ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4197/2012

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 93 din 6 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 105/57/2012 s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. achitarea inculpatului N.L.M.  de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 C. pen.

În baza art. 11 alin. (2) lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.M.  de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 6

1

din Legea nr. 78/2000.

A fost ridicată poprirea asigurătorie instituită asupra salariului și altor drepturi bănești cuvenite inculpatului N.L.M. dispusă prin Ordonanța din 04 ianuarie 2012 și s-a dispus restituirea sumelor încasate în temeiul ei.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La data de 12 mai 2011 inculpatul S.M. a fost surprins în trafic în timp ce conducea autoturismul marca M., cu numărul de înmatriculare X1 pe DN1, între localitățile Săliște și Săcel, cu o viteză de 161 km/oră. Ca urmare a constatării săvârșirii contravenției, inculpatului i s-a întocmit procesul-verbal de sancționare contravențională din 12 mai 2011, de către IPJ Sibiu - Serviciul Rutier - Biroul Drumuri Naționale.

Ajuns la domiciliu, inculpatul S.M. s-a întâlnit cu martorul C.D. - subofițer în cadrul IPJ Tulcea Serviciul Rutiere, cu care era prieten și i-a relatat că i-a fost suspendat permisul de conducere, depunând o plângere împotriva procesului-verbal de sancționare contravențională la Judecătoria Tulcea. Martorul i-a spus inculpatului că Judecătoria Tulcea nu este competentă să soluționeze plângerea formulată și i-a comunicat acestuia că trebuie să se adreseze cu o plângere instanței în circumscripția căreia a fost săvârșită contravenția. Totodată a răspuns solicitării inculpatului și a făcut demersuri pentru a obține numele unei persoane competente din cadrul IPJ Sibiu. În acest scop a luat legătura cu martorul T.C.M., de la care a aflat că inculpatul N.L.M. își desfășoară activitatea în cadrul IPJ Sibiu, și a fost coleg de școală cu T. La solicitarea martorului C.D. martorul T.C.M. a comunicat acestuia numărul de telefon al inculpatului N.L.M.

În data de 19 mai 2011, inculpatul S.M. însoțit de martorul C.D. s-a deplasat în municipiul Sibiu și l-a contactat pe inculpatul N.L.M.. Cu această ocazie a făcut cunoscut inculpatului N. că permisul de conducere al inculpatului S.M. a fost reținut de către organele de poliție ale IPJ Sibiu și l-au întrebat dacă se mai află în posesia acestei instituții.

În ce privește conținutul discuțiilor purtate la această întâlnire pozițiile acuzării și ale inculpaților sunt divergente.

Astfel, acuzarea susține că inculpatul S.M. în prezența martorului C.D. a promis, cu această ocazie, inculpatului N.L.M., că în schimbul traficării influenței pe lângă președintele Judecătoriei Săliște în scopul anulării procesului-verbal de sancționare contravențională va suporta contravaloarea cazării pe o perioadă de 3 zile la hotelul R. din Mamaia. Se arată, în actul de acuzare, că inculpatul N.L. a și întreprins în mod concret demersuri în vederea traficării influenței apelându-l în acea zi, telefonic, pe președintele Judecătoriei Săliște și că cei doi nu au părăsit raza localității Sibiu decât după ce s-a realizat convorbirea între inculpatul N. și președintele Judecătoriei. În acest sens este invocată harta relațională din care rezultă că în data de 19 mai 2011, în intervalul orar 11.29.38 - 15.11.14, între inculpatul N. și președintele Judecătoriei Săliște au existat un număr de 4 convorbiri telefonice.

Inculpații S.M. și N.L.M. au susținut că, într-adevăr, a avut loc o întrevedere, la sediul Poliției Sibiu, între inculpatul N.L.M., inculpatul S.M. și martorul C.D. însă conținutul discuției nu a fost cel afirmat de acuzare. Se arată că inculpatul S.M. a solicitat relații inculpatului N.L.M. despre modalitatea în care poate să își recupereze permisul de conducere iar acesta din urmă i-a prezentat două alternative legale, respectiv cererea de reducere a duratei de sancționare, urmată de susținerea unui examen și formularea unei plângeri contravenționale. Inculpatul S.M. a optat pentru varianta formulării unei plângeri contravenționale drept pentru care s-a deplasat, împreună cu martorul C.D., la Judecătoria Săliște unde a înregistrat această plângere și s-a reîntors cu certificatul de grefă la sediul IPJ Sibiu pentru a-și ridica permisul de conducere. În timp ce inculpatul S.M. îndeplinea formalitățile legale necesare restituirii permisului de conducere, martorul C.D. a purtat o discuție cu inculpatul N.L.M., în biroul acestuia, despre probleme comune de serviciu precum și despre modul de petrecere a vacanței. Reîntors, de la ghișeul de eliberarea a permiselor, inculpatul S.M. a asistat la o parte a discuției și atunci când inculpatul N.L.M. a relatat că va merge în concediu în Deltă, la prietenul său T., a intervenit, întrebându-l dacă nu intenționează să meargă cu aceeași ocazie și la Marea Neagră, oferindu-se să îi recomande un hotel bun și să îi facă rezervarea. Inculpatul N.L.M. a afirmat că nu depinde numai de el luarea deciziei astfel că nu știe dacă va merge sau nu și la mare. Cei doi au făcut schimb de numere de telefon pentru a comunica ulterior pe această temă. În acest sens sunt declarațiile inculpaților și a martorului C.D. date în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond.

Parchetul, coroborând probele indirecte administrate a susținut ca dovedite acuzațiile aduse împotriva celor doi inculpați.

În ce privesc probele indirecte Curtea a reținut următoarele: S-a susținut că urmare a discuțiilor telefonice purtate în data de 19 mai 2011, inculpatul N.L.M. a convenit cu președintele Judecătoriei Săliște ca acesta să pronunțe o soluție de admitere a plângerii contravenționale formulate de inculpatul S.M. Pentru a facilita pronunțarea unei soluții favorabile contravenientului, inculpatul N.L.M. a alterat conținutul casetei pe care era înregistrată imaginea video din momentul surprinderii în trafic a inculpatului astfel încât aceasta să fie neclară și să indice o viteză mai mică decât cea înscrisă în procesul-verbal de sancționare contravențională.

În cauză s-a dovedit că într-adevăr au fost operate modificări pe caseta video ce constituia suportul probator și că inculpatul N.L.M. a făcut demersuri pentru refacerea conținutului acesteia atunci când caseta a fost solicitată de organele de cercetarea penală.

Dar instanța de fond a reținut că nicio probă de la dosar nu confirmă faptul că inculpatul N.L.M. a alterat conținutul casetei. Martorii C.I., D.M.I., P.A. audiați în cursul cercetării judecătorești, au relevat că aceste casete erau depozitate într-un dulap nesecurizat, într-o încăpere în care aveau acces mai multe persoane.

Concluzia că inculpatul N.L.M. a fost cel care a alterat conținutul casetei a fost prezumată de acuzare din faptul că acesta ar fi avut interes să altereze conținutul procesului-verbal de contravenție și că, ulterior, prin manoperele de refacere a casetei a dorit să ascundă această alterare.

Prezumțiile acuzării nu sunt susținute însă de celelalte probe. Astfel, dacă într-adevăr ar fi existat o înțelegere frauduloasă între cei doi inculpați și președintele Judecătoriei Săliște în scopul de a asigura succesul acțiunii în justiție, sprijinită de inculpatul N.L.M. prin alterarea probelor, demersurile acestora ar fi trebuit să fie concordante. Respectiv inculpatul S.M. ar fi trebuit să formuleze o plângere contravențională în care să conteste exactitatea celor înscrise în procesul-verbal de sancționare sub aspectul înregistrării în privința identității autoturismului ori/și a vitezei cu care acesta rula, inculpatul N.L.M. să altereze proba astfel încât aceasta să nu poată susține acuzația contravențională și judecătorul cauzei să pronunțe o soluție de anulare a procesului-verbal de contravenție întemeiată pe injustețea acuzațiilor.

În speță însă prin plângerea înregistrată la Judecătoria Săliște la 19 mai 2011 contravenientul S.M. a solicitat "Admiterea plângerii în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment (...)" iar în motivare a susținut că "Arăt faptul că rulam pe un drum cu trafic lejer, drumul se afla în aliniament și consider că viteza cu care am circulat nu am pus în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic."

Prin Sentința penală nr. 439/2011 pronunțată de Judecătoria Săliște la 15 iunie 2011 în Dosar nr. 568/294/2011 s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, înlăturându-se sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conducere cu motivarea, pe de o parte că petentul nu a contestat săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa și, pe de altă parte, că nu s-a făcut dovada contrarie celor înscrise în procesul-verbal de contravenție însă, fapta nu prezintă un grad ridicat de pericol astfel că este suficientă aplicarea sancțiunii amenzii.

Este necontestat în cauză că inculpatul N.L.M. a încercat să refacă conținutul casetei care conținea înregistrarea surprinderii în trafic a inculpatului S.M.

Din declarația martorului P.M. rezultă că inculpatul N.L.M. i-a prezentat o adresă a DNA Alba prin care se solicita Serviciului rutier să pună la dispoziție mai multe înscrisuri legate de contestația în discuție precum și caseta video pe care se afla înregistrarea săvârșirii contravenției. Martorul s-a deplasat în biroul unde se aflau casetele, a luat-o pe cea în discuție și, din proprie inițiativă, i-a vizionat conținutul constatând că lipsește un segment al filmării, segment din care el făcuse capturile foto atașate în probațiune la contestație. Martorul a adus acest lucru la cunoștință inculpatului precizând totodată că are pe un memory stick întreaga imagine salvată și că s-ar putea reconstitui imaginea de pe casetă în forma inițială. În acest context inculpatul a făcut ulterior demersuri pentru amânarea predării probatoriului și reconstituirea casetei în forma inițială, înainte de predarea sa organelor de anchetă, fără să precizeze acestora incidentul produs - declarația martorului P.M.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică, s-a stabilit existența unei supraînregistrări pe bandă, confirmându-se astfel manoperele (de refacere) recunoscute și de inculpatul N. însă nu s-au putut determina modificările operate pe caseta video înainte de supraînregistrare - în consecință proba științifică nu a confirmat în niciun fel conținutul pretinsei alterări iar martorii audiați au relevat că supraînregistrarea a vizat câteva cadre a căror lipsă nu putea afecta în niciun fel probațiunea în soluționarea plângerii contravenționale. Martorul H. a arăt că pe stick filmarea a arătat viteza autoturismului în sens descrescător de la 165 până la 161 în timp ce pe castă înregistrarea se oprea la viteza de 165". Martorul P.M. a arătat că s-a dus la inculpatul N., spunându-i ce a constatat, în sensul că lipsește un segment de filmare.

În consecință nu numai că pretinsa acțiune a inculpatului N.L.M. de alterare a conținutului casetei nu a fost dovedită în cauză dar nici nu a fost și nu putea fi utilă soluționării plângerii contravenționale - raportat la faptul că petentul nu a contestat în niciun fel săvârșirea faptei. În plus modificarea operată pe casetă nu era de natură să conducă la netemeinicia sancțiunii contravenționale în condițiile în care la dosarul instanței a fost depusă captura a două cadre în care viteza autovehiculului era în scădere de la 165 la 161 Km/h, iar aceste cadre au fost captate și depuse anterior alterării conținutului casetei, astfel cum s-a declarat de către martorul P. În aceste condiții capturile de imagini depuse la dosarul cauzei erau de natură să susțină cele consemnate în procesul-verbal de sancționare contravențională -în care se precizează că autovehiculul a fost surprins în trafic rulând cu o viteză de 161 Km/oră.

Simplul fapt că inculpatul N.L.M. a întreprins demersuri pentru a readuce înregistrarea în forma inițială, în condițiile în care această alterare a fost lipsită de relevanță în privința susținerii probatorii a celor cuprinse în procesul-verbal de sancționare contravențională nu poate constitui o probă în sensul că acesta a alterat conținutul înregistrării în scopul îndeplinirii pretinsei promisiuni ilicite.

La începutul lunii iunie inculpatul N.L.M. sa deplasat în concediu în Antalia iar apoi a plecat la Tulcea însoțit de 2 familii din Germania. În perioada 18 iunie 2011 - 21 iunie 2011, inculpatul și cele două familii din Germania au fost cazați la Hotelul R. din Mamaia, rezervarea fiind făcută de soția inculpatului S.M. Inculpatul N.L.M. a fost însoțit de către inculpatul S.M. și soția acestuia până la locația hotelului R. pentru efectuarea formalităților de cazare. La părăsirea hotelului inculpatul N.L.M. nu a achitat costul cazării și nu a ridicat factura fiscală.

Acuzarea a susținut că la momentul cazării inculpatului N.L.M. și a prietenilor săi inculpatul S.M. s-ar fi angajat să achite toate costurile aferente iar neplata contravalorii serviciilor hoteliere de către inculpatul N.L.M. la momentul părăsirii hotelului reprezintă, coroborat cu celelalte probe indirecte, o prezumție în sensul că a avut loc o cumpărare de influență de către inculpatul S.M. și un trafic de influență din partea inculpatului N.L.M. În susținerea acestei afirmații au fost invocate depozițiile testimoniale ale martorilor B.G. și B.R., proprietarii hotelului R. din Mamaia.

Cu privire la acești martori, instanța de fond reține că nu se coroborează cu alte probe, iar pe de altă parte, nu au mai fost menținute în faza de cercetare judecătorească.

Pretinsa obligare a inculpatului S.M. ori a soției acestuia de a achita contravaloarea serviciilor hoteliere nu este confirmată nici de modul în care s-au derulat ulterior evenimentele.

Instanța de fond reține că inculpatul N. a părăsit hotelul la data de 21 iunie 2011, iar inculpatul S.M. nu a întreprins niciun demers pentru a achita costul facturii acestuia așa cum se pretinde că a promis. Dimpotrivă, la 21 iulie 2011, inculpatul S.M. a fost apelat telefonic de către martorul B.G. care i-a comunicat costul cazării celor trei persoane. Din cuprinsul acestor discuții nu rezultă că inculpatul S.M. s-ar fi angajat să plătească costul cazării și nici că martorul ar fi pretins acest lucru.

Discuția dintre cei doi s-a referit la alte afaceri ale acestora. În data de 22 iulie 2011, inculpatul S.M. însoțit de soția sa au făcut o deplasare pe ruta Sibiu - Constanța, fiindu-i remisă inculpatului N.L.M. factura fiscală în parcarea hotelului F.H.

La data de 27 iulie 2011 sa achitat de către inculpatul N.L., prin virament bancar contravaloarea facturii întocmită la data de 20 iunie 201 1.

Acuzarea a susținut că inculpatul N.L.M. a primit de la inculpatul S.M. suma de bani necesară achitării facturii. Astfel se susține că în data de 26 iulie 2011 inculpatul S.M. însoțit de martorul C.D. s-au deplasat la hotelul F.H. unde au ajuns la recepție la ora 20:36:13. La ora 20:49:30 cei doi au părăsit incinta hotelului reîntorcându-se abia la ora 22:39:11, interval de timp în care s-au întâlnit cu inculpatul N.L.M., căruia i-au predat suma de bani.

Este necontestat în cauză că inculpatul S.M. însoțit de martorul C.D. s-au deplasat în data de 26 iulie 2011 la Hotelul F.H., unde s-au cazat întrucât a doua zi inculpatul S.M. era citat la Sibiu în vederea audierii.

Inculpatul S.M. și martorul C.D. au contestat faptul că în intervalul de timp 20:49:30 - 22:39:11, au părăsit incinta hotelului și s-au deplasat în vederea achitării sumei de bani inculpatului N.L.M., susținând că nu a existat o astfel de întâlnire și că toată această perioadă de timp a fost petrecută pe terasa hotelului unde cei doi au luat masa. La dosar nu există nicio probă din care să rezulte în mod direct, ori indirect existența unei întâlniri între cei doi inculpați și cu atât mai puțin predarea vreunei sume de bani.

S-a susținut în rechizitoriu că este dovedită predarea sumei de bani prin convorbirea telefonică purtată între inculpatul S.M. și soția sa la data de 26 iulie 2011 ora 22:33:00 -convorbirea debutează cu întrebarea martorei S.G. "Ce faci?" urmată de răspunsul inculpatului S.M.: "Uite, ce să fac, uite achităm nota de plată la (...)". Acuzarea a arătat că "achităm nota de plată la (...)" semnifică achitarea sumei de bani către inculpatul N.L.M., fără ca această afirmație să fie susținută în vreun fel de probe directe ori indirecte. Distinct de acestea, în raport de momentul în care se poartă această discuție, ora 22:33:00 și momentul înregistrării revenirii inculpatului S.M. în holul hotelului, ora 22:38:41 (5 minute și 41 secunde) este credibilă susținerea inculpatului și a martorului că discuția a avut loc într-un moment apropiat achitării contravalorii consumației, inculpatul aflându-se în incinta hotelului.

De altfel, instanța de fond a reținut că, și dacă s-ar fi dovedit părăsirea hotelului de către inculpatul S.M. aceasta nu ar fi fost suficient pentru a putea susține cu temei că sa realizat o întâlnire și o predare de bani către inculpatul N.

Cu privire la rezervarea făcută și neachitarea contravalorii serviciilor hoteliere la momentul de final al sejurului, inculpatul N.L.M. a susținut că într-adevăr a apelat la serviciile inculpatului S.M. pentru ca acesta să-i facă o rezervare la hotelul recomandat, că a fost condus de către acesta și soția sa din jud. Tulcea până la hotel iar la hotel a fost însoțit de soția inculpatului la recepție pentru a face formalitățile de cazare. Inculpatul a precizat că la recepția hotelului a constatat că prețurile de cazare erau mai mari decât și le putea permite în acel moment dar întrucât era însoțit de familiile de prieteni din Germania și toți aveau copii mici a decis să nu refuze cazarea urmând să plătească ulterior, la 30 de zile, prin factură fiscală sens în care a solicitat recepționerei să-i precizeze dacă este posibilă o asemenea modalitatea de plată. Întrucât recepționera nu a oferit un răspuns clar a intervenit soția inculpatului S.M. care a spus că se va ocupa ea de emiterea facturii. Încredințat că factura va fi emisă în baza datelor din fișa de la cazare inculpatul nu s-a mai preocupat de această problemă. În data de 22 iulie 2011, când s-a întâlnit cu inculpatul S.M. și soția acestuia la hotelul F.H. i-a întrebat pe aceștia dacă nu i-au adus și factura fiscală pentru a o achita.

S-a mai susținut în argumentarea acuzațiilor că sunt relevante următoarele probe indirecte:

I. - traficul convorbirilor telefonice și conținutul convorbirilor telefonice și comunicărilor SMS;

II. - disimularea conținutului convorbirilor telefonice după data începerii urmăririi penale;

III. -  schimbarea frecventă a cartelelor telefonice și a aparatelor telefonice.

Asupra acestora instanța de fond a reținut următoarele:

I. traficul convorbirilor telefonice și conținutul convorbirilor telefonice și comunicărilor SMS;

- s-a susținut că frecvența și conținutul convorbirilor telefonice dintre cei doi relevă o relație apropiată de prietenie care permitea traficarea influenței, în acest sens s-a arătat că numărul mare de comunicări telefonice și apelativele folosite indică existența acestei relații.

Inculpatul N.L.M. și învinuitul H.E.A. (președintele judecătoriei) au susținut că relațiile dintre cei doi erau de natură instituțională. Inculpatul N.L.M. a arătat că în vederea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu a inițiat relații de colaborare cu toate instituțiile a căror activitate relaționa cu propria activitate, printre aceștia și Judecătoria Săliște. În acest sens au fost depuse adresele întocmite de IPJ Sibiu.

Cu privire la apelativele folosite, din conținutul convorbirilor nu rezultă că inculpatul N.L.M., ar fi purtat discuții colocviale cu președintele judecătoriei, dimpotrivă acesta se adresează constant președintelui la persoana a 2-a plural, marcă a formalismului în comunicare: "ați ajuns", "vă deranjez" - convorbire din 20 iulie 2011.

Este adevărat că președintele judecătoriei îl apelează pe inculpat folosind prenumele acestuia însă o reală relație de prietenie apropiată presupune reciprocitate în forma comunicării.

Distinct de aceste considerații Curtea reține că și dacă ar fi fost pe deplin dovedită relația apropiată de prietenie între cei doi acesta nu ar fi fost un temei suficient pentru susținerea acuzațiilor formulate.

Totodată nici frecvența comunicărilor telefonice nu este de natură să conducă la concluzia unor înțelegeri ilicite între cei doi. Se susține că în data de 19 mai 2011 între inculpat și președintele judecătoriei au avut loc un număr de 4 convorbiri telefonice, la data de 11 iunie 2011 două comunicări SMS, în 14 iunie 2011 - 2 comunicări SMS, în data de 14 aprilie 2011 un număr de 8 comunicări telefonice.

În privința comunicărilor SMS a căror conținut a putut fi transcris, s-a susținut că:

A. - reflectă temerea inculpatului N.L.M. că demersul său pe lângă judecător nu are eficiență - comunicare din 11 iunie 2011.

Comunicările din această zi au următorul conținut:

- mesaj trimis de N.L. lui H.E.A.: "Scuze mi s-a descărcat telefonul, ajung marți 14 iunie" - ora 2:14:01 p.m.

- mesaj trimis de N.L. lui H.E.A. "Suntem în Antalia, s-a întâmplat ceva?" - ora 4:42.32 p.m.

- mesaj trimis de H.E.A. lui N.L. "Nimic urgent, când te întorci"- ora 5:42:25.

Inculpatul a susținut că primul său mesaj a fost consecința faptului că nu a răspuns apelului telefonic al învinuitului H. Succesiunea convorbirilor fac credibilă această afirmație și nimic din conținutul acestor convorbiri nu confirmă prezumția emisă de acuzare.

B. - că este lipsită de sens în condițiile în care învinuitul cunoștea că inculpatul este plecat din țară - comunicare în data de 14 iunie 2011.

Comunicările din această zi au următorul conținut:

- mesaj trimis de H.E.A. lui N.L. "Mâine ești la serviciu ca de obicei" - ora 10:15:46

- mesaj trimis de N.L. lui H.E.A. "Sunt în avion, ajung azi, ne auzim" - ora 10:15:46

Cele două comunicări nu au nicio relevanță sub aspect probator în cauză, faptul că învinuitul H. s-ar fi interesat de programul de serviciu al inculpatului a pentru a doua zi după revenirea în țară nu poate avea nicio semnificație în raport de acuzațiile aduse.

"C.D.: Dă-mi telefon când ajungi, neapărat, că e treaba nasoală cu chestia aia! Știi?

S.C.I.: Cu care? De (...)

C.D.: Aia de (...) departe, de acolo!" în privința acestei convorbiri s-a afirmat că martorul a contactat pe colegul de serviciu pentru a-și exprima îngrijorarea că s-a descoperit fapta penală săvârșită la Sibiu. Interpretarea dată de acuzare acestei convorbiri nu este susținută de nicio argumentație. Nu este făcută nicio referire la o eventuală legătură a numitului S.C.I. cu pretinsa activitate infracțională și nici motivul pentru care inculpatul ar fi ales să i împărtășească acestuia pretinsele temeri. Martorul C.D. a susținut că discuția telefonică se referea la o chestiune personală din Delta Dunării.

II. - disimularea conținutului convorbirilor telefonice după data începerii urmăririi penale.

Cercetările în prezenta cauză au fost demarate prin procesul-verbal de sesizare din oficiu, întocmit la data de 20 iulie 2011 iar începând cu aceeași dată ora 12, în mod autorizat, au fost interceptate comunicările telefonice și au fost realizate înregistrările audio-video ambientale și de imagini, localizarea sau urmărirea prin GPS ale inculpaților și martorului C.D.

A. Se susține astfel că după ce, la data de 20 iulie 2011 ora 14:13, învinuitul C.D. a fost citat în vederea audierii, la ora 14:40:24 a contactat pe învinuitul S.M. căruia i-a solicitat să se întâlnească urgent evitând să-și facă cunoscut numele.

Din probele dosarului, procesul-verbal de redare rezumativă a convorbirilor telefonice, rezultă că martorul C.D. a fost apelat telefonic la data de 20 iulie 2011 ora 14:48:34 de către comisarul S.M. pentru a fi convocat în ziua de vineri pentru a da detalii în legătură cu fapta.

În aceeași dată, la ora 14:40:24, martorul C.D. apelează telefonic pe S.M.

Conținutul convorbirii telefonice este următorul:

S.M. "Da!"

C.D. "Ce faci, mă?"

S.M. "Salut Doru"

C.D. "Nu îmi mai spune numele că-mi bag p (...) -n gura ta direct! Vino urgent la Tulcea!"

Este R. că martorul C.D. evită să i se facă cunoscută identitatea însă susținerea parchetului în sensul că această atitudine a fost determinată de faptul că i s-a adus la cunoștință că va fi audiat în cauză nu este probată în condițiile în care această convorbire telefonică are loc înainte cu 8 minute de a fi apelat în vederea audierii și nu după convocare cum eronat susține acuzarea.

În procesul-verbal întocmit la 20 iulie 2011 de către comisarul de poliție M.S. se consemnează într-adevăr că la 20 iulie 2011, la ora 14.13 fiind la sediul Biroului Județean Anticorupție Sibiu a luat legătura pe linia specială, STS, cu făptuitorul C.D. căruia i-a fost adus la cunoștință faptul că a fost citat pentru a se prezenta în ziua de 22 iulie 2011, ora 10,30 la sediul BAJ Sibiu. Această consemnare din procesul-verbal, referitoare la ora comunicării, este în vădită contradicție cu cea care rezultă din înregistrarea autorizată a convorbirii telefonice. De asemenea Curtea constată că între același proces-verbal și redarea rezumativă a convorbirii telefonice există contradicție și în ce privește ora convocării făptuitorului ora 10.30 în procesul-verbal, între orele 12 și 13, în redarea rezumativă a convorbirii. Având în vedere exactitatea cu care sunt făcute operațiunile de înregistrare a convorbirilor telefonice Curtea a acordat prevalență datelor înscrise în acestea, procesul-verbal putând să fie viciat de o eroare umană.

În consecință nu se susține probator afirmația că martorul C.D. ar fi evitat să i se cunoască numele ca urmare a temerii determinate de citarea sa.

B. Acuzarea a arătat că în dorința de a-și asigura protecția, pe parcursul discuțiilor, inculpatul S.M. și C.D. au folosit diferite expresii pentru a-și comunica informațiile.

În acest sens se susține că pentru "DNA" se folosea termenul de "spital", pentru "Sibiu" - "departe" și "microbuz" pentru autoturismul inculpatului S.M.

În privința sinonimiei "DNA" = "spital", "departe" = "Sibiu" și "microbuz" = "autoturismul inculpatului S.M." - deduse din convorbirea telefonică purtată la 03 august 2011 între inculpatul S.M. și martorul C.D., aceasta pare a fi într-adevăr reală, însă "informațiile protejate":  locul unde se vor deplasa și mijlocul de transport sunt lipsite de relevanță sub aspect probator în ce privesc acuzațiile aduse. Reticența în a exprima anumite cuvinte cu conotație negativă pentru inculpat și martor în condițiile în care aceștia erau deja supuși de o perioadă procedurii cercetării penale nu este neobișnuită și nu semnifică în mod obligatoriu dorința de a ascunde ceva.

III. - schimbarea frecventă a cartelelor telefonice și a aparatelor telefonice

S-a mai susținut că inculpații și martorul C.D. au schimbat folosit mai multe terminale mobile individualizate prin numere de apel și coduri IMEI, astfel cum au fost prezentate în tabelul aflat la dosar.

Din analizarea tabelului se poate observa că inculpatul N.L.M. și martorul C.D. au folosit două numere de apel și anterior începerii cercetărilor în cauză de asemenea inculpatul S.M. a întrerupt folosirea unui IMEI înainte de începerea cercetărilor.

Schimbarea frecventă a terminalelor mobile poate avea semnificația dată de acuzare numai în măsura în care aceasta se coroborează și cu celelalte probe, ori astfel cum s-a arătat celelalte probe administrate nu converg spre concluzia susținută în actul de sesizare al instanței.

În consecință, instanța de fond a reținut că probele administrate nu au înfrânt prezumția de nevinovăție, astfel că se impune achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia, solicitând casarea sentinței și, în rejudecare, condamnarea inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora în actul de sesizare a instanței.

În susținerea orală și în motivele scrise de recurs, procurorul reține, cu privire la infracțiunea de trafic de influență săvârșită de inculpatul N.L.M., că acesta a acceptat și primit un folos, materializat în sejurul de la Hotelul R.

Rezervarea a fost făcută de martora S.G., la solicitarea inculpatului S.M., după ce acesta a luat legătura cu inculpatul N.L.M., care i-a dat detalii despre procedura de urmat în vederea recuperării permisului de conducere. Toate detaliile despre sejur au fost discutate de familia S., inculpatul N. nefăcând altceva decât să se cazeze și să părăsească hotelul fără a achita contravaloarea serviciilor.

Se face referire la declarațiile martorului B.G. care a întocmit factura pe numele inculpatului N., adresându-se familiei S. pentru achitarea costurilor.

Numai după declanșarea anchetei, inculpatul S.M. a depus diligențe pentru ca factura să ajungă în posesia inculpatului N.L. iar acesta să facă plata prin virament bancar.

Parchetul reține că inculpatul N.L.M. a beneficiat de un folos de la inculpatul S., în schimbul influenței pe care a lăsat să se înțeleagă că o are, asupra magistratului învestit cu judecarea cauzei ce a avut ca obiect o contestație formulată de inculpatul S.M. la Judecătoria Sibiu.

Reține procurorul că, înainte de a-l îndruma pe inculpatul S.M. să înregistreze contestația la Judecătoria Sibiu, inculpatul N. a luat legătura cu președintele acestei instanțe, învinuitul H.A.E., contactându-l pe acesta în ziua premergătoare termenului fixat pentru soluționarea cauzei.

Acceptarea promisiunii de cazare din partea inculpatului N., a avut loc înainte ca magistratul să pronunțe hotărârea favorabilă inculpatului S.M., astfel că, vinovăția acestuia a fost dovedită, iar sentința pronunțată în cauză este rezultatul unei grave erori de fapt.

Cu privire la infracțiunea de cumpărare de influență, reținută în sarcina inculpatului S.M., parchetul apreciază că probele administrate dovedesc vinovăția acestuia.

Se face referire la conduita adoptată de inculpatul S.M. care denotă, fără echivoc, că a încercat obținerea permisului de conducere cumpărând influența unei persoane din mediul judiciar. Pentru aceasta, inculpatul a apelat la martorul C.D. - ofițer de poliție - care la rândul său, a ajuns la inculpatul N.L.M., acesta având posibilitatea posibilitatea reală de a-l ajuta.

Inculpatul S.M. a luat legătura cu inculpatul N., știind că acesta exercită o funcție de conducere în cadrul IPJ Sibiu - Serviciul rutier - și că are legătură cu magistrații Judecătoriei Săliște, instanță competentă a soluționa plângerea sa contravențională.

Folosul primit de inculpatul N., de la inculpatul S.M., în schimbul exercitării influenței asupra magistraților Judecătoriei Siliște a constatat într-un sejur la Hotelul R., plata fiind făcută integral de familia inculpatului S.

Ca atare, parchetul a solicitat condamnarea inculpatului S.M., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență.

Înalta Curte, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. și art. 379 C. proc. pen., constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Ca stare de fapt, Înalta Curte reține că la data de 12 mai 2011, inculpatul S.M. a fost surprins în trafic, în timp ce conducerea autoturismul marca M.,. înmatriculat cu nr. x1 pe DN.1, între localitățile Siliște și Săcel, rulând cu o viteză de 161 km/h. Acesta a fost surprins de organele de poliție, astfel că IPJ Sibiu - Serviciul rutier - i-a întocmit procesul-verbal de contravenție din 12 mai 2011, fiindu-i suspendat permisul de conducere.

Ajuns la domiciliu, inculpatul S.M. s-a întâlnit cu martorul C.D. - subofițer în cadrul IPJ Tulcea - Serviciul rutier, cu care se afla în relații de prietenie, căruia i-a spus că i-a fost suspendat permisul de conducere de către IPJ Sibiu, depunând o plângere împotriva procesului-verbal de contravenție la Judecătoria Tulcea. În cadrul discuțiilor avute, martorul C.D. i-a spus inculpatului S.M. că nu Judecătoria Tulcea este instanța competentă, ci Judecătoria Săliște, instanță în circumscripția căreia a fost constatată contravenția.

La rugămintea inculpatului S.M., martorul C.D. a acceptat să facă demersuri pentru a lua legătura cu un omolog de-al său din cadrul IPJ Sibiu, acesta fiind martorul T.C.M. de la care a aflat că inculpatul N.L. își desfășoară activitatea în cadrul IPJ Sibiu, fiind coleg de școală cu martorul T.

La solicitarea martorului C.D., martorul T.C.M. a comunicat acestuia numărul de telefon al inculpatului N.L., iar la data de 19 mai 2011, inculpatul S.M., însoțit de martorul C. s-au deplasat la Sibiu și l-au contactat pe inculpatul N.L.

I s-a adus la cunoștință inculpatului N. că permisul de conducere ia fost suspendat, organele de poliție încheind proces-verbal pentru constatarea contravenției săvârșite de inculpatul S.M.

În cadrul discuțiilor purtate, inculpatul S.M. i-a oferit inculpatului N. - ofițer de poliție judiciară cu grad de comisar -, ca în schimbul traficării influenței pe lângă președintele Judecătoriei Săliște, instanță competentă să se pronunțe asupra plângerii formulate de inculpatul S.M. împotriva procesului-verbal de contestație - să achite pentru familia inculpatului, contravaloarea cazării pe o perioadă de 3 zile (mai - iunie 2011) la Hotelul R. din Mamaia.

Inculpatul N.L. a acceptat propunerea inculpatului S. astfel că, în aceeași zi a luat legătura telefonică cu președintele Judecătoriei Săliște pentru a întreprinde demersurile necesare obținerii unei soluții favorabile în Dosarul civil nr. 568/294/2011 ce avea ca obiect plângerea formulată de inculpatul S.M. împotriva procesului-verbal de contravenție din 12 mai 2011 încheiat de IPJ Sibiu - Serviciul Rutier.

La discuțiile purtate între inculpatul S.M. și N.L. a fost prezent și martorul C.D., ofițerul de poliție afirmând că prin intermediul președintelui Judecătoriei Săliște va obține admiterea plângerii contravenționale și restituirea permisului de conducere.

La Judecătoria Săliște a fost depusă, în aceeași zi, plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție și în baza certificatului de grefă eliberat, s-a obținut restituirea permisului de conducere.

Pentru obținerea unei soluții favorabile, inculpatul N.L.M. a alterat conținutul casetei pe care era înregistrată imaginea video din momentul surprinderii în trafic a inculpatului, astfel ca aceasta să fie neclară și să indice o viteză mai mică decât cea inserată în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Ulterior, la data de 15 iunie 2011, prin Sentința civilă nr. 439/2011, pronunțată de Judecătoria Săliște în Dosarul nr. 568/294/2011 a fost admisă plângerea formulată de inculpatul S.M., dispunându-se înlocuirea amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, ridicându-se totodată, sancționarea complementară a suspendării dreptului de conducere.

În considerentele hotărârii, instanța reține printre altele, faptul că petiționarul nu a contestat săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa și că nu sa făcut dovada contrarie celor înscrise în procesul-verbal, dar fapta nu prezintă un grad de pericol social ridicat.

După pronunțarea hotărârii de către Judecătoria Săliște, în perioada 18 iunie 2011 - 21 iunie 2011, inculpatul N.L. s-a deplasat, cu alte persoane, în Stațiunea Mamaia, unde au fost cazați trei nopți, în trei camere, iar la final inculpatul a părăsit hotelul fără să achite serviciile prestate, toate acestea fiind plătite de familia inculpatului S.M.

La data de 21 iulie 2011, inculpatul N.L. s-a întâlnit cu inculpatul S.M. și soția acestuia la Hotelul F.H., unde au discutat aproximativ două ore, iar a doua zi, inculpatul N. a primit de la inculpatul S. un exemplar al facturii fiscale emise pentru sejurul de la Mamaia, semnând pe exemplarul al doilea al acesteia.

În perioada 26 iulie - 27 iulie 2011, inculpatul S.M. și martorul C.D. s-au deplasat la Sibiu unde s-au întâlnit cu inculpatul N., căruia i-au remis suma de bani necesară achitării contravalorii serviciilor hoteliere, iar la 28 iulie 2011, inculpatul N. a plătit, prin virament bancar, serviciile hoteliere.

Probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești dovedesc vinovăția inculpaților.

Este de necontestat faptul că inculpatul S.M. a condus în 12 mai 2011 autoturismul înmatriculat sub nr. x1 pe DN. 1 între localitățile Săliște și Sibiu, rulând cu o viteză de 161 km/h, întocmindu-se procesul-verbal de contravenție din 12 mai 2011 de către IPJ Sibiu.

Întrucât i-a fost suspendat permisul de conducere și fiind interesat de obținerea acestuia cât mai repede, inculpatul a depus o contestație la Judecătoria Tulcea dar, în același timp a luat legătura și cu martorul C.D., subofițer în cadrul IPJ Tulcea.

Din declarațiile martorului C.D. rezultă că inculpatul S. i-a spus că permisul de conducere i-a fost suspendat, îndemnându-l să depună contestație la Judecătoria Săliște în raza căreia a fost comisă contravenția.

Demersurile ilicite ale inculpatului S.M. sunt reflectate în declarațiile martorului, acesta fiind de acord să-l însoțească pe inculpat la Sibiu și să încerce identificarea unei persoane care iar putea facilita obținerea permisului.

Martorul C. arată că în drum spre Sibiu a luat legătura cu un apropiat al său, întrebându-l dacă are cunoștințe la poliția rutieră din Sibiu, acesta din urmă indicându-l pe inculpatul N. Împreună cu inculpatul S. au intrat în biroul inculpatului N. și "i-am solicitat să ne îndrume la instanța competentă și acesta ne-a spus că Judecătoria Săliște este instanța competentă".

Prezența inculpatului S. și a martorului C.D. în biroul inculpatului N. nu a fost determinată de indicația instanței competente - acest lucru fiind cunoscut de martorul C. care, de la început i-a spus inculpatului S. că nu Judecătoria Tulcea este instanța competentă, ci judecătoria în raza căreia s-a săvârșit contravenția -, ci găsirea unei modalități prin care inculpatul S. putea să-și obțină în termen scurt, permisul de conducere.

Deși inculpatul N. nu avea competența de a face verificări cu privire la permisul de conducere al inculpatului S., în timp ce acesta sa deplasat la Judecătoria Săliște să înregistreze contestația, a făcut verificări pentru a stabili dacă permisul de conducere al inculpatului S. se află la IPJ Sibiu.

Urmare acestor demersuri, inculpatul N. i-a confirmat inculpatului S. că permisul de conducere se află la IPJ Sibiu, astfel că prezentând certificatul de grefă de la judecătorie, a primit permisul de conducere.

După ridicarea permisului, inculpatul S. și martorul C. s-au dus, din nou, în biroul inculpatului N., unde inculpatul S. i-a spus acestuia că are niște prieteni care au deschis un hotel și că se poate ocupa de o rezervare pentru 3 sau 4 camere pentru inculpatul N. și prietenii săi, cei doi făcând și schimbul numerelor de telefon.

Cât privește motivul pentru care inculpatul S.S. fost sancționat, martorii C.I. și D.M. au arătat că, la cererea operatorului radar, au oprit autoturismul condus de inculpatul S., stabilindu-se că acesta rula cu o viteză de 160 km/h. Imaginile au fost receptate și la ieșirea din serviciu, când ofițerul de poliție C.I. a extras caseta din aparat și a depozitat-o într-un dulap, la sediul poliției, într-o încăpere nesecurizată.

Faptul că demersurile inculpatului N. nu au rămas doar la nivelul indicării instanței competente, fiind interesat de rezolvarea favorabilă a contestației depuse la judecătorie de inculpatul S. rezultă, pe de o parte, din declarațiile martorilor R.M., F.R., respectiv, P.A. dar și din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate cu președintele Judecătoriei Săliște, după ce inculpatul S. a înregistrat plângerea.

Astfel, martorul P.A. arată că în cadrul IPJ Sibiu - Serviciul Rutier, exista un compartiment, denumit "compartiment abateri" coordonat de inculpatul N. unde erau evidențiate contravențiile la regimul rutier, care atrăgeau puncte de penalizare și suspendarea permisului.

Prin urmare, inculpatul N. avea acces asupra documentelor ce se găseau în cadrul acestui compartiment, putând intra în posesia casetei pe care se aflau imaginile receptate care indicau faptul că inculpatul S. a circulat cu o viteză de 160 km/h.

Activitatea inculpatului, în acest sens, trebuie analizată prin prisma declarațiilor celorlalți martori cu care acesta a purtat discuții în vara anului 2011, după ce Judecătoria Săliște s-a pronunțat, admițând contestația inculpatului S.

Astfel, martorul H.N. arată că la sfârșitul lunii iulie a fost contactat de inculpatul N., având asupra sa aparatul, o casetă și un stik. Martorul a derulat imaginea, iar inculpatul i-a precizat ce modificări trebuie să facă, cerându-i să modifice viteza unui autoturism M. de la 165 km/h la 161 km/h. Caseta purta urme de modificare la aceeași secvență de imagine, cu viteza, iar pe stik nu s-a constatat vreo modificare a imaginii. Martorul a făcut modificarea dar nu a reușit să realizeze conexiunea între aparate și să realizeze transferul imaginii, astfel că împreună cu inculpatul N. s-au deplasat în orașul Cisnădie, la martorul F.R.

Din declarațiile acestuia rezultă că le-a spus celor doi că nu se mai ocupă de înregistrări, dar după aproximativ o oră, inculpatul N. s-a întors și i-a cerut să-i împrumute un video record. A doua zi s-a prezentat la magazinul martorului F.R., numitul H.C. căruia i-a arătat cum să facă conexiunea de transmitere între un video și un DVD.

Dacă inculpatul nu ar fi făcut modificări asupra casetei pe care erau înregistrate imagini cu mașina condusă de inculpatul S., atunci nu se poate justifica interesul său de refacere a casetei prin intermediul martorilor la care s-a făcut referire anterior. Or, inculpatul, conștient fiind de consecințe, a încercat în acest fel să reintre în legalitate, prin refacerea casetei și depunerea acesteia la compartimentul pe care-l conducea.

Relevante, sub acest aspect, sunt și declarațiile magistratului judecător învestit cu soluționarea plângerii inculpatului S. în care arată că imaginile conținute de către cele două fotografii nu le-a considerat relevante, deoarece erau ilizibile, autoturismul din fotografii neputând fi identificat pentru a se putea face coroborarea acestuia cu cel reținut în cuprinsul procesului-verbal de contravenție".

Din analiza procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice, rezultă că în ziua în care inculpatul S. a înregistrat plângerea la judecătorie, acesta a discutat cu președintele instanței de mai multe ori, fiind cunoscută relația apropiată dintre magistrat și inculpatul N.. Potrivit locației indicate de către telefoanele mobile ale inculpatului S. și martorului C.D., rezultă că aceștia au înregistrat plângerea după ce inculpatul N. l-a contactat telefonic pe magistratul H.E.A. și după această convorbire telefonică cei doi s-au deplasat la instanța de judecată.

Deși excede prezentei analize se apreciază că se impune a se reține și faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 95 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor privind repartizarea aleatorie a dosarelor, potrivit cu care, dosarele se înregistrează în ordinea sosirii la instanță și se repartizează în aceeași ordine. În ceea ce privește Dosarul civil nr. 568/294/2011 privindu-l pe contestatorul S.M., acesta a fost repartizat cu prioritate în condițiile în care toate celelalte dosare, înregistrate cronologic anterior și subsecvent acestui dosar, au fost repartizate ulterior.

Cauza a fost repartizată magistratului judecător H.E.A. care, prin Sentința civilă nr. 439/2011 din 15 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 568/294/2011 a admis plângerea contestatorului S.M.

După pronunțarea hotărârii, în perioada 18 - 21 iunie 2011, inculpatul N. s-a deplasat în Stațiunea Mamaia unde a petrecut un sejur la Hotelul R., după care a plecat fără să plătească contravaloarea serviciilor.

Probele administrate dovedesc, fără putință de tăgadă, că plata a fost făcută de familia inculpatului S., iar ulterior, după declanșarea cercetărilor în prezenta cauză, inculpatul N. a făcut demersuri pentru a obține o factură emisă pentru sejurul de la Mamaia, astfel că în data de 28 iulie 2011, acesta a plătit prin virament bancar serviciile hoteliere.

În raport de probele analizate anterior, Înalta Curte apreciază că soluția de achitare este rezultatul unei grave erori de fapt, prezumția de nevinovăție fiind înlăturară pentru ambii inculpați.

Demersurile efectuate de inculpatul S. demonstrează voința acestuia de a cumpăra influența inculpatului N. - ofițer de poliție în cadrul IPJ Sibiu - care avea posibilitatea reală de ai facilita obținerea permisului de conducere, respectiv, de a obține o soluție favorabilă în cauza înregistrată pe rolul Judecătoriei Săliște. La rândul său, inculpatul N. a dat curs solicitării inculpatului S. La îndrumat să înregistreze plângerea la judecătorie, după ce în prealabil luase legătura cu magistratul judecător H.E. și în aceeași zi a acceptat propunerea inculpatului S. de ai oferi un sejur la Hotelul R. făcând schimbul numerelor de telefon -, lăsându-l să înțeleagă că are influență asupra magistraților de la Judecătoria Săliște, astfel că hotărârea ce urma a fi dată să fie una favorabilă.

Traficul de influență constă, în esență, în vânzarea, traficarea - realizată prin acțiunea de primire sau pretindere de bani sau de alte foloase, ori acceptarea promisiunii de daruri - a influenței reale sau presupuse pe care făptuitorul o are sau lasă să se creadă că o are, pe lângă funcționarul competent.

Cumpărătorul de influență plătește sau acceptă să plătească, în acest mod, prin traficantul de influență, serviciile funcționarului pe care le dorește, el nefiind interesat dacă banii sau alte foloase primite ori pretinse sunt destinate traficantului, ori altei persoane.

Prin acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase - cum este cazul în speță - se înțelege atitudinea subiectului activ de a fi de acord, a consimți, la propunerea de bani sau alte foloase, ce La fost făcută în schimbul serviciilor sale. Acceptarea poate fi expresă sau tacită, rezultată din comportarea, gestica subiectului activ, aceasta trebuind să fie neîndoielnică, în sensul că a acceptat promisiunea de mituire care i s-a făcut.

În această modalitate de săvârșire a elementului material al laturii obiective, funcționarul acceptă promisiunea de bani sau alte foloase necuvenite.

În cauză, astfel cum s-a relevat, cumpărătorul de influență S.M. a oferit, a promis inculpatului N.L. - după ce l-a contactat prin intermediul martorilor C.D., respectiv, T.C.M., primind indicații cu privire la înregistrarea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție, inculpatul purtând discuții telefonice cu magistratul judecător învestit cu judecarea cauzei - un sejur de trei zile, la un hotel de pe litoral. Inculpatul nu a refuzat propunerea, nu a respins-o, dimpotrivă, au făcut schimb cu numerele de telefon și mai apoi, după soluționarea favorabilă a plângerii a fost cazat la hotelul indicat de inculpatul S., fără să achite contravaloarea serviciilor, acestea fiind suportate integral de soția inculpatului S.

Diligentele depuse ulterior de inculpat, dându-și seama de consecințele faptei sale, prin întocmirea unei facturi fiscale, sunt lipsite de relevanță, infracțiunea consumându-se așa cum am arătat, în momentul acceptării promisiunii de foloase din partea inculpatului S.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Sentinței penale nr. 93 din 6 iulie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Va casa hotărârea atacată și, în rejudecare, cu respectarea criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, prev.de art. 72 C. pen., va aplica inculpatului N.L., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Având în vedere circumstanțele sale personale, lipsa antecedentelor penale, posibilitatea reinserției sociale, se vor aplica inculpatului dispozițiile art. 86

1

C. pen., stabilindu-se un termen de încercare de 6 ani, cu obligația inculpatului de a respecta măsurile de supraveghere dispuse de instanță.

Pentru inculpatul S.M., în temeiul dispozițiilor art. 6

1

din Legea nr. 78/2000, instanța va aplica o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Ambilor inculpați li se vor pune în vedere dispozițiile art. 86

4

C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Va fi menținut sechestrul asigurător instituit de parchet prin Ordonanța nr. 142/P/3 ianuarie 2012 asupra bunurilor inculpatului N.L. până la concurența sumei de 4721 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Sentinței penale nr. 93 din 6 iulie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe inculpații N.L.M. și S.M.

Casează sentința atacată și, în rejudecare:

I. În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 condamnă pe inculpatul N.L.M.  la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 71 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa