ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1409/2017

Decizia nr. 1409/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare încheiat sub nr. 36782/G/II din 24 septembrie 2014.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 98 din 24 februarie 2015 a admis în parte acțiunea și a anulat în parte Raportul de evaluare din data de 24 septembrie 2014 în ceea ce privește starea de incompatibilitate determinată de calitatea de administrator la SC B. SRL și SC C. SRL.

Împotriva Sentinței nr. 98 din 24 februarie 2015, a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea recursului, se arată, în esență, că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurentul susține că dispozițiilor art. 180 din Legea nr. 95/2006 trebuie interpretate în sensul că acestea nu se aplică managerului interimar, ci se referă la managerul selectat prin concurs, care, dacă în termenul de 30 de zile nu înlătură starea de incompatibilitate, contractul său de management este reziliat

Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, în temeiul disp. art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată și ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Arată recurentul că, în ceea ce privește starea de incompatibilitate menționată în raport de calitatea de membru al CA la SC D. SA, în termenul legal de 30 de zile a solicitat pârâtei ANI, prin cerere scrisă înregistrată sub nr. 1067 din 13 februarie 2014, să-i comunice dacă în raport de dispozițiile art. 180 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 se află în stare de incompatibilitate, cerere la care nu a primit însă niciun răspuns.

Consideră recurentul că a avut o conduită de bună credință prin faptul că a solicitat pârâtei un punct de vedere cu privire la situația menționată și, de asemenea, a demisionat din toate funcțiile deținute.

Intimata ANI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Arată intimata că obligativitatea respectării regimului incompatibilităților nu este condiționată de emiterea unor opinii de către ANI, normele imperative ale legilor fiind cunoscute de toți cetățenii, care sunt obligați să le respecte.

În ceea ce privește susținerea recurentului că, prevederile art. 180 din Legea nr. 95/2006 ar fi aplicabile doar managerului selectat prin concurs, nu și celui interimar, intimata arat că legea nu distinge și nici nu ar avea de ce să distingă între managerul selectat prin concurs și cel interimar.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin Încheierea din data de 5 octombrie 2016 a fost comunicat părților.

Prin Încheierea de ședință din 8 decembrie 2016 recursul a fost admis în principiu, în temeiul disp. art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 a Raportului de evaluare nr. 36782/G/II din 24 septembrie 2014, prin care ANI a concluzionat în sensul că "A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 2 februarie 2014 - 6 mai 2014, întrucât a deținut concomitent atât funcția de manager interimar în cadrul Spitalului de Psihiatrie Poiana Mare, județul Dolj, cât și următoarele funcții:

a) membru al Consiliului de administrație în cadrul SC D. SA, în perioada 2 februarie 2014 - 6 mai 2014;

b) funcția de administrator al SC C. SRL, în perioada 2 februarie 2014 - 1 aprilie 2014";

c) funcția de administrator al SC B. SRL, în perioada 2 februarie 2014 - 1 aprilie 2014".

În urma analizării materialului probator administrat în cauză, instanța de primă jurisdicție a reținut că nu se confirmă existența stării de incompatibilitate decurgând din calitatea de administrator la cele două societăți comerciale, întrucât demisia reclamantului din funcția de administrator a fost înregistrată în termenul legal de 30 de zile, fiind lipsit de relevanță momentul înregistrării la ORC a cererii de demisie.

În ce privește starea de incompatibilitate decurgând din calitatea de membru în Consiliul de Administrație al SC D. SA, judecătorul fondului a reținut, în acord cu apărarea pârâtei că existența incompatibilității nu poate fi influențată de lipsa unui răspuns din partea pârâtei, întrucât aceste situații sunt reglementate de dispoziții legale imperative de la care nu se poate deroga, decât în cazurile pe care tot legiuitorul le-ar putea reglementa.

A mai reținut instanța de fond că, situațiile de incompatibilitate reglementate de disp. art. 180 din Legea nr. 195/2006 se referă atât la managerul interimar cât și la cel selectat prin concurs, textul nefăcând distincție în această privință.

În consecință, a admis în parte cererea de chemare în judecată și a anulat în parte raportul de evaluare contestat în ce privește starea de incompatibilitate determinată de calitatea de administrator la SC B. SRL și SC C. SRL, menținând în rest dispozițiile raportului cu privire la starea de incompatibilitate determinată de calitatea de membru în Consiliul de Administrație al SC D. SA.

Această soluție de menținere în parte a raportului de evaluare contestat în ceea ce privește existența stării de incompatibilitate a recurentului-reclamant raportat la SC D. SA este împărtășită de instanța de control judiciar, deoarece reflectă interpretarea și aplicarea corectă a disp. art. 180 din Legea nr. 196/2006: "Funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu (...) a) exercitarea oricăror alte funcții salarizate, nesalarizate sau/și indemnizate inclusiv în cadrul unei autorități executive, legislative ori judecătorești; b) exercitarea oricărei activități sau oricărei alte funcții de manager, inclusiv cele enumerate; c) exercitarea unei activități sau a unei funcții de membru în structurile de conducere ale unei alte unități spitalicești; d) exercitarea unei activități sau a unei funcții în cadrul organizațiilor sindicale sau patronale de profil".

În raportul de evaluare contestat în cauză, autoritatea intimată a reținut starea de incompatibilitate a reclamantului, pentru perioada 2 februarie 2014 - 6 mai 2014 (patru luni) prin deținerea simultană a funcției de manager interimar în cadrul Spitalului de Psihiatrie Poiana Mare, județul Dolj și a celei de membru al Consiliului de Administrație al SC D. SA.

Prin Ordinul nr. 64 din 27 ianuarie 2014 emis de Ministerul Sănătății, începând cu data de 2 februarie 2014, recurentul-reclamant a fost numit în funcția vacantă de manager interimar al Spitalului de Psihiatrie Poiana Mare, județul Dolj, pe o perioadă de maxim 6 luni.

Prin Ordinul nr. 569 din 6 mai 2014 emis de Ministerul Sănătății, recurentul-reclamant a fost revocat din funcția vacantă de manager interimar.

Totodată, începând cu 14 ianuarie 2014 - prezent, reclamantul a deținut funcția de membru în Consiliul de Administrație în cadrul SC D. SA.

Prima chestiune ce urmează a fi analizată este aceea dacă incompatibilitatea reglementată de dispozițiile Legii nr. 95/2006 se referă și la managerul interimar, cum este cazul în speță.

Prima instanță a apreciat că pornind de la disp. art. 180 din Legea nr. 95/2006, situațiile de incompatibilitate prevăzute se referă atât la managerul interimar cât și la cel selectat prin concurs, întrucât textul legal nu face distincție în această privință.

Concluzia instanței de fond este corectă - simpla menționare în alin. (4) al art. 180 a sintagmei "managerul selectat prin concurs" nefiind aptă să conducă la concluzia că doar în acest caz sunt aplicabile disp. alin. (1) care reglementează incompatibilitățile. De altfel, această sintagmă a dispărut din cuprinsul normei legale prin modificarea intervenită urmare a adoptării O.U.G. nr. 79 din 16 noiembrie 2016.

Esențial este faptul că ambii manageri, atât cel interimar cât și cel selectat prin concurs îndeplinesc aceleași atribuții și prin urmare este firesc să se supună acelorași interdicții.

În ceea ce privește critica recurentului-reclamant, constând în lipsa unui răspuns din partea autorității intimate la cererea sa prin care a solicitat un punct de vedere în legătură cu situația sa concretă, instanța reține că, raportat la reglementarea cazurilor de incompatibilitate prin dispoziții legale imperative, lipsa unui asemenea răspuns nu poate avea nicio relevanță în cauză.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a menținut actul administrativ atacat prin care s-a constatat existența unei stări de incompatibilitate întemeiată pe disp. art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 98 din 24 februarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV