ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2971/2015

Decizia nr. 2971/2015

Asupra contestației;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, domnul A., judecător la Tribunalul Militar București, a contestat Hotărârea nr. 13 din 03 martie 2015 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție efectivă și pe loc a judecătorilor și procurorilor din data de 29 martie 2015, prin care a fost respinsă cererea sa de înscriere la concursul de promovare pe loc pentru obținerea gradului profesional de curte de apel, specializarea drept penal.

2.1. Prin Hotărârea nr. 13 din 3 martie 2015, Comisia de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție efectivă și pe loc a judecătorilor și procurorilor din data de 29 martie 2015 a respins cererea contestatorului, pentru lipsa posturilor scoase la concurs pentru promovarea pe loc la instanțele militare.

2.2. Prin Hotărârea nr. 135 din 10 martie 2015, Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de domnul A., judecător la Tribunalul Militar București, împotriva Hotărârii nr. 13 din 3 martie 2015 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție efectivă și pe loc a judecătorilor și procurorilor din data de 29 martie 2015.

Pentru a pronunța această soluție, Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat, raportat la Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102 din 26 ianuarie 2015, că în mod corect Comisia de organizare a dispus respingerea cererii petentului împotriva Hotărârii nr. 13 din 3 martie 2015, pentru lipsa posturilor scoase la concurs pentru promovarea pe loc la instanțele militare.

În raport cu Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102 din 26 ianuarie 2015, Comisia de organizare a concursului a constatat că s-a dispus scoaterea la concurs a 150 de posturi, la nivel național, dintre care 50 de posturi pentru curțile de apel și 100 de posturi pentru tribunale, sub condiția finanțării acestora.

Totodată, Comisia a constatat că pentru concursul de promovare pe loc pentru dobândirea gradului profesional de curte de apel, la instanțele militare nu au fost scoase posturi, iar domnul A., judecător la Tribunalul Militar București, în calitatea sa de judecător militar, avea la data înscrierii, dar și în continuare, statutul de ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale, condiție prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, Comisia a reținut că diferențierea între instanțele judecătorești rezultă chiar din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care la Capitolul II al Titlului II se referă la ierarhia instanțelor civile - Curțile de apel, tribunalele, tribunalele specializate și judecătoriile, iar la Cap. III al aceluiași titlu se are în vedere strict ierarhia instanțelor militare, pe care le și specifică la art. 56 alin. (1).

Aceste dispoziții din Legea nr. 304/2004 prevăd o ierarhie separată a celor două categorii de instanțe și trebuie coroborate cu dispozițiile art. 44 alin (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

2.3. Prin Hotărârea nr. 259 din 19 martie 2015, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de domnul A., judecător la Tribunalul Militar București, împotriva Hotărârii nr. 135 din 10 martie 2015 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost respinsă contestația împotriva Hotărârii nr. 13 din 03 martie 2015 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție efectivă și pe loc a judecătorilor și procurorilor din data de 29 martie 2015.

Pentru a pronunța această soluție, Plenul a apreciat că în mod corect Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și Comisia de organizare a concursului au respins cererea contestatorului de înscriere la concursul de promovare din data de 29 martie 2015, având în vedere lipsa posturilor pentru promovarea pe loc pentru instanțele militare reținând, în raport cu Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102 din 26 ianuarie 2015, că nu au fost incluse în lista posturilor pentru promovarea pe loc posturi pentru instanțele militare.

De asemenea, s-a avut în vedere că petentul, în calitatea sa de judecător militar, deține statutul de ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale, astfel nu îndeplinește condițiile pentru ocuparea unuia dintre posturile scoase la concursul de promovare pe loc pentru instanțele civile.

Totodată, Plenul a reținut că petentul nu a contestat Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102 din 26 ianuarie 2015 prin care pentru instanțele militare nu au fost scoase posturi la concursul de promovare efectivă și pe loc.

În fine, Plenul a apreciat că a fost reținută corect și diferențierea între instanțele judecătorești rezultată chiar din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd o ierarhie separată a celor două categorii de instanțe (civile și militare).

O interpretare contrară ar conduce la situația în care, în ipoteza în care candidatul ar promova concursul de promovare pe loc, s-ar ajunge ca un magistrat militar să ocupe un post finanțat de un alt ordonator principal de credite decât Ministerul Apărării Naționale, ceea ce nu a constituit intenția legiuitorului.

Or, în speță, contestatorul s-a înscris la concursul de promovare pe loc, promovare pentru care au fost scoase la concurs numai posturi la instanțele civile, finanțate de Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite.

Referitor la încălcarea principiului egalității în drepturi invocată, prevăzută de art. 16 (1) din Constituția României, Plenul a constatat că principiul nediscriminării, aplicabil mai degrabă, și care consacră egalitatea în drepturi, presupune restricții sau preferințe ce au în vedere totalitatea drepturilor și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, cu condiția să nu existe o motivare obiectivă, rezonabilă, sau o disproporție între scopul urmărit și mijloacele folosite. Însă, inegalitatea care rezultă din diferența de situații, poate justifica reguli distincte.

Astfel, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a stabilit promovarea pe loc pentru obținerea gradului profesional al instanței civile ierarhic superioare, s-a avut în vedere volumul de muncă la aceste instanțe și remunerația pentru munca prestată, perspectivă din care s-a apreciat că diferența de situații, față de instanțele militare impune justificarea regulii, a fortiori în contextul restricțiilor bugetare actuale.

Prin cererea formulată la data de 24 martie 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul A. a solicitat anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 259 din 19 martie 2015 și constatarea îndeplinirii condițiilor de înscriere și participare la concursul organizat de CSM în data de 29 martie 2015 pentru promovarea pe loc în funcții de execuție în vederea obținerii gradului profesional de judecător de curte de apel.

Contestatorul consideră că este nereală susținerea intimatului în sensul că pentru instanțele militare nu au fost scoase posturi pentru concursul de promovare pe loc, întrucât din niciun document emis de CSM nu rezultă că cele 50 de locuri scoase la concurs pentru promovarea pe loc în funcții de execuție pentru obținerea gradului profesional de judecător de curte de apel ar fi doar pentru obținerea gradului profesional de judecător de curte de apel pentru instanțele civile.

Contestatorul susține că în România este consacrat un sistem unitar, întrucât toate instanțele se includ într-un unic ansamblu, cu o singură instanță supremă, astfel încât nu se poate susține că există o justiție militară, separată de cea civilă.

Menționarea distinctă în Legea nr. 304/2004 republicată, a instanțelor militare față de instanțele civile este determinată de specificul acestora, aceeași fiind și situația tribunalelor specializate civile, menționate distinct față de tribunalele civile, deși în aceste instanțe funcționează judecători cu același grad.

Contestatorul consideră că este nereală și susținerea potrivit căreia s-a aprobat organizarea concursului în condițiile în care se va obține finanțarea necesară de către Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte, fără a se face mențiunea Ministerului Apărării Naționale, avându-se în vedere că prin HPCSM nr. 102/2015 s-a aprobat scoaterea la concurs a posturilor, cu condiția finanțării acestora fără a se indica ordonatorii de credite responsabili.

Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul solicită să se rețină efectul pozitiv al lucrului judecat ce rezultă din Decizia nr. 3063/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a dispus că A., magistrat militar la Tribunalul Teritorial București, putea să participe la concursul de promovare pe loc doar în cadrul instanțelor militare.

Se mai susține de către intimat, că prin hotărârile atacate au fost în mod judicios interpretate și aplicate prevederile art. 43 alin. (1), art. 44, 45 din Legea nr. 303/2004 și ale art. 4 alin. (1) și (4), art. 5, art. 28, art. 34 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin HPCSM nr. 621/2006.

În plus, arată intimatul, în anunțul publicat la data de 27 ianuarie 2015, s-a precizat în mod expres că examenul de promovare pe loc se va desfășura în condițiile art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004, ceea ce înseamnă că Plenul a aprobat organizarea concursului doar pentru posturile precizate în cadrul instanțelor civile, sub condiția finanțării acestora.

În ceea ce privește pretinsa discriminare invocată de contestator, intimatul susține că prin Regulament se prevede o procedură distinctă de accedere la instanțele militare.

II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze contestația formulată în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Contestația este neîntemeiată.

Într-adevăr, prin Decizia nr. 3063 din 26 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5288/1/2013, Înalta Curte a respins contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1177 din 29 octombrie 2013 a PCSM, prin care s-a stabilit că acesta nu poate fi înscris la concursul de promovare din data de 10 noiembrie 2013, având în vedere lipsa posturilor pentru promovarea pe loc pentru instanțele militare și statutul contestatorului de ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale.

În cuprinsul acestei hotărâri s-a stabilit de către instanța supremă că judecătorii și procurorii pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare și că există o ierarhie a instanțelor, cele două tipuri, civile și militar, fiind prevăzute separat.

Cu privire la precedentul judiciar invocat de contestator, respectiv Decizia nr. 4606/2012 a Înaltei Curți s-a reținut că prin aceasta s-a recunoscut dreptul unui magistrat militar de a se înscrie la concursul de promovate efectivă în funcții de execuție, urmând ca ulterior, dacă va fi admis, acesta să renunțe la calitatea de militar activ, ipoteză ce nu era îndeplinită în acea cauză.

Considerentele sus-menționate sunt perfect valabile și în prezentul dosar, Înalta Curte negăsind niciun motiv să se îndepărteze de la jurisprudența sa.

Astfel, art. 41 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată, modificată și completată prevede că judecătorii și procurorii pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare, or, contestatorul, judecător militar la Tribunalul Militar București, a solicitat înscrierea la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție pentru obținerea gradului profesional de curte de apel, civilă, fără ca aceasta să fie instanța imediat superioară.

Împrejurarea că prin HPCSM nr. 102 din 26 ianuarie 2015 nu au fost scoase posturi pentru concursul de promovare pe loc la instanțele militare rezultă din faptul că acest concurs urma să se desfășoare în condițiile art. 43-47 din Legea nr. 303/2004 și a Regulamentului aprobat prin HPCSM nr. 62/2006, care au în vedere numai instanțele civile.

Din conținutul acestor dispoziții legale, se deduce cu evidență faptul că finanțarea posturilor se face de către Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Menționarea expresă în cuprinsul anunțului privind concursul de promovare și a celorlalte acte, a nefinanțării postului și de către Ministerul Apărării Naționale ar fi fost superfluă și neutilă, din moment ce finanțarea posturilor de judecător/procuror în ierarhia instanțelor civile este realizată doar de cele două autorități amintite mai sus.

Jurisprudența invocată de contestator, și anume Deciziile nr. 1979/2007 și nr. 4606/2014 nu au relevanță în speță, iar argumentele reținute de Înalta Curte nu pot fi aplicate mutatis mutandis la cauza dedusă judecății.

În cuprinsul celor două decizii, situația premisă era diferită, deoarece unul dintre solicitanți urmărea să se înscrie la concursul de promovare la o instanță militară, deși nu dobândise încă calitatea de ofițer activ, iar celălalt solicitant intenționa să se înscrie la concursul de promovare la o instanță civilă, deși încă avea calitatea de ofițer activ.

Or, contestatorul din cauza dedusă judecății urmărește promovarea pe loc la o instanță civilă, deși este judecător la o instanță militară, iar postul este finanțat de un alt ordonator de credite, între aceștia neexistând vreun raport ierarhic.

Față de acestea, nu se poate vorbi nici de existența vreunei discriminări, cazurile nefiind analoge, urmând ca în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună respingerea contestației ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 259 din 19 martie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, Hotărârii nr. 135 din 10 martie 2015 a Secției pentru Judecători și Hotărârii nr. 13 din 3 martie 2015 a Comisiei de organizare a concursului de promovare efectivă și pe loc în funcții de execuție a judecătorilor, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2015.

Procesat de GGC - GV