ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1732/2016

Decizia nr. 1732/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 29 octombrie 2012, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generala Regională a Finanțelor Publice Galați - Agenția Județeană a Finanțelor Publice Constanța, anularea deciziei din 26 septembrie 2012 emise de pârâtă și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acestei decizii, ca netemeinică și nelegal.

A arătat reclamantul că pârâta a efectuat un control, în urma căruia s-a emis procesul-verbal de control din 18 iulie 2012, care are la bază procesul-verbal de control din 5 septembrie 2005. În urma controlului din anul 2005, i s-a formulat și plângere penală, plângere care s-a soluționat cu neînceperea urmăririi penale, pârâta prevalându-se și în prezent de acest proces verbal, ale cărui date sunt prescrise.

A susținut, în esență, reclamantul că decizia contestată prezintă situații de fapt care însă nu au nicio legătură cu realitatea faptică și scriptică, reluându-se cele reținute în procesul-verbal din anul 2005.

Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța (actuală Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca lipsită de interes.

A arătat că în cursul anului 2005, organele de control intern din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța au efectuat un control la Serviciul Administrativ Arhiva Gestionare Formulare din cadrul D.G.F.P. Constanța, finalizat prin procesul-verbal de inspecție din 5 septembrie 2005 prin care s-a stabilit, în sarcina mai multor angajați, printre care și reclamantul, anumite prejudicii. Astfel, în sarcina reclamantului s-a stabilit un prejudiciu în valoare 71.703.894 lei vechi.

Această sumă a fost imputată reclamantului și reținută acestuia parțial, în rate lunare, prin poprire asupra salariului.

Procesul-verbal de control din 5 septembrie 2005 a reprezentat și reprezintă titlu executoriu conform art. 22 pct. 8 din O.G. nr. 119/1999, reclamantul A. neînțelegând să-l conteste pe cale judecătorească.

Ulterior controlului, organele de control au verificat documentele prezentate, stabilind, prin procesul-verbal din 18 iulie 2012 că reclamantului A. i se diminuează valoarea prejudiciului de la 71.703.894 lei la 54.743,894 lei și contravaloarea penalizărilor de întârziere de la 47.506.881 lei la 33.470.936 lei.

A precizat pârâta că finalizarea plângerii penale formulate împotriva reclamantului prin neînceperea urmăririi penale, nu are nicio legătură cu răspunderea materială stabilită de organele de control, reclamantului reținându-i-se sume din salariul lunar și după soluția dată de organele de cercetare penală.

La termenul din 11 februarie 2013, reclamantul a formulat cerere precizatoare a acțiunii, arătând că solicită anularea procesului-verbal de inspecție numai în ceea ce privește persoana sa precum și anularea procesului-verbal de inspecție raportat la obiectivele nr. 1, 2 și 4, teza a II-a, în sensul că echipa de control nu a luat în considerare toate documentele depuse sau care au fost invocate de reclamant și au fost reținute de pârâtă.

Prin Sentința nr. 126 din 2 iulie 2015, Curtea de Apel Constanța a admis, în parte, acțiunea reclamantului și a dispus anularea, în parte, a Deciziei din 26 septembrie 2012 emise de Serviciul Soluționare Contestații din Cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța și a procesului-verbal din 18 iulie 2012, în sensul că prejudiciul reținut în sarcina reclamantului este în sumă de 69.738,51 lei și penalități de întârziere.

A constatat instanța că, în anul 2005, în cadrul D.G.F.P. Constanța s-a efectuat, conform art. 22 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 un control având ca obiect verificarea modului de depunere, evidențiere și înregistrare a sumelor rezultate în urma vânzării următoarelor formulare: formulare de raportare contabilă anuale și semestriale, situații financiare instituții publice, cărți "Reglementări contabile", formulare cu regim special, registru unic de control, stabilindu-se în sarcina reclamantului un prejudiciu în cuantum de 71.703.894 lei vechi și 47.506.881 lei vechi penalități de întârziere.

Ulterior, în anul 2012, ca urmare a sesizării existenței unor documente ce modifică rezultatele controlului din anul 2005, s-a procedat la efectuarea unei alte inspecții în aceleași compartimente având ca obiective:

Reclamantul a contestat acest proces-verbal iar, prin decizia din 26 septembrie 2012, a fost respinsă contestația ca netemeinică fiind înlăturate toate apărările reclamantului referitoare la aspectele reținute în cadrul inspecției.

Instanța de fond a încuviințat și a administrat proba cu expertiză contabilă.

În ceea ce privește raportările contabile anuale și semestriale, atât în procesul-verbal cât și în decizia contestată s-a ținut cont de stocul faptic conform listelor din 30 noiembrie 2011 iar, ca urmare a noilor documente, valoarea prejudiciului s-a diminuat la suma de 54.743.894 lei față de 71.703.894 lei reținută la inspecția anterioară.

În raportul de expertiză s-a reținut că, raportând încasările din casierie și ordin de plată precum și stoc inventar la 31 decembrie 2004 la totalul intrărilor, diferența nejustificată este în sumă de 20.060.190 lei.

În procesul-verbal de control din 18 iulie 2012 s-a constatat că prin procesul-verbal din 16 decembrie 2011 au fost identificate un număr de 687 de raportări semestriale și 836 de seturi de bilanțuri contabile anuale. Deși s-a reținut un nou stoc de marfă pe care controlul din 2005 nu l-a avut în vedere totuși acest stoc nu s-a luat în considerare și nu s-a procedat la scăderea din stocul de formulare existent la data controlului anterior.

Chiar dacă ulterior controlului reclamantul nu a mai avut atribuții referitoare la aceste formulare, stocul de formulare găsit trebuia scăzut din stocul existent cu ocazia controlului iar, din această perspectivă, nu se poate reține un prejudiciu prin existența unor diferențe nejustificate cât timp nu s-a făcut un calcul real al numărului documentelor de pe stoc și suma achitată în casierie.

În ceea ce privește prejudiciul, constând din cărțile "Reglementări contabile" distribuite personalului D.G.F.P. Constanța, s-a apreciat că bonul de consum nefiind semnat de către reclamant nu poate fi admis ca document justificativ de scădere din gestiune.

În ceea ce privește cărțile, s-a constatat de către expert că, de fapt, au fost distribuite un număr de 55 de cărți.

Raportând concluziile raportului de expertiză la procesul-verbal de inspecție din 2012, s-a constatat că totalul intrărilor și totalul depunerilor corespund, fiind aceleași sume, însă în acte numărul cărților a fost reținut diferit deoarece, conform anexei referatului, completată manual și semnată de către director, au fost distribuite 55 cărți.

Instanța de fond a apreciat relevante cele reținute în raportul de expertiză, atât timp cât s-a avut în vedere un act semnat de către directorul D.G.F.P., iar pârâta nu a depus în contraprobă alt înscris care să răstoarne aceste mențiuni.

Însă, această sumă reținută de expert nu s-a raportat și la bonul de consum din 21 mai 2003. Acest bon consemnează suma de 9.600.000 lei ca scădere din gestiune pentru 32 cărți. Ori, pentru acest bon, pârâta, deși îl contestă, nu a arătat despre ce cărți este vorba și ce reprezintă suma, astfel încât nu poate fi înlăturat ca probă ce atestă eliberarea de gestiune pentru suma constatată de actul cu regim fiscal. Astfel, pentru acest punct instanța a constatat inexistența prejudiciului, chiar expertul menționând în expertiză faptul că la cărți a fost înregistrat un plus.

În ceea ce privește formularele cu regim special reglementate de H.G. nr. 831/1997, expertul a analizat facturile emise în perioada ianuarie 2002 - iunie 2004 și a luat în calcul și carnetul de facturi x. În raport se menționează că sumele depuse la casierie nu coincid cu ale D.G.F.P. deoarece sumele din chitanțe nu au fost reținute corect de către D.G.F.P., totalul sumei nejustificate fiind de 411.741.815 lei vechi.

Referitor la registrele unice de control, expertiza a concluzionat că nu a fost ținută o evidență cantitativă și valorică pe această gestiune și nici un punctaj lunar între gestiune și contabilitate. Aceste formulare au fost achiziționate pe bază de facturi fiscale iar vânzarea tot pe baza facturilor dar și a chitanțelor, în urma raportării stocurilor concluzionându-se că nu se justifică suma de 246.575.581 lei vechi.

Astfel în raport de concluziile raportului de expertiză și de actele dosarului, prima instanță a constatat că prejudiciul produs de reclamant este de 69.738,51 lei precum și penalitățile de întârziere aferente.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați -Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a declarat recurs, solicitând modificarea, în tot, a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.

După ce prezintă situația de fapt, recurenta-pârâtă apreciază că instanța de fond a reținut eronat ca nejustificată suma de 411.741.815 lei vechi la formularele prevăzute de H.G. nr. 831/1997, întrucât suma corectă era de 451.221.815 lei vechi.

De asemenea, soluția instanței este eronată în ceea ce privește raportările contabile, nefiind reținut niciun prejudiciu, la calculul sumei nejustificate avându-se în vedere stocul la 31 decembrie 2004.

Mai arată recurenta că ar fi trebuit menținut prejudiciul la cărțile reglementări contabile, prin completarea la raportul de expertiză precizându-se că au fost aduse modificări în sensul că suma nejustificată este de 8.400.000 lei vechi, întrucât s-a constatat că s-a scăzut de 2 ori cărțile distribuite, expertul fiind indus în eroare de numărul de cărți trecut diferit pe referat, de 52 de cărți, și pe anexă, de 55 de cărți.

Astfel, apreciază recurenta că expertiza efectuată în cauză este pertinentă, expertul stabilind un prejudiciu total de 72.625,76 lei, și nu de 69.738,51 lei, cum greșit a reținut instanța de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Obiectul acțiunii, astfel cum a fost precizată, îl constituie anularea Deciziei din 26 septembrie 2012 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța - Serviciul Soluționare Contestații și anularea procesului-verbal de inspecție din 18 iulie 2012 în ceea ce-l privește pe reclamant, raportat la obiectivele nr. 1, 2 și 4 teza a II-a, în sensul că echipa de control nu a luat în considerare toate documentele relevante.

Reclamantul a formulat contestație împotriva acestui proces-verbal, respinsă prin decizia din 26 septembrie 2012.

Prima instanță a admis în parte acțiunea, a anulat în parte decizia din 26 septembrie 2012 și procesul-verbal din 18 iulie 2012 și a stabilit că prejudiciul reținut în sarcina reclamantului este de 69.738,51 lei și penalități de întârziere.

Se constată că, prin argumentele dezvoltate în cererea de recurs, recurenta-reclamantă nu face altceva decât să reia criticile de nelegalitate expuse fața primei instanțe, instanța de fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prima instanță expunând, în mod convingător, argumentele care au determinat formarea convingerii sale, prezentând în cuprinsul hotărârii toate elementele care au condus la concluzia că actele atacate sunt legale.

Verificând considerentele sentinței atacate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a explicat în mod convingător rațiunile pentru care a înlăturat criticile formulate de reclamant, cât și de pârâtă.

Fără a se relua motivarea instanței de fond, se constată că, în mod corect, prima instanță a reținut, față de cele constatate în raportul de expertiză, că, raportându-se încasările din casierie și ordin de plată și stoc inventar la 31 decembrie 2004 la totalul intrărilor, diferența nejustificată este în sumă de 20.060.190 lei vechi.

În procesul-verbal de control din 18 iulie 2012 s-a reținut că au fost identificate un număr de 687 de raportări semestriale și 836 de seturi de bilanțuri contabile anuale. Astfel, s-a reținut un nou stoc de marfă, neavut în vedere de controlul din 2005, însă nu s-a luat în considerare și nu s-a scăzut din stocul de formulare existent la data controlului.

Corect s-a apreciat, referitor la prejudiciul constând din cărțile de reglementări contabile distribuite, că bonul de consum nefiind semnat de reclamant nu putea fi admis ca document justificativ de scădere din gestiune.

În ceea ce privește cărțile, au fost distribuite un număr de 55 de cărți, și, în raport de concluziile expertului contabil, totalul intrărilor și totalul depunerilor corespund fiind aceleași sume.

Expertul contabil a stabilit valoarea prejudiciului fără, însă, a lua în considerare, după cum a constatat și prima instanță, bonul de consum din 21 mai 2003, bon care face dovada scoaterii din gestiune a 55 de cărți.

Referitor la contravaloarea registrelor unice de control vândute către agenții economici, în condițiile H.G. nr. 831/1997, prin adresele din 14 noiembrie 2011 și din 20 noiembrie 2011, Imprimeria Națională a precizat faptul că a încasat integral contravaloarea acestor registre.

Prin urmare, prima instanță, la calculul prejudiciului produs de reclamant, de 697.385.171 lei vechi (69.738,51 lei), în raport cu concluziile raportului de expertiză, care a stabilit valoarea prejudiciului la suma de 726.257.586 lei vechi, și în raport cu actele și lucrările dosarului, a avut în vedere contravaloarea raportărilor contabile anuale și semestriale, de 20.060.190 lei vechi, acoperită de stocul de documente consemnat în procesul-verbal din 16 decembrie 2011, suma de 412.225 lei vechi, reprezentând contravaloare raportări contabile înscrisă în bonul de consum din 14 iulie 2003, în valoare de 1.272.620 lei, precum și suma de 8.400.000 lei vechi, reprezentând contravaloare cărți raportări contabile, evidențiată în bonul de consum din 21 mai 2003.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați -Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva Sentinței nr. 126 din 2 iulie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL