ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1742/2015

Decizia nr. 1742/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 541 din 28 noiembrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța și Administrația Finanțelor Publice Constanța, a anulat Decizia nr. 107 din 20 decembrie 2007 emisă de D.G.F.P. Constanța, în partea referitoare la respingerea contestației reclamantei pentru suma totală de 417.875 lei (pct. 1), precum și deciziile de impunere nr. 1, 2 și 3 din 15 septembrie 2006, nr. 12351 din 5 aprilie 2007, nr. 2462 din 17 mai 2007, nr. 3 din 31 mai 2007, nr. 3 din 4 iunie 2007, nr. 1000358 din 22 iulie 2007 și nr. 727491 din 3 octombrie 2007, în partea referitoare la suma totală  de 417.875 lei, luând în considerare pct. 2 din Decizia nr. 107/2007, prin care au fost desființate pentru debitul de 357.240 lei. Au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în sumă de 12.070 lei (2.975 lei - onorariu avocat, 5 lei taxă de timbru și 9.090 lei - onorariu expert).

Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, devenită, ulterior, ca urmare a reorganizării, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, cererea de exercitare a căii de atac fiind semnată de directorul executiv B..

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a invocat excepția nulității recursului, întrucât acesta a fost semnat de o persoană fără calitate.

Examinând cauza, sub aspectul excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a persoanei care a semnat și exercitat recursul, conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să admită excepția și să anuleze recursul, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit prevederilor art. 67 alin. (1) C. proc. civ., părțile pot să exercite drepturile procesuale personal sau prin mandatar.

În conformitate cu prevederile art. 35 din Decretul Consiliului de Stat nr. 31/1954 privind persoanele fizice și juridice, persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale, actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, fiind actele persoanei juridice însăși.

În cauză, dreptul de recurs a fost exercitat de către directorul executiv al autorității recurente, cererea de recurs purtând semnătura acestuia și având aplicată ștampila direcției.

Or, potrivit prevederilor art. 74 din Regulamentul de organizare și funcționare al direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, aprobat prin Ordinul nr. 3831 din 29 decembrie 2011 al președintelui A.N.A.F., atribuția exercitării căilor de atac ordinare și extraordinare pentru îndreptarea hotărârilor pronunțate de instanțe revine Serviciului juridic.

Rezultă, așadar, că titularul dreptului de exercitare a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești este directorul Serviciului juridic, iar nu directorul executiv.

Conform dispozițiilor art. 83 alin. (1) C. proc. civ. - aplicabile și în recurs, potrivit art. 298 coroborat cu art. 316 din același cod - când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată.

De asemenea, potrivit art. 161 din același cod, "Când instanța constată lipsa capacității de exercițiu al drepturilor procedurale a părții sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri" (alin. (1)) iar "Dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea" (alin. (2)).

Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2004 din 27 decembrie 2012, depus la dosar de către recurentă (dosar recurs) nu face dovada calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, referindu-se la alte aspecte decât cele solicitate de către Înalta Curte, ca urmare a celor dispuse prin încheierea din 20 ianuarie 2015.

Cum la cererea de recurs nu a fost atașat, potrivit art. 83 alin. (1) C. proc. civ., un act din care să rezulte mandatul acordat directorului executiv al autorității recurente, în vederea semnării și exercitării căii de atac, iar un astfel de act nu a fost depus la dosar nici ulterior, deși Curtea a pus în vedere acest aspect recurentei, acordându-i termen în acest scop, urmează ca excepția lipsei dovezii calității de reprezentant să fie admisă, cu consecința anulării recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, invocată de intimata-reclamantă SC A. SA.

Anulează recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva Sentinței nr. 541 din 28 noiembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2015.

Procesat de GGC - CL