ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 238/2015

Decizia nr. 238/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A. prin B. Cluj a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților C., D., E. Cluj solicitând anularea procesului verbal din 07 iunie 2011 și a procesului verbal din 27 mai 2011 cu consecința respingerii cererii de atribuire directă, anularea referatului din 14 iunie 2011.

Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că actele contestate au fost emise cu ignorarea prevederilor Ordinului ministrului nr. 1221/2010 respectiv prin neluarea în considerare a deficiențelor documentației depuse de pârâta de rândul 2.

Contestația depusă a fost respinsă fără ca aceasta să fie motivată și fără să se răspundă la criticile aduse în cuprinsul ei evidențiindu-se doar faptul că limitelor fondurilor de vânătoare sunt cele stabilite prin ordin ori tocmai la încălcarea acestor limite s-a referit.

Prin sentința civilă nr. 519 din 03 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. x/33/2011 s-a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtul C. și excepția prematurității invocată de C.

S-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. prin B. Cluj în contradictoriu cu pârâții C., D., E. Cluj.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A. prin B. Cluj.

Prin Decizia nr. 4612 din 08 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. x/33/2011 s-a admis recursul declarat de A. prin B. Cluj împotriva sentinței nr. 519 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II a civilă, contencios administrativ și fiscal, s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constat că este utilă efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topo-cadastru forestier pentru identificarea terenurilor care nu pot fi incluse în limitele fondurilor de vânătoare și pentru identificarea suprafeței reale a terenurilor, în scopul elucidării îndeplinirii/ neîndepliniri condiției cumulului proprietăților care să însumeze mai mult de 50% din suprafața fondului de vânătoare în litigiu.

În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr. x/33/2011*.

A fost suplimentată probațiunea prin încuviințarea probei cu înscrisuri.

Raportat la îndrumările date de Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 315 alin. (1) C, proc. civ., la termenul de judecată din 13 martie 2013, Curtea de apel a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea topo - cadastru, forestier.

Prin sentința nr. 465 din 25 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. prin B. Cluj în contradictoriu cu pârâții C., D. și E. Cluj ca neîntemeiată.

In ceea ce privește excepțiile lipsei de interes invocată de către pârâtul C. prin întâmpinare și excepția prematurității introducerii acțiunii invocată prin raportare la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, curtea de apel a reținut că soluționarea lor intră în putere de lucru judecat ca urmare a nerecurării de către pârâte a sentinței pronunțate în primul ciclu procesual.

Cu privire la fondul litigiului, s-a reținut că atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către administrator, pe fonduri cinegetice, direct și prin licitație publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite.

Au fost avute in vedere dispozițiile art. 3, și 4 din Regulamentul din 11 august 2010 privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului C. nr. 1221/2010, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii,

A reținut prima instanță că F., propus de G. și H. propus de I. au fost atribuite în mod direct.

S-a arătat in sentința atacată că cele două asociații de proprietari s-au constituit în conformitate cu prevederile O.G. nr. 26/2010 iar comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul C. a constatat îndeplinirea condițiilor pentru atribuirea dreptului de gestionare.

A considerat judecătorul fondului că, prin acordarea personalității juridice de către instanța de judecată, prin Încheierea civilă nr. x/CC din 17 decembrie 2010, nerecurată, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca și, respectiv, Încheierea civilă nr. x din 17 decembrie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a verificat și îndeplinirea condițiilor legale prevăzute de O.G. nr. 26/2010.

Astfel, una dintre condițiile atribuirii era ca proprietarii care au propus gestionarul să dețină peste 50% din suprafața fondului cinegetic.

S-a reținut și că documentele de proprietate prezentate de către pârâta de au fost confruntate de către Minister împreună cu reprezentantul Primăriilor implicate, cu registrul agricol iar suprafețele au fost suprapuse peste schițele fondului de vânătoare, fiind emise dovezile E. Cluj-Napoca și anexate tabelele cu actele de proprietate depuse care cuprind terenurile incluse în fondurile cinegetice respective

Totodată, s-a arătat că au fost întocmite tabele nominale cu proprietarii terenurilor incluse în cele două fonduri cinegetice și că limitele fondurilor de vânătoare 27 și 28 sunt determinate în cuprinsul Ordinului ministrului C. nr. 193/2002 privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare, ordin cu privire la care nu s-a invocat vreo excepție de nelegalitate.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A. prin B. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs au fost invocate conform art. 304

1

C. proc. civ.

Se solicită în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanței și în subsidiar modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și admiterea contestațiilor formulate împotriva proceselor-verbale prin care s-a atribuit dreptul de gestionare a formei cinegetice.

Recurenta arată că în cauză se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru admiterea probei cu martori apreciate ca inutilă și respinsă de către instanța de fond.

În ceea ce privește pe fond soluția de respingere, recurenta arată că expertiza efectuată nu a răspuns la obiectivele fixate de instanță existând nelămuriri inclusiv cu privire la onorariul expertizei.

La dosar intimații-pârâți au formulat întâmpinări și concluzii scrise în care au solicitat respingerea ca nefondat intimata-pârâtă D. invocând excepția nulității și tardivității recursului.

Curtea în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. va aprecia ca nefondate excepțiile invocate de intimata-pârâtă și le va respinge pentru următoarele motive:

Excepția tardivității formulării recursului este nefondat în cauză fiind respectat termenul de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Astfel sentința atacată a fost comunicată recurentei la data de 6 noiembrie 2013 fila 263 dos. fond, iar recursul a fost depus prin poștă la data de 21 noiembrie 2013 - fila 7 dosar recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Cu privire la excepția nulității recursului, Curtea apreciază în raport de aspectele invocate, aceștia pot fi încadrate, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ.,respectiv în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv greșita aplicare a legii, urmând a respinge excepția nulității recursului.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În cauză nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, instanța de fond în mod corect apreciind ca inutilă proba cu martori solicitată de recurentă, în condițiile în care a fost administrată proba cu expertiza tehnică apreciată ca utilă soluționării cauzei, prin Decizia de casare nr. 4612 din 8 decembrie 2012.

În ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii dispusă pe fondul cauzei aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a legii și în conformitate cu probatoriul administrat în fond după casare.

Legalitatea actelor contestate a fost corect stabilită de prima instanță în raport de documentele de proprietate prezentate cele două asociații de vânătoare, acestea fiind emise cu respectarea prevederilor Ordinul ministrului nr. 1221/2010.

Criticile privind expertiza efectuată având ca obiect onorariul de expertiză nu au legătură cu soluția pe fond dispusă corect de prima instanță în raport de probatoriul administrat.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului și excepția tardivității recursului invocate de către intimata parata D..

Respinge recursul declarat de A. prin B. Cluj împotriva sentinței nr. 465 din 25 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2015.