ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1123/2017

Decizia nr. 1123/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 23 mai 2014, așa cum a fost precizată la data 08 septembrie 2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) și B. - Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor:

(i) obligarea, în solidar, a pârâților ca în termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii să emită decizia cu titlul de despăgubire privind valoarea stabilită prin raportul de evaluare, în cuantum de 252.300 lei;

(ii) în cazul în care termenul nu este respectat, urmează ca în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 să se aplice persoanei responsabile sau conducătorului pârâtei Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi întârziere;

(iii) obligarea pârâților la plata unei penalități de 100 lei de întârziere, începând cu 01 aprilie 2010, pentru prejudiciul produs prin nerespectarea unei hotărârii judecătorești;

(iv) obligarea pârâților la plata de cheltuieli de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 359 pronunțată în data de 11 decembrie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția autorității de lucru judecat, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., precum și cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., care a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea căii de atac formulate, casarea sentinței și, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii, recurenta a arătat că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 413 alin. (1) C. proc. civ. privind efectele pozitive ale prezumției lucrului judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate de către instanțe Dosarul nr. x/59/2010.

Dezlegarea dată, prin Sentința civilă nr. 326 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1194 din 01 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, referitoare la recunoașterea dreptului subiectiv patrimonial al recurentei prin obligarea pârâtei de a emite decizia ce conține titlul de despăgubire, se impune în prezenta cauză, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

A mai arătat că, prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 88/2014, s-a dispus că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.

1.4. Apărările intimaților

Legal citat, intimatul-pârât B. - Președintele Autorități Naționale pentru Restituirea Proprietăților și al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca, în principal, să se admită excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că s-a pus în executare Sentința civilă nr. 326/2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, fiind emisă Decizia de invalidare nr. 2846 din 27 ianuarie 2015.

A solicitat, în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 7 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Părțile nu au depus punct de vedere referitor la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluția din data de 11 iulie 2016, s-a stabilit termen la data de 21 martie 2017, în complet filtru, fără citarea părților, în vederea examinării recursului în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

În raport cu dispozițiile art. 485 C. proc. civ., se constată că recursul este tardiv formulat.

Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

În cauză, instanța de judecată a fost învestită cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, privind aplicarea unei amenzi conducătorului unei autorități publice, pentru nepunerea în executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile în termenul prevăzut de art. 24 alin. (1) din legea contenciosului administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului", iar alin. (3) al aceluiași articol arată că "hotărârea pronunțată de instanța de executare poate fi atacată cu apelului în termen de 5 zile de la comunicare. Dacă hotărârea a fost pronunțată de curtea de apel ea va fi supusă recursului, în același termen."

Din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, se constată că recurenta-reclamantă A. a declarat recurs la data de 26 ianuarie 2015, în condițiile în care hotărârea recurată a fost comunicată acesteia la data de 9 ianuarie 2015 și, față de dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ultima zi în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, a fost 15 ianuarie 2015.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) din noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta A., ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 359 din 11 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Fără cale de atac.

Decizia se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2017.

Procesat de GGC - NN