ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 756/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 756/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 206 din data de 23 mai 2012, Tribunalul Iași a condamnat inculpatul

P.D.

, mecanic la SC

C.I.M.

, divorțat, un copil minor, domiciliat în Italia,  în prezent deținut în Penitenciarul Iași, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane" prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. și la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a, b), e)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3)

teza a II-a

raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen.

S-a constatat că infracțiunile de „trafic de persoane" prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. și trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3)

teza a II-a

raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41

- alin. (2) - C. pen. pentru a căror săvârșire s-a dispus condamnarea inculpatului, prin prezenta hotărâre, au fost comise în concurs real cu infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin Sentința penală nr. 72 din 26 mai 2010 a Tribunalului din Castrovillari (Republica Italiană), definitivă la data de 30 septembrie 2010.

În baza art. 134 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală dispune recunoașterea pe cale incidentală a Sentinței penale nr. 72 din 26 mai 2010 a Tribunalului din Castrovillari (Republica Italiană), definitivă la data de 30 septembrie 2010, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și 8.000 euro amendă penală, hotărâre a cărei autenticitate a fost certificată de autoritatea competenta străină.

În baza art. 242 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală dispune schimbarea în RON (moneda statului de executare), a pedepsei amenzii penale de 8.000 euro, pentru care s-a dispus recunoașterea pe cale incidentală, potrivit paragrafului precedent, la cursul valutar de la data pronunțării pedepsei (23 mai 2012, 1 euro = 4.4587 RON), respectiv 35.669,6 RON.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. d), art. 35 alin. (3) C. pen., art. 36 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele stabilite anterior pentru faptele deduse judecății cu pedepsele de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și 35.669,6 RON amenda penală (astfel cum a fost schimbată, potrivit art. 242 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în RON (moneda statului de executare), pedeapsa de 8.000 euro amendă penală, aplicată prin Sentința penală nr. 72 din 26 mai 2010 a Tribunalului din Castrovillari (Republica Italiană), definitivă la data de 30 septembrie 2010, pentru care s-a dispus recunoașterea pe cale incidentală), inculpatul urmând a executa pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare la care adaugă un spor de 6 (șase) luni închisoare și amenda penală de 35.669,6 RON, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare și 35.669,6 RON amendă penală și pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. e) teza

a II-a

, lit. b), e) C. pen., calculată conform dispozițiilor art. 66 C. pen.

În temeiul art. 63

1

C. pen. atrage s-a atras atenția inculpatului asupra posibilității înlocuirii amenzii penale cu închisoarea, în cazul în care se va sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. au fost interzise aceluiași inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a

, lit. b), e) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., art. 143, 148 lit. f) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului

P.D.

iar în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. (3), art. 88, art. 89 C. pen., a fost dedusă din durata pedepsei aplicate prin prezenta, perioada executată ca arest preventiv și arest la domiciliu, din pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 72 din 26 mai 2010 a Tribunalului din Castrovillari (Republica Italiană), definitivă la data de 30 septembrie 2010, pentru care s-a dispus recunoașterea pe cale incidentală, respectiv de la 9 februarie 2010 la 26 mai 2010 (arest preventiv) și de la 26 mai 2010 la 5 noiembrie 2010 (arest la domiciliu) precum și durata reținerii și arestării preventive în prezenta cauză, de la 15 iunie 2011, la zi.

Î baza art. 14, art. 15 raportat la art. 346 alin. (1) teza I C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ., au fost respinse pretențiile civile reprezentând daune materiale, formulate în cadrul procesului penal de către partea civilă

T.Gh.M.

S-a luat act că părțile vătămate

M.G.

,

D.J.E.

și

B.L.E.

au declarat expres că nu se constituie părți civile în cadrul procesului penal.

În baza dispozițiile art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 111 alin. (2) C. pen. a fost luată față de inculpatul

P.D.

măsura de siguranță a confiscării speciale prev. de art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. și, în consecință, s-a dispus confiscarea sumelor de: 10.000 euro, dobândită în urma exploatării victimei

T.Gh.M.

și 13.500 euro, dobândită în urma exploatării victimei

B.L.E.

În temeiul dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul

P.D.

a următoarelor bunuri ridicate de organele de poliție judiciară din cadrul BCCO Iași cu ocazia percheziției domiciliare din data de 15 iunie 2011, bunuri folosite, în orice mod, la săvârșirea infracțiunilor: telefon

N. X

cod IMEI ........, telefon A.OT X cod IMEI ......., telefon

N. Y

cod IMEI ......, telefon S. cod IMEI ......., cartela SIM W. nr. ......, cartela SIM O. seria ......, cartela SIM O. seria .... .

În temeiul dispozițiilor art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul

P.D.

a hard disk-ului marca W.D. seria WCAM......., bun ridicat de la acesta cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 15 iunie 2011, bun care nu are legătură cu cauza și care nu a fost confiscat, potrivit dispozițiilor prezentei sentințe."

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la sfârșitul lunii februarie 2007, victima

T.Gh.M.

, provenind dintr-o familie cu o situație materială precară, a plecat în Italia, în zona Calabria, împreună cu numitul

C.I.

Întrucât nu a găsit un loc de muncă în localitatea Trebisace, victima, care o cunoscuse între timp pe numita

P.M.

, care practica prostituția pe strada

SS .....

alături de numitele

D.I.

și

D.A.

, fiind supravegheate de un cetățean italian, pe nume C., a fost convinsă de către aceasta să practice prostituția, în acest context, cunoscându-l pe inculpatul

P.D.

În vara anului 2007, după ce numitul C. a fost arestat i-a preluat locul, și, odată cu acest rol, a preluat atât fetele, cât și locurile pe

SS .....

, unde acestea practicau prostituția, în aceste împrejurări inculpatul

P.D.

transportând-o zilnic pe victima

T.Gh.M.

pe strada

SS .....

, unde o supraveghea, iar seara îi lua sumele de bani obținute în timpul zilei din practicarea prostituției, sume cuprinse între 400 și 800 de euro pe zi, bani pe care timp de doi ani i-a predat inculpatului

P.D.

, care de multe ori i-a aplicat corecții acesteia, iar în momentul în care a vrut să fugă de la el a împușcat-o în piciorul drept, astfel cum rezultă din declarația victimei, cicatricea fiind vizibilă și în prezent.

În concret, inculpatul

P.D.

îi cumpăra victimei prezervative, iar în jurul orei 08:00, o transporta de la hotelul în care-i asigura cazarea, în locul de pe

SS .....

, unde aceasta practica prostituția până în jurul orei 21 iar la întoarcere, inculpatul număra prezervativele rămase și îi lua victimei sumele de bani corespunzătoare celor utilizate.

Exploatarea victimei în această manieră s-a realizat timp de doi ani de către inculpat, fiind eliberată în momentul în care l-a amenințat pe acesta că-l denunță autorităților italiene.

Victima

T.Gh.M.

a arătat inițial că dorește să participe în cadrul procesului penal în calitate de parte vătămată, însă ulterior a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 10.000 de euro, reprezentând despăgubiri materiale.

În cursul lunii mai 2009, partea vătămată

B.L.E.

, în vârstă de 16 ani, a acceptat propunerea numitului

M.D.

de a fi prieteni, toate acestea pe fondul relațiilor tensionate cu părinții, respectiv mama și tatăl vitreg, acesta încurajând-o pe minoră să părăsească domiciliul și să se mute, împreună cu acesta, la vila sa din Hârlău.

În continuare, victima i-a povestit numitului

M.D.

că dorește să plece în Italia pentru a uita de problemele pe care le avea și pentru a-și căuta tatăl biologic, stabilit de mai mult timp în această țară, acesta promițându-i minorei că o va ajuta să ajungă în Italia, unde locuia și mama lui și obligându-se să obțină acte de identitate false pentru minoră, să-i asigure transportul victimei, însă în schimbul acestor servicii tânăra urma să se prostitueze și să împartă banii astfel obținuți.

Tentată de oferta acestuia, minora a fost de acord cu propunerea, astfel că numitul

M.D.

a apelat la o persoană care a contrafăcut cartea de identitate a victimei, în sensul că a modificat CNP-ul și data nașterii (în 1991), pentru a rezulta că tânăra este majoră iar în cursul lunii mai 2009, numitul

M.D.

a dus-o pe minoră în Iași, unde i-a făcut un tatuaj.

Acesta a cazat-o pe victimă circa două săptămâni la el acasă, iar la sfârșitul lunii mai 2009 au plecat împreună, din orașul Târgu Frumos, cu un microbuz, condus de un cunoscut al inculpatului, persoană rămasă neidentificată, după circa două zile, ajungând în provincia Galabria, unde au fost așteptați de numitele

M.T.

(mama acestuia), concubinul acesteia -

C.F.

, zis „H." și

F.S.

Aici, partea vătămată

B.L.E.

a aflat că, de fapt,

F.S.

este concubina numitului

M.D.

, care știa că acesta trebuia să aducă o fată, ce urma să practice prostituția. De asemenea, în aceste împrejurări, minora

B.L.E.

a constatat că urma să locuiască într-un garaj împreună cu persoanele sus-menționate și nu doar împreună cu numitul

M.D.

într-un apartament decent.

Numita

F.S.

a fost cea care a condus-o pe minoră în locul unde erau acostați clienții, și anume pe SS ... din Corigliano Calabro, o șosea pe care se adunau prostituatele din întreaga regiune Calabria și i-a spus minorei și ce tarife urma să perceapă de la clienți.

După o săptămână de la momentul în care partea vătămată a început să practice prostituția, numitul

M.D.

, zis „C.", a plecat în România, iar banii obținuți de minoră erau strânși de către numita

F.S.

, care-i trimitea în țară acestuia, prin transfer bancar.

Timp de trei luni, victima

B.L.E.

a rămas în Schiavonea, perioadă în care a practicat prostituția, obținând în medie 300 de euro pe zi, bani pe care-i împărțea în mod egal cu numita

F.S.

După ce în luna august 2009, victima

B.L.E.

s-a întors în țară, însoțită de numita

F.S.

, după o săptămână, a revenit în Schiavonea iar în toamna anului 2009, partea vătămată a fost abordată de inculpatul

P.D.

, fără ca victima să știe că acesta se cunoștea cu numitul

M.D.

Cu această ocazie, inculpatul

P.D.

i-a propus victimei să se mute la el și să împartă câștigul provenit din practicarea prostituției, fapt acceptat de către victimă care a locuit la inculpat circa patru luni, timp în care a practicat prostituția, iar câștigurile le-a împărțit cu acesta.

În concret, inculpatul

P.D.

era cel care o ducea pe minoră zilnic în locul de la stradă, pe

SS .....

, cu autoturismul său marca M. de culoare gri și o supraveghea de la distanță.

De precizat că în perioada în care minora a locuit împreună cu inculpatul

P.D.

, a fost surprinsă de carabinieri în timp ce practica prostituția, s-a legitimat cu actul de identitate pe care-l avea la ea, iar polițiștii au constatat că era fals, astfel că a fost reținută o zi.

În luna decembrie 2009, victima

B.L.E.

a fugit de la inculpatul

P.D.

, la propunerea numitului

I.M.

, cu suma de 5.000 de euro, ulterior, inculpatul

P.D.

căutat-o pe aceasta căreia i-a propus să se întoarcă în Italia, pentru a practica prostituția, cu intenția de a-și recupera și banii cu care aceasta plecase, însă victima a refuzat.

În fine, în cursul lunii iulie 2009, minora

M.G.

, în vârstă de 16 ani, l-a cunoscut pe numitul

M.D.

, zis „C.", cu care s-a împrietenit.

Cunoscând condițiile de subzistență reduse și că relațiile cu părinții erau tensionate, context în care i-a propus acesteia că o va ajuta să meargă în Italia, dacă accepta să lucreze ca dansatoare, într-un club de noapte.

Pentru a fi și mai convingător, numitul

M.D.

i-a promis victimei că îi va asigura transportul până în Italia, unde urma să fie cazată la numita

M.T.

, mama acestuia, care era stabilită acolo de mai mulți ani.

Tentată de „oferta" acestuia, minora a fost de acord, iar numitul

M.D.

i-a făcut act de identitate fals, folosind datele numitei V.A.V.

În iarna anului 2009, numitul

M.D.

a locuit câteva zile împreună cu minora la domiciliul numitului

D.N.

, din satul Z., după care acesta i-a aranjat transportul până în Italia, numitul

M.D.

spunând minorei că nu o poate însoți, deoarece are un copil în întreținere.

După câteva zile de la plecarea victimei, numitul

M.D.

s-a deplasat la domiciliul numitului

D.N.

, împreună cu inculpatul

P.D.

, unde a atenționat-o pe minora

V.A.V.

să nu mai povestească despre condițiile în care a plecat victima

M.G.

în Italia.

În timp ce victima minoră călătorea într-un autoturism marca O. împreună cu doi amici ai numitului

M.D.

, acesta din urmă a sunat-o și i-a spus că în situația în care nu-i va găsi loc de muncă în clubul promis, va trebui să se prostitueze „la stradă", urmând a fi ajutată de numita

F.S.

, însă minora a refuzat propunerea, iar în localitatea Schiavoneia din regiunea Calabria, a fost așteptată de numita

M.T.

, mama numitului

M.D.

, care a cazat-o într-un garaj, în care mai locuiau concubinul acesteia și numita

F.S.

G.

Ajunsă în Italia, minora

M.G.

a văzut că numita

F.S.G.

se prostitua iar după ce a fost cazată în garajul compus dintr-o toaletă și o cameră cu două paturi, numita

M.T.

i-a spus minorei că nu i-a găsit de lucru ca dansatoare așa cum stabilise în țară cu numitul

M.D.

și că va trebui să meargă să practice prostituția.

Întâmpinând opoziția părții vătămate, numita

M.T.

l-a sunat pe loc pe numitul

M.D.

, zis „C." pentru a se plânge de nesupunerea fetei, iar acesta din urmă i-a spus să încerce să o trimită totuși pe minoră cu numita

F.S.G.

„la stradă", iar dacă tot nu dorește să rămână, să-i găsească de muncă în agricultură, după care s-o trimită în țară.

Perioada în care minora a stat în Italia este cuprinsă de la sfârșitul lunii noiembrie, până pe data de 29 sau 30 decembrie 2009, timp în care numitele

F.S.G.

și

M.T.

au încercat s-o determine să practice prostituția, cu aceeași ocazie, partea vătămată cunoscându-l și pe inculpatul

P.D.

, care le vizita mereu pe numitele

F.S.G.

și

M.T.

La sfârșitul lunii decembrie 2009, numitul

M.D.

a luat legătura telefonic cu numita

F.S.G.

și i-a transmis că minora urma să plece în aceiași zi în România, însoțită de inculpatul

P.D.

, biletele de autocar fiind achitate de acesta, ceea ce s-a și întâmplat, minora ajungând în România pe data de 1 ianuarie 2011, fiind așteptată în localitatea Târgu Frumos de către numitul

M.D.

și, împreună și cu inculpatul

P.D.

, a locuit la vila din Hârlău.

De precizat că în cele două zile cât a locuit cu cei doi, numitul

M.D.

și inculpatul

P.D.

au căutat-o pe minora

B.L.E.

, pentru a recupera suma de bani pe care cei doi spuneau că le-ar fi furat-o.

În același timp, după cele două zile petrecute în casa numitului

M.D.

, minora

M.G.

s-a întors la familia sa.

În fine, la începutul anului 2010, partea vătămată

D.J.E.

locuia la o prietenă în zona Nicolina, timp în care a fost contactată telefonic de un amic, pe nume G. și invitată în clubul S., în aceeași seară, în jurul orei 23:00, mergând în club și cunoscându-i pe numitul

M.D.

și pe inculpatul

P.D.

Primul a contactat-o telefonic a doua zi și s-a întâlnit cu aceasta în jurul orei 16, apoi amândoi au mers la un bar din zona magazinului B., unde s-a prezentat și inculpatul

P.D.

, care a ademenit-o pe minoră cu situația sa financiară. La propunerea acestora, victima

D.J.E.

le-a spus că nu poate pleca din România decât cu acordul părinților, deoarece era minoră (16 ani) și nici nu avea bani de transport, ocazie cu care, numitul

M.D.

s-a oferit să îi facă rost părții vătămate de o carte de identitate falsă cu care să treacă frontiera și să îi plătească biletul de autocar, iar inculpatul

P.D.

i-a spus că îi va putea asigura cazarea. În apartamentul pe care-l deține în Calabria, propunere acceptată de victimă, deși nu s-a discutat despre ce va face aceasta în Italia. Pentru a impulsiona hotărârea minorei, numitul

M.D.

i-a dat acesteia suma de 100 de RON.

În aceeași seară, la propunerea inculpatului

P.D.

, minora

D.J.E.

a rămas cu acesta în apartamentul unui prieten al numitului

M.D.

, situat la bariera CFR, în apropierea fostei fabrici de țigări din Iași iar după două zile, minora i-a însoțit pe inculpatul

P.D.

și pe numitul

M.D.

în orașul Hârlău și a locuit în vila acestuia din urmă, circa o săptămână.

În această perioadă, numitul

M.D.

a dus-o pe minoră la un centru foto, iar pozele realizate aici au fost aplicate pe cartea de identitate pe care minora a prezentat-o la ieșire din țară, acesta spunându-i minorei să învețe datele de identitate de pe actul contrafăcut, înmânându-i acesteia încă o carte de identitate italiană, pe numele F.P., care avea aplicată poza părții vătămate D.J.E. De asemenea cu aceeași ocazie inculpatul

P.D.

a învățat-o pe minoră să declare polițiștilor, dacă era cazul, că este soția lui.

În perioada în care minora a locuit în Hârlău, inculpatul

P.D.

i-a cumpărat haine și produse cosmetice.

La data de 14 ianuarie 2010, partea vătămată

D.J.E.

, însoțită de inculpatul

P.D.

, a plecat din orașul Târgu Frumos spre Italia cu un autocar, cei doi fiind conduși de numitul

M.D.

, care i-a spus minorei că nu-i poate însoți, însă, în dimineața zilei de 15 ianuarie 2010, ajungând în vama Borș, la frontieră, polițiștii au întrerupt călătoria celor doi și le-au întocmit dosare de trecere ilegală a frontierei, fals și uz de fals.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză respectiv declarațiile victimelor, declarațiile martorilor, procesele-verbale de recunoaștere după planșe fotografice, actele depuse de către martori și părți vătămate, transferurile monetare efectuate de către inculpat și ceilalți făptuitori, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procesele-verbale întocmite cu ocazia realizării perchezițiilor sistemelor informatice, copiile dosarelor înaintate de Parchetele de pe lângă Judecătoriile Hârlău, Arad și Oradea, procesele-verbale întocmite ca urmare a informațiilor transmise de către autoritățile italiene, procesele-verbale privind comunicările efectuate de către inculpat pe site-uri de socializare (facebook), procesul-verbal întocmit de polițiști cu privire la amenda aplicată inculpatului

P.D.

și C.D.-ul cu imaginile aferente, declarațiile inculpatului

P.D.

Instanța de fond a reținut că probațiunea în astfel de cauze (infracțiunile desfășurându-se, de regulă, în intimitate, la adăpostul clandestinității), cunoaște anumite particularități date de limitarea în mod obiectiv a capacității organelor judiciare de a strânge dovezi cu sursă directă, sarcina aflării adevărului și lămuririi tuturor aspectelor cauzei fiind și mai dificilă în condițiile în care victimele sunt minore.

Cu toate aceste neajunsuri, prezente și în cauza de față, există totuși probe certe: în susținerea existenței faptelor și a vinovăției inculpaților; mai mult, coroborarea unor indicii suficient de grave, precise și concordante, asimilată probelor certe, situează probațiunea dincolo de orice îndoiala rezonabilă.

Părțile vătămate au descris detalii esențiale și credibile iar martorii ascultați în cauză au confirmat aspectele pe care se fundamentează baza factuală reținută de instanță în continuare.

Din analiza declarațiilor victimei

T.Gh.M.

, coroborate cu conținutul tranzacțiilor regăsite pe formularele WU, instanța a reținut că aceasta a fost cercetată și condamnată, în luna iunie 2010, printr-o sentință a Tribunalului din Castrovillari, pentru că a participat la practicarea și înlesnirea prostituției, însoțirea și luarea prostituatelor, precum și controlarea teritoriului, victima fiind condamnată în același dosar, alături de inculpatul

P.D.

, care, potrivit sentinței de condamnare, a condus și organizat activitatea de practicare a prostituției și de numitul

M.D.

, care a participat la organizarea activității, în sensul că s-a îngrijit de exercitarea prostituției de către fete, însoțindu-le și luându-le încasările.

În cursul urmăririi penale, victima

T.Gh.M.

a fost audiată prima dată pe data de 15 iulie 2011 la Bacău, iar a doua oară la data de 20 iulie 2011, în Iași, această declarație fiind înregistrată audio-video.

În fața instanței, victima a fost audiată la data de 6 martie 2012, cu mijloace speciale, declarațiile, consemnate și atașate la dosar, toate aceste declarații fiind apreciate drept credibile, având în vedere detaliile pe care le-a subliniat victima în descrierea faptelor, inclusiv, hotelurile la care victima a precizat că a fost cazată de către inculpat, împrejurări care sunt verificabile prin accesarea serviciului internet - San Francesco din localitatea Spesano Albanese, Parnaso din localitatea Trebisace și La Primola din localitatea Corigliano.

Victima

T.Gh.M.

a descris detaliat condițiile în care a ajuns să fie exploatată sexual de către inculpat, arătând că acesta „lucra pentru D.C." și avea rolul de a o transporta, alături de celelalte victime, la locul unde se prostitua, serviciu pentru care primea bani de la acest D.C., din spusele victimei cam 50 de euro pe zi.

Potrivit declarațiilor acestei victime, preluarea „afacerii" de către inculpatul

P.D.

s-a realizat în vara anului 2007 când numitul C. a fost arestat de carabinieri și când inculpatul i-a spus victimei că până îi va găsi de lucru la un bar, urmează să practice prostituția și că el va avea grijă de ea, o va transporta la stradă și îi va găsi un loc de cazare, propunere acceptată de către victimă care era transportată zilnic la strada

SS .....

, unde era supravegheată de inculpat din mașina acestuia, banii obținuți din practicarea serviciilor sexuale fiind luați de către acesta.

Subordonarea victimei depășea nivelul libertății de alegere a partenerilor sexuali, ajungând inclusiv la impunerea tarifelor pe care aceasta era obligată să le perceapă precum și la verificarea sumelor încasate în funcție de numărul prezervativelor rămase la sfârșitul unei zile.

Victima a menționat în declarațiile sale numele martorelor

D.I.

și

D.A.

, persoane exploatate sexual în condiții similare dar și numele de „C.", porecla numitului

M.D.

care avea la stradă pe minora

B.E.

Din declarațiile victimei mai rezulta că inculpatul

P.D.

a uzat de violente, lovind-o și împușcând-o în piciorul drept, mai mult că a sechestrat-o și amenințat-o întrucât dorea să plece de la inculpat.

Susținerile privitoare la numitele

D.A.

și

D.I.

- a căror audiere nu s-a reușit - se coroborează cu cele arătate de martora D.D. (mama numitei

D.I.

) care a arătat că atunci când a ridicat banii de la BT, expediați prin sistemul WU, la rubrica expeditor era trecut numele „

P.D.

".

O dovadă în plus rezultă și din cele două formulare WU puse la dispoziție de către martora D.D., din care rezultă că în lunile noiembrie și decembrie 2007, inculpatul

P.D.

i-a trimis acesteia suma totală de 200 de euro, ca și în cazul părții civile

T.Gh.M.

Martora B.M. a confirmat că în cursul anului 2008 a ridicat de la un oficiu

WU

din Onești, județul Bacău suma de 50 de euro, în contul unei datorii pe care victima

T.Gh.M.

o avea față de ea, expeditor fiind același inculpat

P.D.

iar în cursul anului 2010 când martora s-a întâlnit cu victima în satul natal, aceasta i-a povestit că în Italia a fost bătută, tăiată, sechestrată într-un apartament de unde a fost nevoită să sară pentru a scăpa.

Prezența victimei în anturajul și sfera de preocupări ale inculpatului rezultă și din declarațiile date de martorul G.L.C. care, în ciuda unor inadvertențe care nu afectează fondul împrejurărilor relatate, a arătat că în perioada 2007 - 2008 a lucrat în construcții în localitatea Schiavonea, provincia Cosenza, unde le-a cunoscut pe

T.Gh.M.

și pe o altă româncă pe nume N. și, pentru că a legat o relație de prietenie cu numita N., martorul a fost vizitat de către inculpatul

P.D.

, care l-a somat să lase fata în pace și să plece.

Același martor a precizat că la începutul anului 2008, după ce a revenit în țară, a fost contactat de inculpatul

P.D.

, care l-a rugat să-i caute fete în România, sens în care i-a trimis suma de 300 de euro.

Instanța de fond a reținut că, într-adevăr, din tranzacțiile

WU

ale inculpatului

P.D.

rezultă că, la începutul lunii februarie 2008, acesta i-a trimis suma de 300 de euro numitului C.P.B.

Martorul

C.P.B.

, audiat fiind cu privire la transferul de bani din Italia, a precizat că își amintește că a ridicat suma de 300 de euro pentru amicul său

G.L.C.

, care i-a povestit că reprezentau comisionul plătit acestuia de inculpatul

P.D.

pentru a racola fete, care să practice prostituția în Italia.

Același martor

G.L.C.

a. arătat că de la colegii italieni care veneau la același bar a auzit că cele două fete („

T.Gh.M.

și o altă româncă pe nume N.") ar practica prostituția și că inculpatul

P.D.

ar fi fost „peștele" celor două.

În ceea ce privește racolarea celor trei minore, prima instanță a considerat relevant că numitul

M.D.

, singur sau împreună cu inculpatul

P.D.

, le alegea pe acestea de la Liceul „

X

" din Hârlău sau pe cele care aveau probleme în familie și le crea iluzia că este îndrăgostit de ele.

Ca mod de acțiune, numitul

M.D.

, zis

„C."

, le caza pe minore inițial la domiciliul său din H., apoi împreună cu inculpatul

P.D.

le cumpăra haine, cosmetice și le oferea sume de bani iar după ce le câștigau încrederea, promițându-le că în Italia vor avea un loc de cazare decent la mama numitului

M.D.

sau la inculpatul

P.D.

, cel dintâi le făcea acte false de identitate, din care rezulta că fetele sunt majore, iar apoi le achitau transportul până în Italia.

Astfel, modul de racolare descris anterior a fost aplicat de către numitul

M.D.

părții vătămate

B.L.E.

, minoră în vârstă de 16 ani la acea dată.

Din declarațiile victimei, date în cursul urmăririi penale, a rezultat că în luna mai 2009, aceasta a locuit împreună cu numitul

M.D.

, pentru două săptămâni, timp în care acesta a contrafăcut o carte de identitate, care rezulta că este pe numele D.E., avea pozele minorei și data nașterii din cuprinsul codului numeric personal modificată, potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 1309432 din 12 februarie 2010, întocmit de specialiștii din cadrul I.J.P.F. Arad.

Urmare a declarației victimei

B.L.E.

, a fost solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad Dosarul nr. 507/P/2010 și s-a constatat că sus-numita a fost cercetată pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, fals privind identitatea și tentativă la trecerea ilegală a frontierei de stat, prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen. și art. 20 C. pen. raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 99 și următoarele C. pen., stabilindu-se că victima într-adevăr a beneficiat de sprijinul numitului

M.D.

în obținerea unui act de identitate fals, pentru a putea ieși din țară, fără act notarial.

Odată racolată și supusă inițial activităților de exploatare sexuală în localitatea Schiavonea, în perioada mai - septembrie 2009, sub coordonarea numitei

F.S.

, care, după plecarea numitului

M.D.

, strângea banii obținuți de victimă și-i trimitea acestuia din urmă, în țară, a urmat o a doua perioadă de exploatare sexuală a victimei sub coordonarea inculpatului

P.D.

care, potrivit victimei, a păcălit-o că se va căsători cu ea, fără a-i spune că de fapt lucra împreună cu numitul

M.D.

, astfel că a fost cazată de acesta și apoi exploatată prin violență, după cum rezultă și din declarația părții vătămate

T.Gh.M.

Din declarațiile victimei date în cursul urmăririi penale a rezultat că inculpatul

P.D.

o ducea cu mașina sa marca M., de culoare gri, pe strada și o supraveghea de câte ori ieșea, locuind cu inculpatul cea 4 luni până când a cunoscut un băiat din București pe nume

I.M.

care i-a sugerat să fugă împreună, ceea ce au și făcut în decembrie 2009, cu aceeași ocazie luând cca 5.000 de euro, bani câștigați de victimă, potrivit propriilor susțineri.

În fața instanței, victima a avut o atitudine nesinceră, revenind asupra declarațiilor sale inițiale, încercând, în mod fals, să acrediteze teza unei relații de dragoste cu inculpatul, exterioară vreunei preocupări privind activitatea de prostituție, în ceea ce o privește pe victimă și de exploatare sexuală, în ceea ce îl privește pe inculpat și că tot ceea ce a declarat a fost făcut din răzbunare întrucât inculpatul era dominat de gelozie.

Aceste susțineri nu au fost apreciate ca plauzibile, fiind împrejurări ticluite în scopul de a asigura inculpatului o situație favorabilă, victima arătând chiar în mod expres că „inculpatului trebuie să i se dea o șansă pentru că nu a făcut așa rău".

Eliberarea minorei

B.L.E.

de la inculpat și sustragerea sumei de 5.000 de euro sunt împrejurări care au fost confirmate de victima

T.Gh.M.

care a arătat că minora

B.L.E.

a fost căutată de către inculpatul

P.D.

, după acest episod.

Preocupările din sfera prostituției ale victimei

B.L.E.

și din sfera exploatării sexuale ale inculpatului

P.D.

au fost confirmate de către o serie de martori audiați în cauză dar și de victima

M.G.

Astfel, din declarația părții vătămate N.A.G., deși cu o eroare de câteva luni, rezultă faptul că victima

B.L.E.

a locuit în casa din Hârlău a inculpatului

M.D.

și că acesta i-a adus fetei niște acte într-o mapă, la care minora

N.A.G.

nu a avut acces.

Prezența inculpatului

P.D.

alături de victimă a fost confirmată de aceeași martoră și în declarația sa din fața instanței, ocazie.cu care a declarat că inculpatul a venit într-una din zile la numitul

M.D.

unde a stat câteva zile însoțit de victima cu care a plecat apoi, luând cu ei niște acte de identitate pe care martora le văzuse anterior și care i s-au părut false.

Din declarațiile martorului G.D.R., care l-a cunoscut pe inculpatul

P.D.

a rezultat că acesta i-a relatat că numita E. se prostitua, dar că nu i-a spus dacă o făcea pentru inculpat sau pentru altcineva și că aceeași persoană urma să plece cu inculpatul peste hotare dar ca nu putea întrucât nu avea 18 ani.

De asemenea, minoră

M.G.

a arătat că, pentru a o convinge să practice prostituția, numita

F.S.

i-a spus că în primăvara anului 2009, minora

B.L.E.

a practicat prostituția în același loc și a câștigat sume importante de bani. Tot victimei

M.G.

i-a povestit numita

F.S.

că minora

B.L.E.

i-a furat o sumă de bani inculpatului

P.D.

, care o căuta pentru a-i aplica o corecție. Mai mult, martora C.I.D. a confirmat că în cursul lunii mai 2010 a întâlnit-o pe victima

B.L.E.

, aceasta relatându-i că a fost plecată în Italia unde s-a prostituat în beneficiul lui

„C."

.

În cazul părții vătămate D.J.E., în vârstă de 16 ani,instanța a reținut că racolarea a fost făcută de numitul

M.D.

, zis

„C."

și inculpatul

P.D.

, acesta din urmă fiind cel care i-a cumpărat haine, a ademenit-o cu situația materială deosebită pe care o avea în Italia și plecat cu minora spre Italia. Din declarația victimei D.J.E. a rezultat că numitul

M.D.

i-a obținut o carte de identitate contrafăcută pe numele

V.A.V.

și o carte de identitate italiană, pe numele P.F., iar la graniță a fost oprită împreună cu inculpatul

P.D.

cu care călătorea.

De precizat că față de toate acestea, s-a solicitat și dispus conexarea Dosarului nr. 891/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău, în care se făceau cercetări față de numitul

M.D.

pentru comiterea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută și pedepsită de art. 288 alin. (1) C. pen.

Dosarul ajunsese la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău ca urmare a soluției de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ, pronunțată în Dosarul nr. 597/P/2010, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, față de inculpatul

P.D.

pentru infracțiunea de trafic de migranți, prevăzută și pedepsită de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 și față de victima

D.J.E.

pentru infracțiunile de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, fals privind identitatea și tentativă la trecerea ilegală a frontierei de stat, prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1)

C. pen.

, art. 293 alin. (1)

C. pen.

și art. 20

C. pen.

raportat la art. 70 alin. (1) din

O.U.G. NR. 105/

2001, cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen.

Deosebit de relevante au fost apreciate și declarațiile victimei

D.J.E.

, minoră la acea dată, care a fost audiată și a relatat împrejurările în care a ajuns să plece astfel cum s-au petrecut, recunoscând faptele comise.

Potrivit Rapoartelor de constatare tehnico-științifică nr. 2 și 3 din 22 ianuarie 2010, întocmite de specialiștii din cadrul I.J.P.F. Bihor rezultă că cele două acte de identitate sunt contrafăcute în totalitate.

În acest sens, a fost audiat și martorul

C.R.C.

, șoferul autocarului care, la data de 14 ianuarie 2010, a efectuat transportul persoanelor pe relația Iași - Salerno și l-a recunoscut pe numitul

M.D.

, care i-a condus la autocar pe minora

D.J.E.

și pe inculpatul

P.D.

Din declarațiile aceluiași martor a mai rezultat că numitul

M.D.

l-a rugat pe șofer să aibă grijă de cetățeanul italian (inculpatul

P.D.

), însă în vama Borș călătoria celor doi a fost întreruptă datorită faptului că aveau acte de identitate false.

Din probele administrate a rezultat că numele pe cere a fost întocmită cartea de identitate falsă -

V.A.V.

- aparținea concubinei numitului D.N.

Fiind audiați ca martori în cursul urmăririi penale, martorii D.N. și V.A.V. au arătat că în iarna anului 2009, numitul

M.D.

a locuit pentru câteva zile la domiciliul lor din localitatea Z., împreună cu minora

M.G.

, care fugise de la domiciliul său și fusese colegă cu martora și cea mai bună elevă din clasă. Martora

V.A.V.

a declarat că numitul

M.D.

s-a deplasat în municipiul Iași, de unde a adus trei cărți de identitate, din care două i le-a predat victimei

M.G.

, după ce în prealabil i-a făcut acesteia fotografii la un centru din Hârlău.

Deosebit de relevant a fost apreciat și faptul că după plecarea minorei

M.G.

în Italia, martora

V.A.V.

i-a povestit unei foste colege comune întâmplarea, astfel că, la scurt timp, numitul

M.D.

zis

„C."

și inculpatul

P.D.

s-au prezentat la domiciliul martorilor

D.N.

și

V.A.V.

și au făcut presiuni asupra lor să nu mai relateze nimănui cele petrecute cu victima

M.G.

Din probele administrate a rezultat că la data de 22 decembrie 2009, mama minorei

M.G.

a reclamat dispariția acesteia din data de 11 decembrie 2009, când a plecat către școală și nu s-a mai întors.

Numitul

M.D.

, în legătură fiind cu inculpatul P.D., au aflat că victima

M.G.

a fost dată în urmărire și, pentru că în Italia s-au lovit de refuzul acesteia în mod repetat, în jurul datei de 30 decembrie 2009 inculpatul

P.D.

a însoțit-o pe aceasta înapoi în țară.

Victima

M.G.

, în declarațiile sale, a arătat că în Italia, l-a cunoscut personal pe inculpatul

P.D.

la locuința căruia a fost împreună cu numita

F.S.

și cu o anume A., locuința inculpatului fiind situată în afara localității Schiavoneea, unde victima a stat cea 2 ore timp în care nu a înțeles discuțiile care se purtau în limba italiană între ceilalți, după care a plecat în România, cu autocarul, însoțită fiind de inculpatul

P.D.

Din declarațiile aceleiași victime a rezultat că în România, a fost preluată, împreună cu inculpatul

P.D.

, de la Timișoara, unde îi lăsase autocarul, de către numitul

M.D.

, la locuința căruia a fost cazată în perioada următoare, evident împreună și cu inculpatul

P.D.

Din întreaga desfășurare a evenimentelor, rezultă fără îndoială legătura infracțională între cei doi, rolul inculpatului

P.D.

fiind acela de a prelua, transporta și preda victima numitului

M.D.

, ambii dominați de rezoluția infracțională în sensul exploatării sale, victima însă rezistând propunerilor, sugestiilor sau presiunilor voalate ale celor în anturajul cărora a ajuns și numai faptul că minora fusese dată în urmărire generală urmare a sesizării de dispariție făcute de părinții săi au determinat stoparea activităților de trafic de persoane.

D.G., în declarația sa din cursul urmăririi penale o plasează pe minora

D.J.E.

, la sfârșitul anului 2009, în localitatea Schiavonea, unde ar fi practicat prostituția împreună cu numita

F.S.

, aceste susțineri nu au fost confirmate de niciuna din celelalte declarații, astfel că nu au fost avute în vedere la stabilirea stării de fapt, nefiind confirmate de aceeași victimă în cadrul declarației din fața instanței în care a arătat că nu o cunoaște pe numita

D.J.E.

În cauză, instanța a dispus audierea numitului

M.D.

care a făcut ample declarații, împrejurările relevate, dată fiind propria situație judiciară (inculpat în alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Iași, sub aspectul acelorași fapte ce fac obiectul prezentei) dar și contribuțiile sale esențiale în privința faptelor imputate inculpatului

P.D.

, fiind pro causa și interesate, nefiind susținute de nici un mijloc de probă administrat în cauză.

Concluzionând, instanța a apreciat că vastul probatoriu administrat în cauză, a oferit elemente de detaliu credibile și coroborabile care formează un ansamblu probator ce dovedește pe deplin vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, în încadrarea juridică reținută în actul de sesizare a instanței.

În drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului, care, în perioada 2007 - 2009, a cazat-o pe partea vătămată

T.Gh.M.

în localitățile Spesano Albanese, Trebisace și Corigliano Calabro și prin violențe, amenințări și constrângere psihică, a exploatat-o pe aceasta, obligând-o să practice prostituția, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1)

C. pen.

, având în vedere că de la comiterea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit modificări ale legii, urmând a se avea în vedere aplicarea legii mai favorabile, și anume modificarea Legii nr. 678/2001, intervenită ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 230 din data de 9 decembrie 2010.

Fapta inculpatului

P.D.

care, împreună cu numiții

M.D.

, M.Ț. și

F.S.

, în perioada 2009 - 2010, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, le-au recrutat, transportat, transferat și găzduit, prin înșelăciune, violență și constrângere psihică, profitând, de starea acestora, pe victimele

B.L.E.

,

D.J.E.

și

M.G.

, toate în vârstă de 16 ani la data racolării, în scopul exploatării (cu referire la

M.G.

și

D.J.E.

) sau pe care chiar au exploatat-o în Italia, în regiunea Calabria, prin obligarea la practicarea prostituției (în cazul minorei

B.L.E.

) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) teza

a II-a

raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

De asemenea instanța de fond a reținut că infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori au fost comise de către inculpatul

P.D.

înainte de a fi condamnat pentru vreuna dintre ele, astfel că se vor aplica regulile de la concurs.

Deși față de unele dintre victime s-ar putea susține că a existat consimțământul la practicarea prostituției, totuși, din probele cauzei rezultă neîndoielnic faptul că intenția inculpatului, față de victime, a fost ca, prin mijloacele care au presupus înfrângerea libertății de voință, mișcare și conștiință a acestora, să vicieze poziția subiectului pasiv.

Inculpatul a recrutat victimele, profitând de situațiile financiare precare, de faptul că provin din familii dezorganizate, inapte să le ofere afecțiunea și educația necesară vârstei, unele dintre victime au văzut în „șansa" acordată de inculpat un mijloc sigur de eliberare din situații pentru depășirea cărora nu dispuneau de posibilități adecvate. Unele au fost seduse de promisiunile false ale inculpatului sau alte numitului

M.D.

iar apoi, cu ajutorul celui din urmă, au fost obligate să practice prostituția, la un moment dat unora dintre victime aplicându-li-se chiar corecții corporale.

Victimele au fost total încrezătoare în varianta oferită de inculpat, iar, odată ajunse în situația de exploatare, au fost obligate să depășească șocul psihologic creat, prin respectarea ordinelor acestuia, fiind puse în fața faptului împlinit.

Așadar, elementul material al laturii obiective al infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori a fost realizat odată cu înfrângerea libertății victimelor de alegere a elementelor esențiale, strict legate de dezvoltarea și manifestarea personalității umane, la care au fost supuse victimele. Valorile sociale încălcate prin activitățile desfășurate de inculpați au fost cele referitoare la libertatea de voință și acțiune, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 678/2001.

Circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor de către inculpat, gradul de participație al acestuia conturează fără echivoc elementele constitutive ale infracțiunilor menționate.

Fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpatului, instanța a antrenat răspunderea penală a acestuia, dispunând condamnarea sa.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost stabilite și aplicate, și a moftului lor de executare, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72

C. pen.

, respectiv, dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana acestuia, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prima instanță a apreciat că gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpat este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, așa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise și, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv, încălcarea esenței drepturilor fundamentale ale victimelor, a libertății sexuale, a integrității corporale și a libertății de mișcare a unor victime, a bazelor morale care trebuie să lumineze viața unor persoane, atingerea adusă dezvoltării fizice și psihice a victimelor minore sau majore.

Prin raportare mai ales la vârsta părților vătămate, s-a subliniat faptul că experiența trăită de ele și-a pus amprenta asupra dezvoltării psihice a acestora, asupra echilibrului socio - afectiv al acestora.

Impactul evenimentelor asupra sistemului de valori ale victimelor, asupra sentimentului de securitate ce ar trebui să însoțească orice persoană la această vârstă, a fost unul extrem de puternic; astfel, la acel moment, într-un mod mai mult decât brutal, victimele au aflat rezonanta unor acte cu conotație sexuală, trăind semnificația reală a raporturilor sexuale săvârșite de clienți, suferințele fizice și psihice pricinuite victimelor, urmare a raporturilor sexuale la care au fost supuse și exploatării sexuale căreia îi erau prizoniere.

Instanța a apreciat că toate aceste împrejurări au determinat o scădere dramatică a stimei de sine, victimele încercând sentimentul rușinii, chiar în ciuda promiscuității morale și materiale care conturează contextul vieții lor cotidiene.

În privința inculpatului, strict raportat la fapta de trafic de minori, instanța a reținut ca circumstanță atenuantă, în condițiile art. 76 alin. (2) C. pen. și împrejurarea unei contribuții sau participări infracționale de mai mică amploare, a unui rol preponderent secundar în raport de poziția numitului

M.D.

, de fapt „capul" activităților de trafic de persoane/minori.

Așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa, recunoașterea unor date și împrejurări ale realității, ca circumstanțe atenuante, nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

Aceste condiții au fost apreciate de instanță ca fiind îndeplinite în cauză față de inculpat, în privința faptei menționate.

Valorificând toate elementele decurgând din limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, dispozițiile părții generale a Codului penal și regimul de sancționare a infracțiunilor săvârșite, gradul de pericol social concret ridicat pe care-l reprezintă infracțiunile comise, vârsta părților vătămate la momentul activității infracționale, urmările produse asupra fizicului dar, mai ales, asupra psihicului acestora, ținând cont și de întreaga situație de fapt reținută în sarcina inculpatului, instanța a stabilit acestuia câte o pedeapsă principală cu închisoarea la nivelul care să îndreptățească aprecierea că aceasta este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 C. pen.

În consecință, instanța a dispus condamnarea inculpatului, la următoarele pedepse:

- 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a, b), e)

C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane" prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen.

- 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a, b), e)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de minori" în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3) tez

a a II-a

raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen.

Totodată, instanța a constatat că infracțiunile de „trafic de persoane" prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. și „trafic de minor? în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2), alin. (3)

teza a II-a

raportat la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru a căror săvârșire s-a dispus condamnarea inculpatului, prin prezenta hotărâre, au fost comise în concurs real cu infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin Sentința penală nr. 72 din 26 mai 2010 a Tribunalului din Castrovillari (Republica Italiană), definitivă la data de 30 septembrie 2010.

În acest sens, instanța de fond a formulat cerere de asistentă judiciară internațională în materie penală, iar autoritățile italiene au comunicat înscrisurile relevante în scopul recunoașterii, pe cale incidentală a sentinței penale de condamnare pentru faptele concurente, apreciind că aceasta este o măsură în favoarea inculpatului care are interesul lămuririi situației judiciare.

Pe cale de consecință, constatând îndeplinite condițiile legale, în baza art. 134 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, instanța a dispus recunoașterea pe cale incidentală a Sentinței penale nr. 72 din 26 mai 2010 a Tribunalului din Castrovillari (Republica Italiană), definitivă la data de 30 septembrie 2010, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și 8.000 euro amendă penală, hotărâre a cărei autenticitate a fost certificată de autoritatea competentă străină.

În continuare, în baza art. 242 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, instanța a dispus schimbarea în RON (moneda statului de executare), a pedepsei amenzii penale de 8.000 euro, pentru care s-a dispus recunoașterea pe cale incidentală, potrivit paragrafului precedent, la cursul valutar de la data pronunțării pedepsei (23 mai 2012, 1 euro = 4.4587 RON), respectiv 35.669,6 RON.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. d), art. 35 alin. (3) C. pen., art. 36 alin. (1) . C. pen. instanța a contopit pedepsele stabilite anterior pentru faptele deduse judecății cu pedepsele de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și 35.669,6 RON amenda penală (astfel cum a fost schimbată, potrivit art. 242 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în RON (moneda statului de executare), pedeapsa de 8.000 euro amendă penală, aplicată prin Sentința penală nr. 72 din 26 mai 2010 a Tribunalului din Castrovillari (Republica Italia