ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1720/2016

Decizia nr. 1720/2016

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 220 din 3 februarie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/46/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 127 din 6 octombrie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care fusese respinsă acțiunea având ca obiect anularea Ordinului Ministerului de Interne nr. II/010370 din 28 februarie 2009 și stabilirea situației militare.

În considerentele deciziei de recurs, cu privire la motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, sentința atacată îndeplinind exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

S-a reținut că, deși recurentul a invocat acest motiv de recurs, în cuprinsul căii de atac formulată a prezentat argumente prin care a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de recurs a constatat că judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale și probatoriului cauzei dedusă judecății.

În acest sens, prima instanță a reținut în mod corect că, potrivit art. 6 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ ilegal are dreptul și nu obligația să solicite în instanță anularea acestuia, iar obiectul cererii în anulare trebuie să fie un act administrativ ilegal.

Din această perspectivă, reclamantul avea posibilitatea să solicite anularea ordinului de trecere în rezervă, prerogativă pe care acesta a exercitat-o, acțiunile fiind respinse prin hotărâri judecătorești irevocabile.

Recurentul-reclamant A. a atacat decizia de recurs cu o contestație în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal cu nr. x/1/2016, la data de 11 aprilie 2016.

Contestatorul a invocat motivul de contestație în anulare prevăzut în art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., vizând situația în care instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Contestatorul a arătat că instanța a omis să analizeze motivul de casare invocat cu privire la situația sa militară creată ca urmare a emiterii ordinului a cărui anulare se solicită.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat admiterea excepției și respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, întrucât criticile formulate nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 raportat la art. 503 C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată pentru considerentele arătate în continuare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, în cadrul căreia nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale.

În speță, contestatorul și-a întemeiat numai în mod formal cererea sa pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., însă criticile formulate în cuprinsul contestației în anulare reprezintă veritabile critici referitoare la legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, iar analiza acestora excedează cadrului procesual în calea extraordinară de atac a contestației în anulare. Astfel, prin criticile formulate, contestatorul tinde, în realitate, la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, care, în actuala fază procesuală, inclusiv în sensul celor reținute și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea unei asemenea căi de atac (contestația în anulare de față) să nu presupună o nouă judecare a cauzei.

În consecință, în condițiile în care criticile formulate de contestator vizează fondul litigiului, acestea nu se încadrează în ipotezele strict reglementate de art. 503 C. proc. civ., pentru a fi admisibilă prezenta contestație în anulare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 248 C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității, invocată de intimatul Ministerul Afacerilor Interne, și va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 220 din 3 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/46/2014, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL