ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 710/2017

Decizia nr. 710/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 5 iunie 2015,

revizuentele A., B. și C. au formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 7741 din data de 15 noiembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Prin Decizia nr. 2163 din data de 10 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

s-a constata perimată cererea de revizuire formulată, instanța reținând că în speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul de judecată din data de 24 septembrie 2015, stabilit pentru judecarea cererii, termen la care, constatându-se că niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii. în consecință, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., termenul de perimare de un an a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, împlinindu-se la data de 24 septembrie 2016.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților, pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte a constata că a operat perimarea de drept, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., judecata cererii de revizuire formulată de revizuentele A., B. și C. împotriva Deciziei civile nr. 7741 din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, fiind perimată de drept.

Împotriva aceste decizii cm formulat contestație în anulare contestatoarele, la data de 23 februarie 2017,

invocând, în sinteză, faptul că instanța de revizuire nu a verificat cererea depusă la data de 31 octombrie 2015, prin care au solicitat repunerea pe rol a cauzei și continuarea judecății și au precizat că înțeleg să se judece numai cu Consiliul local al municipiului Ploiești. Arată că se judecă cu această parte din anul 1994, în calitate de moștenitoare ale mamei lor, precum și ale numitului D., fost proprietar al imobilului în litigiu.

Precizează că un alt motiv de recurs este reprezentat de faptul că instanța a pronunțat o decizie care „conține erori de ordin procedural" și „dispoziții contradictorii în raport de probele depuse la dosar".

Susțin că, prin Decizia nr. 2163 din data de 10 noiembrie 2016, Înalta Curte a soluționat greșit fondul cauzei, deși au administrai probe și au solicitat prin cererea de revizuire formulată, ca să fie obligat Consiliul Local al mun. Ploiești la plata contravalorii imobilului situat în mun. Ploiești, în cuantum de 200.000 euro, precum și la reînființarea grădiniței de copii care a funcționat în imobil de la data confiscării de la autorul său.

Analizând, cu prioritate, excepția inadmisibilității contestației în anulare, în raport de dispozițiile art. 137 alin, (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită având în vedere următoarele considerente;

Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul generai de a Înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt doua: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Textele ce reglementează contestația în anulare au în vedere greșeli evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar no relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății.

Așadar, sunt condiții de admisibilitate ale căii de atac extraordinare a contestației în anulare atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.

În speță, se reține, pe de o parte, că susținerile din cuprinsul cererii nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 317 C. proc. civ. pentru care poate fi retractată o hotărâre irevocabilă, pe calea contestației în anulare, respectiv "când procedura de

citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii""

și „când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență".

Astfel, contestatoarele invocă aspecte ce nu se subsumează dispozițiilor art. 317 C. proc. civ., pe care nu le poate valorifica pe calea contestației în anulare generale. Criticile lor privesc, în sinteză, faptul că, prin admiterea excepției perimării, instanța de judecată nu a analizat fondul cererii de revizuire ce trebuia admisă, în raport de probele administrate, în sensul obligării intimatului la piața, către contestatoare, a contravalorii imobilului situat în municipiul Ploiești, în calitatea acestora de moștenitoare ale proprietarului de la care Statul Român a confiscat imobilul.

Or, toate aspectele invocate nu se încadrează în neregulile de procedură reglementate de art. 317 C. proc. civ., care justifică admisibilitatea unei contestații în anulare generale, părțile încercând să reitereze, pe această cale specială, aspectele de fond ale litigiului dintre părți, ce a fost soluționat în Dosarul nr. x/105/2006 al Tribunalului Prahova, ce a avut ca obiect contestația formulată împotriva Deciziei nr. 3675/2006, emisă de Primarul municipiului Ploiești, în temeiul Legii nr. 10/2001.

în consecință, criticile formulate nu vizează ipotezele art. 317 C. proc. civ., ci reiterează aspecte privind conținutul cererii de chemare în judecată, precum și critici formulate în căile de atac de reformare promovate în Dosarul nr. x/105/2006 al Tribunalului Prahova.

Pe de altă parte, așa cum s-a arătat anterior, poate constitui obiect al contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., numai o hotărâre pronunțată în recurs, pentru cazul în care dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Se mai reține că, în cauza de față, contestatoarele nu atacă pe calea contestație în anulare o hotărâre care sa fi fost pronunțată în recurs, și prin urmare, nu pot aduce vreo critică de natură a se subsuma dispozițiilor de strictă interpretare ale art. 318 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cele arătate de contestatoare prin motivele cererii de contestație în anulare, nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele art. 317 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, contestația în anulare va 11 respinsă, ea inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarele C., A. și B. împotriva Deciziei nr. 2163 din data de 10 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 mai 2017.