ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1786/2016

Decizia nr.

1786/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 22 ianuarie

2016, A. a solicitat în contradictoriu cu SC B. SA obligarea pârâtei la

restituirea sumei de 2970,29 lei reprezentând suma poprită în Dosar nr.

x/2013 BEJA C.

Prin

Sentința civilă nr. 8650 din 12 mai 2016, Judecătoria sectorului

1 București a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni.

S-a apreciat

că deși Judecătoria sectorului 1 București a pronunțat

Sentința civilă nr. 19970 din 29 octombrie 2015, prin care a fost

soluționată contestația la executare formulată de A.

împotriva actelor de executare emise în cadrul Dosarului nr. x/2013 al BEJ D.,

această împrejurare nu poate determina instanța de executare

competentă să soluționeze și cererea de întoarcere a

executării silite solicitată de contestator pe cale separată, în

condițiile în care dispozițiile anterioare ale art. 650 alin. (1) C.

proc. civ., care reglementau instanța de executare ca fiind judecătoria

în circumscripția căreia se află biroul executorului

judecătoresc care face executarea, au fost declarate

neconstituționale prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, publicată

în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014.

Astfel, s-a

considerat că determinarea instanței competente în soluționarea

cererii urmează a se efectua în raport de prevederile actuale privitoare

la instanța de executare, respectiv art. 651 alin. (1) C. proc. civ.,

conform cărora instanța de executare este judecătoria în a

cărei circumscripție se află la data sesizării organului de

executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor

în care legea dispune altfel.

Cum în

speță, la data sesizării BEJ D. cu cererea de executare

silită, contestatorul - debitor avea domiciliul în localitatea Moreni,

județul Dâmbovița, s-a constatat că instanța de executare

este Judecătoria Moreni.

Prin

Sentința civilă nr. 482 din 26 iulie 2016, Judecătoria Moreni a

admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de

instanță din oficiu. A declinat competența de soluționare a

cauzei având ca obiect întoarcere executare silită în favoarea

Judecătoriei sectorului 1 București. A constatat ivit conflictul

negativ de competență. A suspendat, din oficiu, judecata cauzei. A

înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea

pronunțării regulatorului de competență.

S-a

reținut, în esență, că deși dispozițiile art. 650

alin. (1) C. proc. civ. au fost declarate neconstituționale la 17 iunie

2014, prin Decizia nr. 348 a Curții Constituționale, instanța de

executare a fost stabilită prin efectul încheierii pronunțată la

17 iulie 2013 de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr.

x/299/2013, anterior deciziei evocate.

Instanța

a considerat că a nega efectele acestei încheieri, care, potrivit art. 723

alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 650 din Cod, determină

competența instanței în cadrul cererii de întoarcere a

executării silite, înseamnă a da efect excedentar dispozițiilor

Curții Constituționale ceea ce contravine prevederilor art. 147 alin.

(4) teza a doua din Constituție.

Totodată,

ținând seama de norma reglementată de art. 25 alin. (1) C. proc.

civ., s-a constatat că Legea nr. 138/2014 nu este aplicabilă acestei

executări silite, întrucât ea rămâne supusă legii în vigoare la

data la care a început, respectiv Codului de procedură civilă în

forma anterioară modificării prin Legea nr. 138/2014.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2

raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1

București, în considerarea argumentelor ce succed:

Se

observă că prin încheierea pronunțată la 17 iulie 2013 de

către Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr.

x/299/2013, s-a admis cererea formulată de Biroul Executorului

Judecătoresc D., în cadrul Dosarului de executare nr. x și s-a

încuviințat executarea silită, ce urmează a se efectua prin

poprire împotriva debitorului A.. S-a autorizat creditoarea B. SA să

treacă la executarea silită a obligațiilor cuprinse în titlul

executoriu.

În prezenta

cauză, reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtei la

restituirea sumei poprite, arătând că împotriva executării

silite a formulat contestație la executare care a format obiectul

Dosarului nr. x/299/2015 pe rolul Judecătoriei sectorului 1

București, iar prin Sentința civilă nr. 19970 din 29 octombrie

2015 s-a admis cererea, instanța dispunând anularea actelor de executare

efectuate în Dosarul de executare nr. x/2013 al BEJ D., hotărârea rămânând

definitivă prin neapelare la 11 ianuarie 2016.

Se

constată astfel că, în raport de dispozițiile art. 650 alin. (2)

C. proc. civ., în forma în vigoare la data de 17 iulie 2013, potrivit

cărora " Instanța de executare soluționează cererile

de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare,

precum și orice alte incidente apărute în cursul executării

silite, cu excepția celor date de lege în competența altor

instanțe sau organe", cererea ce face obiect al litigiului în

legătură cu care a intervenit conflictul de competență

reprezintă un incident cu caracter accesoriu față de executarea

silită încuviințată la data de 17 iulie 2013, de competența

instanței de executare, în speță Judecătoria sectorului 1

București.

Se

reține că Judecătoria sectorului 1 București a devenit instanță

de executare în temeiul dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., în

forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 348/2014,

publicată în M. Of. nr. 529/16.07.2014, conform cărora "instanța

de executare este judecătoria în circumscripția căreia se

află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara

cazurilor în care legea dispune altfel".

Înalta Curte

constată că schimbarea normelor de competență

teritorială privind instanța de executare, urmare a declarării

neconstituționale a dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ.,

prin Decizia Curții Constituționale nr. 348/2014 nu are efect asupra

executării silite începute înainte de data suspendării de drept,

respectiv a încetării efectelor lor juridice la expirarea termenului de 45

de zile de la data publicării deciziei în M. Of., respectiv de la data de

16 iulie 2014.

Astfel,

potrivit art. 25 alin. (2) C. proc. civ. "procesele în curs de

judecată la data schimbării competenței instanțelor legal

investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit

legii sub care au început".

Totodată,

în temeiul art. 147 alin. (4) teza a doua din Constituție, potrivit

căruia "De la data publicării, deciziile sunt general

obligatorii și au putere numai pentru viitor", Decizia Curții

Constituționale nr. 348/2014 produce efecte "numai pentru

viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau

aflate în curs de desfășurare.

Prin urmare,

în cazul în care cererea de încuviințare a executării silite a fost

înregistrată pe rolul instanței de executare înainte de publicarea în

M. Of. a Deciziei Curții Constituționale nr. 348/2014, este pe deplin

aplicabilă regula potrivit căreia competența rămâne

câștigată în favoarea instanței legal învestite, chiar dacă

ulterior norma care a determinat competența este înlăturată,

astfel cum prevăd dispozițiile art. 25 alin. (2) C. proc. civ.

În contextul

executării silite, competența instanței de executare este

fixată la momentul sesizării acesteia pentru prima oară cu

cererea de încuviințare a executării silite. Odată sesizată

instanța cu cererea de încuviințare a executării silite,

calitatea sa de instanță de executare este legal dobândită pe

întreaga durată a executării silite, evenimentele legislative

survenite nefiind de natură să o influențeze.

În raport de

dispozițiile art. 650 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria sectorului

1 București a devenit instanța de executare, motiv pentru care,

față de data primei sesizări a instanței de judecată,

în raport de considerentele mai sus expuse, îi revine competența de

soluționare a cauzei de față.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Sector 1 București.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2016.

Procesat

de GGC - NN