ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1748/2016

Decizia nr. 1748/2016

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., prin mandatar B. a solicitat aplicarea unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pârâților Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Președintelui acesteia.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Sentința nr. 24 din 31 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost admisă acțiunea și a fost obligat pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să soluționeze dosarul nr. x/CC/2011 având ca obiect cererea reclamantei de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru proprietățile expropriate deținute de antecesorii săi.

Prin Decizia nr. 4613 din 29 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost admis recursul declarat de către pârât împotriva Sentinței nr. 24/2012 pronunțată de aceeași instanță, în sensul că obligația de soluționare a dosarului va fi îndeplinită la momentul încetării suspendării procedurilor administrative.

Prin Sentința nr. 146 din 6 iunie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca rămasă fără obiect, cererea formulată de reclamanta A.

S-a reținut de Curtea de Apel Alba Iulia că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa prin Sentința nr. 24/2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, irevocabilă prin Decizia nr. 4613/2013, pronunțată de aceeași instanță, în sensul soluționării dosarului de despăgubire al reclamantei.

La data de 28 iulie 2014, reclamanta a formulat cerere de completare a dispozitivului Sentinței nr. 146 din 6 iunie 2014.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor completarea dispozitivului Sentinței nr. 146 din 6 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/57/2014, în sensul obligării pârâților Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și C. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea litigiului.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 190 din 12 septembrie 2014 a admis cererea formulată de reclamanta A. și a dispus completarea dispozitivului Sentinței nr. 146/2014 în sensul obligării pârâților la plata sumei de 48,08 lei cheltuieli parțiale de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și pârâtul C., în calitate de Președinte al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, încadrând criticile formulate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, se arată, în esență, că nu se poate reține vreo culpă în sarcina CNCI, din moment ce, imediat după expirarea perioadei de suspendare, au fost efectuate toate diligențele și inițiate toate demersurile necesare punerii în executare a tuturor hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile prin care CCSD era obligată, inclusiv a Sentinței civile nr. 24/2012 pronunțată de către Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/57/2011, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2613 din 29 aprilie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/57/2011*.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 29 februarie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 18 mai 2016.

Analizând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că sunt nefondate recursurile declarate de pârâții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și C. - Președintele Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ. "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Având ca fundament aceste dispoziții legale s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții.

Or, autoritatea recurentă a fost în culpă pentru nesoluționarea dosarului de despăgubiri a reclamantei înăuntrul termenului legal.

Astfel, ideea de culpă a părții, care prin atitudinea sa, a determinat partea potrivnică să intenteze o acțiune în realizarea dreptului, este o condiție a acordării cheltuielilor de judecată. Prin urmare, partea reclamantă poate să pretindă cheltuieli de judecată ori de câte ori nerealizarea dreptului pretins este imputabilă părții potrivnice.

Altfel spus, partea din vina căreia s-a purtat procesul, trebuie să suporte cheltuielile făcute în mod justificat de partea câștigătoare, pentru că, cheltuielile de judecată nu pot fi limitate numai la finalitatea de a constitui o sancțiune procedurală pentru partea care a pierdut procesul, ci acestea au și rolul de a despăgubi partea care a câștigat procesul, care nu este vinovată de declanșarea activității judiciare.

Culpa procesuală a pârâților rezultă implicit din soluția dată, întrucât în plata cheltuielilor judiciare intră atât cheltuielile făcute anterior introducerii cererii de chemare în judecată, care se află în strânsă legătură cu judecata, cât și cheltuielile făcute în timpul judecății, neputându-se transfera vinovăția pârâților, care a constat în nerezolvarea dosarului de despăgubiri a reclamantei în termenul legal.

Culpa recurenților a fost dovedită, întrucât aceștia trebuiau să-și ia toate diligențele pentru a verifica stadiul dosarului reclamantei-intimate.

Prin urmare, în mod corect judecătorul fondului a constatat culpa procesuală a autorității pârâte și a dispus obligarea acestora la suportarea cheltuielilor de judecată.

Mai mult decât atât, practica judiciară a statuat că reclamantul are dreptul la plata cheltuielilor de judecată și în cazul în care pârâtul a efectuat, în cursul procesului, prestația ce i s-a cerut prin acțiune, căci prin comportarea sa l-a pus pe reclamant în situația de a sesiza instanța de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și C. - Președintele Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor împotriva Sentinței nr. 190 din 12 septembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL