ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2685/2016

Decizia nr. 2685/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Cluj și ulterior pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării soluționării cauzei în favoarea acestei din urmă instanță, prin sentința nr. 3321 din 08 octombrie 2010, reclamantul Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Cluj, anularea Avizului suplimentar nr. 2914/31.03.2010, emis de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Cluj, și a certificatului de mențiuni nr. 81 din 21 aprilie 2010, emis de Ministerul Mediului și Pădurilor.

Totodată, a solicitat suspendarea exercitării oricăror măsuri de către I.T.R.S.V. Cluj sau alte autorități publice centrale sau locale, efectuate în temeiul actelor a căror nulitate o solicită, până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin adresa nr. 483/26.04.2010 I.S.V. Bistrița-Năsăud i-a cerut, în mod nelegal, predarea în teren a suprafețelor de pădure proprietate publică a comunelor Teaca, Lechința și Galații Bistriței către un ocol privat. Suprafața totală a terenurilor forestiere în cauză însumează 3.790 ha, iar respectiva solicitare a fost efectuată în temeiul actelor administrative contestate, acte administrative care sting abuziv raporturi juridice legale și nasc nelegal alte raporturi juridice nelegale, având la baza hotărâri nelegale ale consiliilor locale ale primăriilor menționate.

1.2. Prin întâmpinările formulate, pârâții au solicitat respingerea actiunii, ca neîntemeiată, arătând, în esență, ca nu se poate identifica în cauză vreo vătămare adusă reclamantului prin actele a căror anulare se solicită.

1.3. Prin încheierea de ședință din data de 27.03.2012, prima instanță a încuviințat în principiu cererile de intervenție accesorie formulate în interesul autorităților pârâte, de către Primăria Comunei Galații Bistriței, Primăria Comunei Lechința și Primăria Comunei Teaca, prin primar.

1.4. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1555 din 3 iunie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat avizul suplimentar nr. 2914/31.03.2010, emis de I.T.R.S.V. Cluj Napoca, și certificatul de mențiuni nr. 81/21.04.2010, emis de Ministerul Mediului și Pădurilor.

Totodată, în baza art. 246 C. proc. civ., a luat act de renunțarea reclamantei la judecata cererii de suspendare, respingând cererile de intervenție accesorie ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin avizul suplimentar nr. 2914 din 31 martie 2010 la avizul nr. 5 din 04 martie 2009 și nr. 65 din 18 august 2009, I.T.R.S.V. Cluj-Napoca a avizat eliberarea certificatului de mențiuni pentru Ocolul Silvic Valea Șieului R.A. cu o suprafața de 10.766,31 ha, reținându-se îndeplinirea condițiilor privind terenurile forestiere deținute/preluate în cadrul asociației în suprafață de 3.789,61 ha, fond forestier aflat în proprietatea comunelor Teaca, Lechința și Galații Bistriței.

Pe baza avizului suplimentar emis de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Cluj Napoca, în temeiul art. 9 alin. (5) din Ordinul M.A.P.D.R. nr. 189/2009, pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor a emis certificatul de mențiuni nr. 81 din 21 aprilie 2010 la autorizația de funcționare nr. 13 din 25.03.2009 a Regiei Autonome Ocolul Silvic Valea Șieului R.A., în care se arata că: „Paragraful nr. 2 se modifică și va avea următorul conținut: În baza avizului nr. 2914 din 31 martie 2010 din 31.03.2010 emis de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Cluj Napoca”.

Unul din motivele de nulitate a actelor atacate îl constituie faptul că acestea s-au fundamentat pe hotărâri nelegale ale consiliilor locale ale comunelor Teaca, Lechința și Galații Bistriței.

Astfel cum rezultă din mențiunile avizului suplimentar nr. 2914/31.03.2010, între documentele care au fost avute în vedere la emiterea acestuia sunt enumerate următoarele hotărâri: Hotărârea nr. 16 din 18 martie 2010 a Consiliului Local Lechința, Hotărârea nr. 16 din 10 martie 2010 a Consiliului Local Teaca și Hotărârea nr. 5 din 19 martie 2010 a Consiliului Local Galații Bistriței, prin care au fost reziliate contractele de administrare încheiate de I.C.A.S. București, prin Ocolul Silvic Experimental Lechința, cu cele trei comune, pentru suprafața totala de 3.789,61 ha fond forestier.

Prima instanță a reținut că Hotărârea nr. 16 din 10 martie 2010 a Consiliului Local Lechința a fost anulată prin sentința civilă nr. 1681 din 23.04.2012 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. x/3/2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, astfel cum rezultă din mențiunile sentinței depusă la dosar.

S-a reținut că nu existau motive de reziliere a contractului de administrare a domeniului public încheiat între comuna și I.C.A.S. București (contractul nr. 4470 din 09 august 2007).

Prima instanță a mai reținut că, prin decizia civilă nr. 6787 din 25.09.2014, Curtea de Apel București a admis recursul reclamantului I.C.A.S. București împotriva sentinței civile nr. 2 din 06 ianuarie 2014 a Tribunalului București, dispunând admiterea parțială a acțiunii și anularea art. 2 și 3 din H.C.L. Comuna Teaca nr. 16/2010.

Astfel, s-a reținut că argumentele legate de îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de către reclamant nu pot fi valorificate decât în cadrul litigiului declanșat deja de Comuna Galații Bistriței, în Dosarul nr. x/112/2010 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, considerându-se că hotărârea atacată nu a fost în măsură a-i produce vătămarea vreunui drept sau interes.

În fine, prin sentința civilă nr. 2512 din 05 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, a fost respinsă acțiunea reclamantului I.C.A.S. București în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei Galații Bistriței și Asociația Proprietarilor de Pădure Valea Șieului, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 5 din 19 martie 2010 a Consiliului Local Galații Bistriței referitoare la procedura rezilierii contractului de administrare nr. 4472/09.08.2007, încheiat de I.C.A.S. București și Primăria Comunei Galații Bistriței, hotărâre definitivă și irevocabilă prin anularea recursului promovat de reclamant ca netimbrat.

Prima instanță a reținut, în raport cu cele statuate prin hotărârile judecătorești sus-menționate, că la momentul emiterii avizului și a certificatului de mențiuni a căror anulare se solicită, reclamantul I.C.A.S. București se legitima în calitate de administrator al suprafeței totale de 3.789,61 ha, fond forestier, în baza următoarelor contracte:

- contractul nr. 4470 din 09 august 2007, încheiat cu Primăria Comunei Lechința, cu termen de valabilitate până în 01.01.2016;

- contractul nr. 4472 din 09 august 2007, încheiat cu Primăria Comunei Galații Bistriței, cu termen de valabilitate până în 01.01.2016;

- contractul nr. 4474 din 09 august 2007, încheiat cu Primăria Comunei Teaca, cu termen de valabilitate până în 01.01.2016.

Prima instanță a reținut, contrar celor menționate de emitentul avizului suplimentar nr. 2914 din 31 martie 2010, că respectivele contracte de administrare nu fuseseră reziliate prin hotărârile de consiliu local redate în cuprinsul actului, considerentele hotărârilor judecătorești anterior menționate fiind pe deplin edificatoare în acest sens, de altfel, au fost promovate mai multe acțiuni pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect rezilierea contractelor în cauză.

Prima instanță a apreciat că nu se poate reține o preluare valabilă de către Ocolul Silvic Valea Șieului R.A. a suprafeței de 3.789,61 ha fond forestier din proprietatea celor trei comune .

Așadar, în condițiile în care Oocolul Silvic Valea Șieului R.A. nu îndeplinea condiția referitoare la preluarea terenurilor forestiere deținute, conform dispozițiilor Ordinului M.A.D.R.P. nr. 198/2009 de aprobare a Procedurii privind constituirea și autorizarea ocoalelor silvice, avizarea eliberării certificatului de mențiuni și eliberarea certificatului de mențiuni apare ca lipsită de orice suport legal.

Prin urmare, judecătorul fondului a reținut că vătămarea reclamantului, ce derivă din emiterea actelor administrative, este evidentă, efectele juridice generate constând în imposibilitatea acestuia de administrare a suprafeței de fond forestier ce formează obiectul contractelor de administrare menționate.

Referitor la cererea de suspendare, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 246 C. proc. civ., iar în raport cu soluția data capătului de cerere principal cererile de intervenție accesorie formulate de cele trei comune în interesul autorităților pârâte apar ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței civile nr. 1555 din 03.06.2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Regia Autonomă Ocolul Silvic Valea Șieului, susținând netemeinicia și nelegalitatea hotărârii atacate.

În argumentarea recursului formulat, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a adus, în esență, următoarele critici sentinței recurate:

- lipsește vătămarea suferită de reclamant ca urmare a emiterii actului administrativ pretins ilegal;

- actele administrative atacate au fost emise cu respectarea tuturor normelor legale aplicabile;

- hotărârea judecătorească nu își poate produce efectele întrucât cele trei contracte administrative încheiate, respectiv nr. 4470, nr. 4472 și nr. 4474 din 09.08.2007, au ajuns la termenul pentru care au fost încheiate, respectiv 1.01.2016, părțile fiind repuse în situația anterioară după această dată.

Recurenta Regia Autonomă Ocolul Silvic Valea Șieului, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și art. 304

1

C. proc. civ. (1865), a adus, în esență, următoarele critici sentinței atacate.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., a arătat că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nu răspunde apărărilor formulate, nefiind respectată cerința prevăzută de art. 261 C. proc. civ. (1865), respectiv art. 6 din C.E.D.O.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de fond a ignorat valabilitatea Hotărârii nr. 5 din 19.03.2010 a Consiliului Local al Comunei Galații Bistriței și a Hotărârii nr. 16 din 10.03.2010 a Consiliului Local al Comunei Teaca, ce produc efecte juridice, contrar celor reținute de prima instanță.

De asemenea, cu interpretarea eronată a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 s-a reținut că a fost dovedită de reclamant condiția vătămării aduse unui drept ori unui interes legitim.

Garda Forestieră Cluj a formulat întâmpinare prin care a arătat că sunt întemeiate recursurile, nefiind dovedită vătămarea reclamantei, iar actele administrative a căror anulare a fost dispusă au fost emise cu respectarea art. 9 alin. (5) din Ordinul M.A.P.D.R. nr. 198 din 03.04.2009.

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură a formulat întâmpinare la recursul formulat de Regia Autonomă Ocolul Silvic Valea Șieului, solicitând respingerea acestuia, susținând, în esență, că respectivele contracte de administrare nu au fost reziliate, iar Ocolul Silvic Valea Șieului R.A. nu îndeplinea condiția referitoare la preluarea terenurilor deținute în suprafață de 3.789,61 ha fond forestier.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursurile formulate, reține că acestea sunt nefondate, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este întrunit.

Analizând sentința recurată, se constată că aceasta respectă cerințele prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ. (1865), fiind menționate în cuprinsul acesteia motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în sensul soluției pronunțate.

Hotărârea recurată cuprinde o motivare clară, concisă, în concordanță cu probele și actele care se află la dosarul cauzei, fapt care permite controlul judecătoresc în căile de atac, fiind respectat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din C.E.D.O.

Faptul că nu au fost reținute ca fondate argumentele, apărările înfățișate de recurente, nu poate conduce la concluzia că hotărârea este nemotivată.

Argumentele, criticile care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 raportat la art. 304

1

C. proc. civ., sunt nefondate.

Prin acțiunea formulată de reclamant, s-a solicitat anularea avizului suplimentar nr. 2914/31.03.2010 emis de I.T.R.S.V. Cluj Napoca și certificatului de mențiuni nr. 81/21.04.2010 emis de Ministerul Mediului și Pădurilor.

Astfel cum s-a susținut și în cuprinsul recursurilor formulate, urmare actelor administrative atacate, Regia Autonomă Ocolul Silvic Valea Șieului a preluat în cadrul asociației suprafața de 3.789,61 ha fond forestier, suprafețe de teren aflate în domeniul public al comunelor Teaca, Lechința, Galații Bistriței, fiind necontestat că aceste suprafețe de teren făceau obiectul contractelor de administrare nr. 4470/09.08.2007, nr. 4472/09.08.2007 și nr. 4474/09.08.2007, încheiate de reclamantă cu primăriile menționate anterior.

Aceste contracte la data emiterii actelor administrative atacate nu a fost dovedit că au fost reziliate în mod legal sau că au ajuns la termenul până la care au fost încheiate, respectiv 01.01.2016, astfel cum prevăd și dispozițiile art. 4 alin. (2) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 483/2006.

Hotărârile consiliilor locale, respectiv nr. 16/10.03.2016 Teaca, nr. 16/18.03.2010 Lechința și nr. 5/19.03.2010 Galații-Bistriței, prin care s-a hotărât declanșarea procedurii de reziliere a contractelor de administrare în vigoare, încheiate cu I.C.A.S. București, nu echivalează cu rezilierea, fiind evident că în mod eronat s-a susținut de recurente că aceste hotărâri produc efecte juridice în acest sens.

De altfel, acesta a fost și raționamentul instanței de fond, iar prezentarea situației referitoare la cauzele care au vizat controlul de legalitate al hotărârilor consiliilor locale menționate, a întărit concluzia potrivit căreia nu a fost dovedită rezilierea legală prin hotărâri judecătorești a contractelor de administrare în discuție.

Criticile privind dovada vătămării reclamantului prin actele administrative atacate sunt nefondate.

Astfel cum s-a reținut și anterior, contractele de administrare încheiate cu reclamantul erau în vigoare, astfel că este justificat dreptul vătămat al reclamantului referitor/ legat de administrarea suprafeței de teren, obiect al acestor contracte.

De asemenea, este legitim interesul pentru susținerea demersului judiciar, în contextul în care suprafața de 3790 ha, aflată legal în administrarea reclamantului urma să fie predată către Ocolul Silvic Valea Șieului, fapt ce rezultă și din cuprinsul adresei nr. 4280/28.04.2010 a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva.

Mai mult, în cuprinsul avizului suplimentar nr. 2914/31.03.2010 atacat în cauză, se menționează chiar prelucrarea de către Ocolul Sivlic Valea Șieului R.A. a suprafeței de 3789,61 ha fond forestier, ce făcea obiectul contractelor de administrare în discuție, nereziliate în mod legal la data emiterii avizului.

În acest context, în mod nelegal s-a reținut în cuprinsul avizului menționat anterior îndeplinirea condițiilor privind organizarea Ocolului Silvic Valea Șieului R.A. [pct. II lit. b)] la data emiterii acestuia, conform Ordinului M.A.D.R.P. nr. 198 din 03.04.2009.

Prin urmare, atât avizul suplimentar atacat nr. 2914/31.03.2010, cât și certificatul de mențiuni nr. 81/21.04.2010, emis în baza acestui aviz, sunt nelegale.

Îndeplinirea condițiilor legale pentru emiterea avizului contestat în cauză se examinează în raport cu situația de fapt și de drept de la momentul emiterii acestuia.

Atât vătămarea, cât și legalitatea actelor administrative contestate, nu poate fi analizată în raport cu o dată ulterioară, respectiv a expirării termenelor contractelor de administrare, fiind nefondate și criticile referitoare la aceste aspecte.

Nelegalitatea actelor administrative contestate lezează în mod evident dreptul reclamantul de administrare conferit de contractele încheiate, nereziliate în mod legal, la data emiterii acestor acte.

Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că sentința recurată este legală și temeinică, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, să respingă recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și de Regia Autonomă Ocolul Silvic Valea Șieului împotriva sentinței nr. 1555 din 3 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2016.