ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 459/2015

Decizia nr. 459/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, sub nr. x/42/2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. - C., a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. 26239/G/II din 13 iunie 2013 emis de B.-C. comunicat la data de 14 iunie 2013.

Prin sentința civilă nr. 244 din 1 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. - C. și a anulat Raportul de evaluare nr. 26239/G/II din 13 iunie 2013 întocmit de intimată.

II. Motivele de casare invocate;

Împotriva sentinței civile nr. 244 din 1 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pârâta B. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010.

În motivarea căii de atac, recurenta consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală reținând în mod greșit că intimatul-reclamant nu s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 03 iunie 2008 - 04 octombrie 2012.

Instanța de fond nu a ținut cont de prevederile Legii nr. 26/1990 și nici de faptul că reclamantul a procedat la înscrierea mențiunilor la peste 4 ani de la pretinsa demisie și cesionare a părților sociale, abia după ce B. l-a informat despre declanșarea activității de evaluare.

Astfel, reclamantul conform prevederilor Legii nr. 176/2010, a fost informat prin intermediul unei scrisori recomandate (adresa din 28 septembrie 2012, confirmarea de primire fiind semnată la data de 02 octombrie 2012), despre declanșarea activității de evaluare.

Numai după primirea acestei informări, reclamantul a efectuat demersuri pentru înregistrarea demisiei și cesionării părților sociale la Oficiul Național al Registrului și Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, înregistrările fiind efectuate la data de 04 octombrie 2012.

În consecință, mențiunile privind modificările intervenite sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în M. Of. al României, Partea a IV-a, sau în altă publicație acolo unde legea dispune.

Intimatul-reclamant nu poate opune o eventuală înlocuire din funcția de administrator la o societate comercială, înlocuire neurmată de modificarea mențiunilor de la registrul comerțului.

De asemenea, cesiunea părților sociale nu a fost menționată în registrul comerțului, intimatul-reclamant continuând să figureze ca asociat al SC D. SRL.

Prin semnarea contractului de cesiune de părți sociale de către cedent si cesionar nu se înțelege că este eliberat de orice obligații existente la data cesiunii.

În momentul semnării lui, contractul de cesiune de părți sociale produce efecte doar între părțile semnatare. Petru ca efectele contractului de cesiune să poate fi opozabile și terțelor persoane, acesta trebuie înregistrat la Registrul Comerțului.

Prin înregistrarea cesiunii la Registrul Comerțului și hotărârea judecătorului delegat, cesiunea devine opozabilă terțelor persoane, care, astfel, vor lua la cunoștința de schimbările survenite în cadrul societății. Mai mult deoarece efectele cesiunii se produc din momentul înscrierii la registrul comerțului, răspunderea cedentului până la această dată.

Cedentul nu va putea fi exonerat de răspundere, prin invocarea contractului de cesiune, deoarece, simpla urmare a contractului, nefinalizată cu înregistrarea sa, nu îi pune la adăpost, în aceste condiții, contractul produce acte, doar între părțile semnatare.

Intimatul-reclamant nu a respectat obligația ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 de a demisiona din una dintre funcțiile incompatibile, continuând să dețină simultan atât funcția de primar cât și pe cea de administrator al SC D. SRL.

Astfel, intimatul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât, în perioada 03 iunie 2008 - 04 octombrie 2012, a deținut simultan atât funcția de primar al com. Șotrile, Județul Prahova cât și funcția de administrator în cadrul SC D. SRL, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice.

În mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

III. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare;

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 din C. proc. civ. din 2010, iar, prin încheierea din 09 octombrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 5 februarie 2015.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În cauză, se pune problema de a se analiza starea de incompatibilitate a unei persoane numită într-o funcție publică, care avea și calitatea de administrator la o societate comercială la momentul numirii.

Astfel, în fapt, B. a emis Raportul de evaluare nr. 26239/G/II din 13 iunie 2013 prin care s-a constatat că intimatul-reclamant A. s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât, în perioada 03 iunie 2008 - 04 octombrie 2012, a deținut simultan atât funcția de primar al com. Șotrile, Județul Prahova cât si funcția de administrator în cadrul SC D. SRL, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

În soluționarea contestației, instanța de fond a reținut că reclamantul nu s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a demisionat din funcția de administrator la data de 01 iulie 2008 iar prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 1 din 25 iunie 2008 și Contractul de cesiune de părți sociale încheiat la data de 25 iunie 2008, acesta nu a mai deținut calitatea de asociat al SC D. SRL, fiind irelevantă împrejurarea că aceste înscrisuri au fost înregistrate la Oficiul Național al Registrului și Comerțului abia în data de 04 octombrie 2012.

Astfel cum în mod corect a apreciat instanța de fond, din probele administrate în soluționarea cauzei, respectiv înscrisul aflat la fila 32 din dosarul de fond, rezultă faptul că la data de 01 iulie 2008 reclamantul A. și-a dat demisia din funcția de administrator al SC D. SRL, acest act de dispoziție fiind înregistrat în registrul de evidență al respectivei societăți comerciale.

Totodată, în mod just judecătorul fondului a ținut seama și de următoarele înscrisuri, relevante în examinarea pricinii:

- declarația înaintată către primărie după alegerea contestatorului ca Primar înregistrată la aceasta instituție la data de 14 iulie 2008 (fila 149 dosar);

- Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr. 1 din 25 iunie 2008;

- Contractul de cesiune de părți sociale încheiat, de asemenea, la data de 25 iunie 2008 (filele 19-31 dosar).

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit dispozițiilor legii speciale în materie, încetarea stării de incompatibilitate în care se află alesul local are loc prin demisie, efectele acesteia producându-se atât în planul raporturilor comerciale ale societății, cât și în planul răspunderii personale, iar demisia sau retragerea din funcția de administrator produce efecte de la data manifestării de voință unilaterală și nu de la data înscrierii acestei mențiuni la Oficiul Național al Registrului și Comerțului, întrucât, potrivit art. 5 din Legea nr. 26/1990 „persoana care are obligația de a cere o înregistrare nu poate opune terților faptele ori actele neînregistrate, în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute de aceștia”.

Înalta Curte apreciază că înregistrarea mențiunilor în Oficiul Național al Registrului și Comerțului nu poate fi percepută ca o condiție necesară producerii efectelor demisiei în planul răspunderii personale a titularului ei, sau în planul raporturilor comerciale ale societății comerciale, ci doar în ceea ce privește opozabilitatea acestui act unilateral de voință față de terți, astfel că demisia reclamantului din funcția de administrator al SC D. SRL a devenit efectivă de la data de 01 iulie 2008, așa cum în mod corect a constatat și instanța de fond.

Potrivit art. 91 din Legea nr. 161/2003 „(1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcția incompatibilă cu cea de ales local. (….) (3) Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi”.

În aceste condiții, se reține că au fost respectate în cauză, de către contestatorul A., dispozițiile art. 91 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, care stabilesc modul de rezolvare a stării de incompatibilitate a aleșilor locali, textul legal menționat făcând referire la demisia (în termen de 60 de zile de la expirarea termenului de 15 zile de la survenirea stării de incompatibilitate prevăzut de alin. (1)) din una din funcțiile incompatibile.

Cum actul demisiei a fost înregistrat în registrele societății la data de 01 iulie 2008, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, acesta a fost efectuat în termenul legal prevăzut de Legea nr. 161/2003.

Față de această situație de fapt, instanța de fond a reținut în mod corect că demisia sau retragerea din funcția de administrator produce efecte de la data manifestării de voință unilaterală și nu de la data înscrierii acestei mențiuni la Oficiul Național al Registrului și Comerțului la o dată ulterioară, dat fiind faptul că mențiunile din registrul comerțului au, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rolul de a asigura opozabilitatea față de terți, însă efecte juridice, sub aspectul existenței sau nu a stării de incompatibilitate, în sensul vizat de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, produc înscrisurile depuse la dosar, care atestă că intimatul a renunțat în termenul prevăzut de lege, la calitatea de administrator al SC D. SRL.

Pentru toate considerentele arătate, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 2010, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 244 din 1 noiembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 februarie 2015.