fost restituit în baza altor legi speciale nu constituie motiv de respingere a cererii pe care a formulat-o, astfel încât Decizia nr. 2705/2012 este nelegală.

2.2. Întâmpinarea formulată în cauză

Prin întâmpinare, pârâta D. a solicitat respingerea recursului, precizând că terenul a format obiectul titlului de proprietate emis în anul 1996 pe numele F., iar clădirea a fost demolată, motiv pentru care în baza O.U.G. nr. 94/2000 s-au acordat măsuri reparatorii.

2.3. Cererea de intervenție;

F. a formulat cerere de intervenție în interesul D., prin care a solicitat respingerea recursului.

S-a menționat că pentru terenurile pretinse în prezenta cauză, reclamanta-recurentă a primit un teren intravilan în suprafață de 2 ha, înscris în C.F. pe baza titlului de proprietate din 23 din 23 iunie 2003.

A mai precizat că la data eliberării titlului de proprietate pentru teren, în satul Finteușu Mic nu era constituită parohie greco-catolică, iar vechea casă parohială s-a demolat datorită degradării suferite în decursul timpului.

2.4. Analiza motivelor de recurs;

Înalta Curte, analizând motivele de recurs, sentința primei instanțe, probele cauzei și legislația aplicabilă, constată că recursul este nefondat.

Reclamanta-recurentă a solicitat în baza O.U.G. nr. 94/2000, retrocedarea unor imobile, teren și construcție prin mai multe cereri depuse începând cu anul 2003.

D., prin Decizia nr. 2705/2012 a constatat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei de a beneficia de prevederile O.U.G. nr. 94/2000, a respins cererea de restituire în natură a terenului și construcției și a propus acordarea de despăgubiri pentru teren.

Înalta Curte apreciază că decizia criticată și sentința primei instanțe sunt legale.

Potrivit probelor aflate la dosarul cauzei, terenul care a format obiectul cererii de restituire formulată de recurenta-reclamantă a fost atribuit anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 94/2000 către F., respectiv prin titlul de proprietate din 14 noiembrie 1996.

Imobilul, casă parohială situat pe acest teren, a fost demolat în decursul timpului, fără a se putea stabili data demolării.

O.U.G. nr. 94/2000 constituie actul normativ cu caracter reparator în privința bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România.

Potrivit acestui act normativ, pot forma obiect al restituirii în natură terenurile din intravilan și construcțiile existente.

Conform art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, terenurile din intravilan pot fi retrocedate dacă nu au fost restituite în natură până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005. Fiind vorba de terenuri amplasate în intravilan, terenul solicitat de recurentă putea fi restituit în baza altor legi, cum este în speță, Legea nr. 18/1991.

Or, anterior adoptării O.U.G. nr. 94/2000, terenul în suprafață de 9.352 mp, identificat sub nr. cadastral, înscris în C.F. a fost atribuit intervenientei prin Titlul de proprietate din 14 noiembrie 1996, astfel că la data emiterii deciziei acesta nu mai putea fi restituit în natură, pentru că aparținea unei persoane juridice de drept privat.

Pot forma obiect al restituirii în natură imobilele care au aparținut cultelor religioase din România, preluate abuziv în perioada martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă acestea se află în patrimoniul unei persoane juridice de drept public sau dacă sunt deținute la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 94/2000 de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o unitate administrativ teritorială este asociat ori acționar majoritar.

Or, în speță, la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 94/2000 terenul solicitat era deținut legal de o persoană juridică de drept privat.

Mai trebuie precizat că A. a solicitat terenul abia în anul 1998 (fila 71 dos. fond), adică după doi ani de la emiterea titlului către parohia ortodoxă.

În această situație, în mod legal comisia a propus acordarea de despăgubiri pentru teren.

În cazul construcțiilor, una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite este aceea ca ele să existe în natură, ceea ce înseamnă că nu se pot solicita despăgubiri pentru construcțiile preluate și ulterior demolate, aspect reglementat de art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000.

Așadar, pentru imobilele demolate nu se pot solicita despăgubiri, deoarece obiectul O.U.G. nr. 94/2000 îl constituie numai imobilele existente în natură la data intrării în vigoare a actului normativ sau la data depunerii cererii de retrocedare, despăgubirile pentru astfel de imobile putând fi acordate potrivit celorlalte legi reparatorii.

Așa cum s-a arătat mai sus, din probele administrate de reclamantă nu rezultă că la data depunerii cererii de retrocedare construcția exista în mod efectiv.

Ca urmare, comisia intimată a respins cererea de restituire în natură, dar și de despăgubiri pentru construcția demolată legal.

Faptul că nu a fost eliberată autorizație de demolare nu prezintă relevanță sub aspectul prezentului litigiu, pentru că ceea ce determină aplicarea O.U.G. nr. 94/2000 este existența construcției, modul de demolare fiind fără consecințe juridice.

De asemenea, construirea unui imobil de către parohia ortodoxă, cu sau fără autorizație, nu produce nici un fel de efecte asupra deciziei a cărei anulare s-a solicitat.

După cum rezultă din considerentele prezentei decizii, în soluționarea unei cereri de retrocedare întemeiată pe O.U.G. nr. 94/ 2000, prezintă relevanță ca terenul intravilan să fie deținut de persoanele enumerate mai sus, iar pentru construcții, acestea trebuie să existe efectiv.

În speță, corect a reținut și comisia pârâtă și instanța de fond că nu sunt întrunite ipotezele legale pentru restituirea în natură a terenului nici pentru despăgubirea imobilului demolat.

În consecință, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. din cadrul B. - C. împotriva sentinței nr. 61 din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta F.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2015.