ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 993/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 993/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 993/2017

După

deliberare, asupra cauzei de față, prin raportare la

dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

I.

Cererea de recurs;

Prin recursul declarata la

data de 21 decembrie 2016 împotriva Deciziei civile nr. 762/2016 din 15

noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin care a fost admis apelul declarat

de pârâtul A. Galați împotriva sentinței civile nr. 121 din 5

februarie 2016, pronunțată de Tribunalul Galați și

anulată, în tot, sentința apelată, instanța de apel luând

act că reclamanta a renunțat la judecată, recurenții B.

Galați și C. Galați au arătat că, în mod greșit,

instanța de apel, admițând apelul declarat de pârâtul A. Galați

a anulat în tot sentința apelată, ca o consecință a

faptului că reclamanta a renunțat la judecată, în raport de

prevederile art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

Au

motivat recurenții că, prin apelul formulat de către A.

Galați, nu s-a solicitat modificarea sentinței de fond în sensul

respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a C.

Galați, motiv pentru care apreciază că, în mod greșit,

instanța de apel a anulat în întregime sentința de fond.

Au

considerat că, admițând apelul formulat în cauză de A. Galați

și luând act de renunțarea reclamantei la judecată,

instanța de apel, în raport de prevederile art. 406 alin. (5) C. proc.

civ., putea să anuleze, doar în parte, sentința de fond și

să mențină, ca temeinic și legal, capătul de cerere

privind excepția lipsei calității procesuale pasive a C.

Galați.

Au

mai susținut și faptul că între reclamantă și C.

Galați nu există raporturi angajat-angajator, iar fondurile salariale

ale A. Galați nu provin din bugetul județului Galați, ci de la D.

Dosarul

a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, la data de 3 februarie 2017 și

repartizat Completului de filtru nr. 2 (C.F. 2).

Prin

rezoluția completului din 6 februarie 2017,

cererea de recurs a fost

comunicată către intimați, cu mențiunea de a depune

întâmpinare în termen de 30 zile de la comunicare» dovada de îndeplinire a

procedurii de comunicare aflându-se la filele 16-21 în dosarul de recurs.

În

cauză au depus întâmpinare, în termenul prevăzut de dispozițiile

art. 490 alin. (2) C. proc. civ.,

intimații

E. (fila 22 recurs) Statul Român prin F. (fila 42 recurs) și A. (fila 60

recurs), întâmpinări comunicate conform înscrisurilor aflate la filele

35-41, 53-59 și respectiv 72-74 și 78-82 din dosarul de recurs.

Intimații

au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, fiind invocate prin

întâmpinări următoarele excepții:

-

Intimatul E. a invocat excepția nulității recursului, raportat

la dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., susținând

faptul că prin motivele de recurs nu au fost indicate motivele de

nelegalitate pe care se sprijină recurenții, în sensul

dispozițiilor art. 488 C. proc. civ.;

-

Intimatul A. a invocat excepția inadmisibilității recursului,

prin raportare ia dispozițiile art. 18 din Legea nr. 2/2013, în temeiul

cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în

cererile privind litigii de muncă.

Prin

răspunsul la întâmpinarea formulată de E.,

depus la fila 75 în dosarul de recurs,

recurenții au solicitat respingerea excepției nulității

recursului, apreciind că acesta este motivat.

În baza

rezoluției din data de 4 aprilie 2017,

raportul prin care s-a constatat

caracterul admisibil al recursului declarat de cei doi recurenți, precum

și faptul că, în raport de dispozițiile art. 21 alin. (1) din

Legea nr. 215/2001, B. își justifică calitatea procesuală

activă în legătură cu promovarea recursului ce face obiect al

prezentului dosar, C. Galați fiind chemat în judecată în calitatea sa

de reprezentant al unității administrativ teritoriale, a fost

comunicat părților, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate

la filele 101-109 din dosarul acestei instanțe, fără ca acestea

să fi depus punct de vedere la raport.

Totodată,

în baza rezoluției în data de 26 aprilie 2017, prin încheierea din data de

9 mai 2017 a fost admis în principiu recursul,

fiind acordat termen în

ședință publică, la data de 13 iunie 2017 în vederea

soluționării pe fond.

2.

Analizând cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 494 C. proc. civ.,

excepțiile inadmisibilității, precum și a

nulității recursului, Înalta Curte urmează să le

respingă, având în vedere următoarele considerente

;

În ceea

ce privește excepția inadmisibilității recursului, prin

care intimatul-pârât A. a invocat faptul că recursul este inadmisibil în

raport de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte

urmează să o respingă, ca nefondată.

Se

reține că, într-adevăr, prin acțiunea înregistrată pe

rolul Tribunalului Galați sub nr. x/121, la data de 29 iulie 2015, reclamanta

G. a investit instanțele cu soluționarea unui litigiu de muncă

prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. Galați, C.

Galați, D. Galați și E., cu citarea H., obligarea pârâților

la acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea sumei compensatorii

reprezentând sporul pentru titlul de doctor, începând cu data de 1 octombrie

2012 și în continuare, pentru viitor, prin includerea acesteia în indemnizația

lunară de încadrare, sume actualizate în funcție de indicele de

inflație.

Prin

sentința civilă nr. 121

din 5 februarie 2016, îndreptată prin încheierea din 27 iulie. 2016, pronunțată

de Tribunalul Galați,

secția I civilă, a fost admisă excepția lipsei

calității procesuale pasive a C. Galați, a E. și a D.

Galați, fiind respinsă ca atare acțiunea formulată în contradictoriu

cu acești pârâți. Totodată, a fost admisă, în parte,

acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu

ceilalți pârâți, precum și cu chematul în garanție Statul Român

prin F., având ca obiect despăgubire și a fost obligat pârâtul A.

Galați la calcularea sumei și acordarea de despăgubiri

reclamantei constând în contravaloarea sumei compensatorii reprezentând sporul

pentru titlul de doctor, de 15% din indemnizația de încadrare brută

lunară, începând cu data de 01

octombrie 2014 și în continuare, pentru viitor, prin includerea acesteia

în indemnizația lunară de încadrare, sumă de urmează a fi

actualizată cu indicele de inflație la data plății

efective, A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Statului

Român prin F., ca nefondată.

Prin Decizia

civilă nr. 762/2016 din 15 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea

de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, a fost admis apelul declarat de pârâtul A. Galați împotriva

sentinței civile nr. 121 din 5

februarie 2016,

pronunțată de Tribunalul Galați, fiind

anulată, în tot, sentința apelată, instanța de apel luând

act că reclamanta a renunțat la judecată, prin cererea înaintată

la dosar și în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

În raport

de cele de mai sus, se reține că, în cauză, sunt incidente

prevederile art. 406 C. proc. civ., care în alin. (1), (5) și (6) dispune

că:

,,1. Reclamantul

poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie

verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(

5).

Când renunțarea la judecată

se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua

act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte,

a hotărârii sau, după caz, a. hotărârilor pronunțate în

cauză.

(

6).

Renunțarea la judecată se

constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de

instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare.

Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, hotărârea este

definitivă."

Din

interpelarea coroborată a dispozițiilor art. 406 alin. (1), (5)

și (6) C. proc. civ., rezultă că reclamantul poate renunța

la judecată atât în fața instanței de fond, cât și în apel

sau în căile extraordinare de atac, în oricare dintre aceste

situații, cu excepția situației în care renunțarea are loc

în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, hotărârea prin care se constată renunțarea la

judecată fiind supusă căii de atac a recursului.

În consecință,

deși Decizia atacată cu recurs în prezenta cauză, nr. 762/2016

din 15 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, este pronunțată

într-un litigiu de muncă, în cauză nu sunt incidente prevederile art.

18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum

și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură

civilă, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum

au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2015 și O.U.G. nr. 95/2016, în teza

potrivit căreia hotărârile pronunțate în cererile privitoare la

asigurări sociale nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului

la curtea de apel.

Se

constată că prevederile art. 406 C. proc. civ. au caracter special

și derogator în materia căilor de atac, fiind aplicabile cu caracter

prioritar, în temeiul principiului specialia generalius derogant (regulile

speciale derogă de la cele generale), pentru situația

hotărârilor prin care se constată renunțarea ia judecată.

Pentru

aceste motive, Înalta Curte constată că Decizia nr. 762/2016 din 15

noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a luat act

de renunțarea la judecata cauzei și a fost anulată sentința

civilă nr. 121 din 5 februarie 2016, îndreptată prin încheierea din

27 iulie 2016, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă,

este supusă recursului, urmând a fi respinsă, ca nefondată,

excepția inadmisibilității invocată de intimatul A.

Înalta

Curte, urmează să respingă, ca nefondată și

excepția nulității recursului invocată de intimatul E.,

prin raportare la obligația de indicare a motivelor de nelegalitate

prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc.

civ.

Înalta

Curte reține că prin recursul declarat în cauză, recurenții

încadrează motivele de nelegalitate în dispozițiile art. 488 alin. (1)

pct. 8 C. proc. civ., invocând faptul că, în raport de prevederile art. 406

alin. (5) C. proc. civ., în urma admiterii apelului formulat de intimatul A.,

instanța trebuia să modifice numai în parte sentința

apelată, în sensul că, luând act de renunțarea reclamantului ia

judecata cauzei, trebuia să mențină, ea temeinică și

legală, soluția de admitere a excepției lipsei

calității procesuale pasive a C. Galați, parte cu care

reclamanta nu are raporturi de muncă.

Se

constată că, deși nu au arat expres acest lucru, recurenții

critică m realitate greșita aplicare și interpretare a

dispozițiilor art. 406 C. proc. civ., apreciind că instanța de

judecată, în urma renunțării la judecată realizată de

parte în apel, nu avea posibilitatea să anuleze în tot sentința

pronunțată în prima instanță, dat fiind faptul că,

prin motivele de apel

nu s-a solicitat

modificarea sentinței de fond în sensul respingerii excepției lipsei

calității procesuale pasive a C. Galați. Au susținut

reclamanții, că, în raport de prevederile art. 406 alin, (5) C. proc.

civ., instanța de apel putea să anuleze, doar în parte, sentința

de fond și să mențină, ca temeinic și legal,

capătul de cerere privind excepția lipsei calității

procesuale pasive a C. Galați.

Prin

urmare, dat fiind faptul că motivele recursului formulat de recurenți

pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de

dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte

urmează să, respingă, ca nefondată, excepția

nulității recursului, invocată de intimatul E.

Înalta

Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat în

cauză, având în vedere următoarele considerente;

Se

reține că, din interpretarea literală a dispozițiilor art. 406

C. proc. civ., rezultă că noul C. proc. civ. prevede, în mod expres,

posibilitatea renunțării la judecată atât în apel, cât și

în căile extraordinare de atac, caz în care instanța va lua act de

renunțare și va dispune anularea, în tot sau în parte, a

hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

Rezultă,

de asemenea, din interpretarea art. 406 alin. (1) C. proc. civ., faptul că

aparține reclamantului opțiunea de a renunța la acțiune, în

tot sau în parte, potrivit cu interesul său juridic.

Totodată,

potrivit dispozițiilor art. 407 alin. (2) C. proc. civ. renunțarea

produce efecte numai față de părțile în privința

cărora a fost făcută și nu afectează cererile

incidentale care au caracter de sine stătător.

În speță,

se constată că, mai înainte de primul termen de judecată acordat

în apel, reclamanta G. a depus la dosarul cauzei o cerere, aflată la fila

62 în dosarul instanței de apel, prin care a arătat ca înțelege

să renunțe la judecata cauzei care are ca obiect drepturi salariale,

respectiv acordare spor de doctorat.

Față

de cererea formulată, corect instanța de apel a luat act de renunțarea

în tot la cererea de chemare de judecată, admițând apelul formulat In

cauză și anulând sentința primei instanțe, inclusiv în ceea

ce privește soluția privind admiterea excepției lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului C. Galați.

Înalta

Curte reține faptul că, din interpretarea per a contraria a

dispozițiilor art. 407 alin. (2) C. proc. civ., renunțarea la

judecată

produce efecte și asupra

cererilor incidentale care nu au caracter de sine stătător.

Or,

excepțiile de procedură și de fond au caracterul unor cereri incidentale

în sensul art. 30 alin. (6) C. proc. civ., fiind făcute în cadrul unui

proces în curs de desfășurare și sunt, în temeiul art. 123 C.

proc. civ., de competența aceleiași instanțe care judecă

cererea principală.

Însă,

cererile prin care sunt invocate excepții de fond sau de procedura, de

regulă realizate pe cale de întâmpinare, nu au caracterul de sine

stătător care îl pot avea alte cereri incidentale, precum cererile

reconvenționale sau cererile de chemare în garanție, neputând fi

judecate separat de acțiunea principală dedusă

judecății și în legătură cu care sunt invocate.

În consecință,

în raport de temeiurile juridice mai sus arătate, rezultă că

renunțarea, în tot, la judecata acțiunii principale afectează

și soluția dată unor excepții legate de condițiile de

fond sau de formă ale exercițiului acțiunii civile, în caz de

renunțare în tot la acțiunea formulată, instanța procedând

corect la anularea întregii sentințe pronunțate de instanța de

fond, în condițiile în care, așa cum rezultă din practicaua

deciziei atacate, niciuna din părțile pârâte, inclusiv

recurenții, nu s-a opus la renunțarea făcută de

reclamantă în apel.

Se mai

reține, totodată, că dispozițiile art. 406 alin, (5) C.

proc. civ. nu condiționează faptul renunțării la judecata

acțiunii în apei sau în recurs de conținutul cererii de apel,

respectiv de recurs, așa încât nu există temei legal de respingere a

cererii de renunțare la judecată pe motivul că partea

reclamantă nu ar fi atacat hotărârea pronunțată de

instanțele de fond, respectiv de apel în legătură cu

soluțiile date tuturor cererilor formulate în desfășurarea

procesului.

Pentru

toate aceste motive, Înalta Curte urmează să respingă, ca

nefondat, recursul declarat de recurenții B. Galați și C.

Galați.

În temeiul

dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., potrivit cărora partea care

pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a

câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de

judecată, aplicabile în recurs în raport de dispozițiile art. 494 C.

proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurenți la plata sumei de 203 lei,

cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv cheltuieli de deplasare

achitate cu bonul fiscal din 23 iunie 2017, emis

SC I. SRL, către intimatul A.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

excepția nulității recursului, invocată de intimatul E.

Respinge

excepția inadmisibilității recursului, invocată de

intimatul A.

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurenții B. Galați și C.

Galați împotriva Deciziei nr. 762 din 15 noiembrie 2016 a Curții de

Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Obligă pe

recurenți la plata sumei de 203 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată către intimatul A.

Definitivă.

Pronunțată

în ședința publică, astăzi, 13 iunie 2017.