ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1291/2015

Decizia nr. 1291/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 01 august 2013, reclamantul A. a solicitat constatarea calității de lucrător al Securității în privința pârâtului B., reținând îndeplinirea condițiilor de fond prevăzute în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin sentința nr. 3461 din 08 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A. și a constatat calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului B.

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs pârâtul B., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, și solicitând casarea hotărârii atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare iar, în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivarea căii de atac, recurentul a formulat următoarele critici:

3.1. Sentința nu cuprinde motive de fapt și de drept referitoare la apărările formulate cu privire la calitatea persoanei care a formulat cererea de acces la dosar în temeiul art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008 și obiectul consemnărilor de pe notele informative, care vizau doar cunoașterea atitudinii celui în cauză în legătură de activitatea legionară.

3.2.Hotărârea a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008, referitoare la categoriile de persoane care pot solicita verificarea calității de lucrător pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate și a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, norma de drept material care instituie condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru constatarea calității de lucrător al Securității

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 31 octombrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2015, completul de filtru

a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că recursul este admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurentul - pârât, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, nefiind identificate elemente circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., apte să ducă la reformularea sentinței.

5.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit textului normativ indicat, se poate cere casarea hotărârii atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Recurentul - pârât a invocat lipsa motivării cu privire la neregularitatea procedurii administrative declanșate de A., prin prisma condițiilor prevăzute în art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008, neregularitate care ar fi putut atrage inadmisibilitatea acțiunii și a fost invocată oral, cu ocazia dezbaterilor consemnate în practicaua sentinței.

Este adevărat că motivarea sentinței nu cuprinde considerente referitoare la această apărare, trecând direct la analiza condițiilor de fond cuprinse în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, dar împrejurarea menționată nu este de natură să atragă, prin însăși, casarea în întregime a sentinței, instanța de control judiciar având posibilitatea să păstreze o soluție corectă, completând motivarea în privința aspectelor punctuale supuse examinării.

În recurs a fost invocată și nemotivarea sentinței cu privire la natura activităților vizate de notele informative din dosarul de securitate al persoanei urmărite, dar această critică nu este întemeiată, pentru că în considerentele hotărârii primei instanțe sunt expuse clar și logic argumentele pentru care judecătorul fondului a considerat că activitatea sa de ofițer al fostei securități, a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, conform art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

5.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător a recurentului-pârât.

Verificările au fost efectuate ca urmare a cererii formulate în acest sens de către x în temeiul art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008, în calitate de succesor (nepot) al titularului dosarului de urmărire, y.

Prima instanță a reținut, pe baza documentației prezentate de A., că recurentul-pârât a avut calitatea de ofițer al Securității și că, prin activitatea desfășurată, a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor securității și a colaboratorilor acestora, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”.

În temeiul alin. (8) al aceluiași articol, de drepturile prevăzute la alin. (1) - (7) beneficiază soțul supraviețuitor și rudele, până la gradul IV inclusiv, ori moștenitorii persoanei decedate. De aceste drepturi beneficiază în primul rând soțul supraviețuitor și după aceea rudele, în ordinea proximității gradelor de rudenie.

În speță, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul de fond, persoana care a formulat cererea de verificare a formulat calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarelor având cota nr. x/I/259714 (2 vol.) este rudă de gradul II cu titularul dosarelor, în prezent decedat (nepot de fiică), iar interpretarea propusă de recurentul - pârât, în lipsa unei manifestări de voință a descendentei aflate în cel mai apropiat grad de rudenie (fiica titularului dosarelor și mama petentului, născută în 1935), ar fi excesivă, fiind de natură să atragă o restrângere disproporționată a exercițiului dreptului prevăzut în art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008, drept corelat cu interesul public urmărit prin adoptarea acestui act normativ.

Acțiunea în constatarea calității de lucrător sau de colaborator al Securității vizează realizarea unui interes general, care se deduce chiar din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, în care se menționează că, „în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale. Aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității”.

Motivul referitor la interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este, de asemenea, nefondat.

Potrivit prevederii legale enunțate, este lucrător al Securității „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Prima instanță a identificat corect cerințele pe care prevederea legală citată le impune în mod cumulativ pentru constatarea calității de lucrător al Securității și a stabilit în mod judicios încadrarea situației de fapt în ipoteza normei juridice,în condițiile în care nota de constatare în baza căreia A. a formulat acțiunea, conform art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, și înscrisurile din dosarul de urmărire informativă fac dovada activității desfășurate de recurentul - pârât în calitate de ofițer al fostei Securități, activitate de natură să aducă atingere dreptului la viața privată și dreptului la libera exprimare.

Apărările privind trecutul legionar al persoanei urmărite, cu referire la evenimente petrecute în 1940, nu sunt în măsură să înlăture concluziile primei instanțe, activitatea de urmărire informativă în care a fost implicat recurentul - pârât datând din perioada 1967 - 1972 și vizând, conform extraselor din nota de constatare, aspecte din viața privată și profesională a persoanei urmărite și atitudinea acesteia față de regimul politic al vremii, scop pentru îndeplinirea căreia se menționează în mod repetat că informatorul/sursa a fost instruit „să poarte și discuții pe teme politice”, „să discute cu acesta în legătură cu unele evenimente politice” (nota informativă din data de 11 aprilie 1967, nota informativă din data de 5 octombrie 1972).

În consecință, având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 3461 din 8 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2015.