ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 767/2017

În cauza penală în care persoana urmărită A., este învinuit de săvârșirea infracțiunii de furt în formă agravată: - Ordonanța de începere a urmăririi penale emisă de secția 3 a Unității de anchetă a Direcției de Anchetă penală a Direcției afaceri interne pe Districtul Administrativ Nord a Direcției Generale a Ministerului Administrației și Internelor al Rusiei pentru orașul Moscova (28 decembrie 2016); - Ordonanța de punere sub învinuire emisă de către aceeași autoritate menționată anterior, la data de 23 ianuarie 2017; - Ordonanța prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, din data de 1 februarie 2017; - Ordonanța de dare în urmărire internațională, din data de 23 ianuarie 2017; - Ordonanța de dare în urmărire internațională din data de 3 ianuarie 2017; - Documente de identificare; - Dispoziții legale aplicabile, inclusiv în materia prescripției răspunderii penale.

În cauza penală în care persoana urmărită A. este învinuit de săvârșirea infracțiunii de ultraj: - Decizia de începere a urmăririi penale emisă de către anchetatorul major pentru orașul Vidnoie, din data de 29 decembrie 2016; - Decizia de punere sun învinuire din data de 27 martie 2017; - Decizia prin care s-a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu; - Decizia de precizare a datelor personale, din 28 martie 2017; - Decizia de suspendare a procesului penal din cauza dispariției suspectului; - Documentul emis de către Biroul de cercetare pentru orașul Vidnoie, la data de 27 martie 2017, conținând descrierea faptelor; - Informații de identificare a persoanei; - Dispozițiile legale aplicabile, inclusiv în materia prescripției răspunderii penale, - Actul de inculpare; - Dispoziții legale aplicabile. Persoana urmărită, A., a fost audiată și cu privire la această cerere de extrădare, în declarația sa precizând că a înțeles conținutul și motivele cererii de extrădare, a înțeles conținutul regulii specialității și efectele consimțământului la predare, că nu renunță la regula specialității și că nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare din Federația Rusă, raportat la urmărirea penală efectuată. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că sunt întrunite toate condițiile cu privire la extrădare prevăzute de Convenția europeană de extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, atât în ce privește cererea de extrădare formulată de autoritățile competente ruse. Persoana urmărită, A., a cărei extrădare se solicită nu are cetățenie română, este cetățean al Republicii Moldova și nici nu i s-a acordat dreptul de azil în România (prin Hotărârea nr. 2766318/h/CIC din data de 8 iunie 2017, pronunțată de Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Azil și Integrare - Centrul Regional de Proceduri și Cazare pentru solicitanții de Azil Rădăuți, a fost respinsă cererea de acordare azil formulată de persoana urmărită A., hotărâre irevocabilă la data de 03 august 2017, prin sentința civilă nr. 2350 din data de 03 august 2017 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, județul Suceava, în Dosarul nr. x/285/2017, prin care a fost respinsă irevocabil plângerea persoanei extrădabile A. formulată împotriva Hotărârii nr. 2766318/h/CIC dată de Centrul Regional de Proceduri și Cazare pentru Solicitanții de Azil Rădăuți). Faptele pentru care este cercetat penal de Anchetatorul superior al Secției 3 a Unității de anchetă penală a Direcției afaceri interne pe Districtul administrativ Nord al Direcției Generale a Ministerului afacerilor interne al Rusiei, pe orașul Moscova, în cauza cu nr. x și de către Anchetatorul superior al Biroului SA al Ministerului Administrației și Internelor al Rusiei în orașul Vidnoie, reg. Oraș Moscova (Dosar nr. x), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat (art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. e) C. pen. român) și ultraj (art. 257 C. pen. român), iar pedeapsa prevăzută de legea penală română cât și cea rusă pentru aceste infracțiuni este mai mare de 2 ani închisoare, fiind îndeplinită condiția dublei încriminări prev. de art. 24 din Legea nr, 302/2004, respectiv de art. 2 pct. 1 din Convenția Europeană de Extrădare. În cererea de extrădare, s-au oferit următoarele garanții: „ Procuratura Generală a Federației Ruse garantează că această cerere de extrădare nu are scopul de a expune persoana persecutării pe motive politice, de rasă, de religie, naționale sau legate de opiniile politice. În conformitate cu normele dreptului internațional, pe teritoriul Federației Ruse, lui A. îi vor fi oferite toate posibilitățile de protecție, inclusiv ajutorul avocaților. El nu va fi supus torturii, tratamentului și pedepselor crude, inumane, umilindu-i demnitatea (art. 3 al Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și convențiile corespunzătoare ale Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei și protocoalelor de la ele). Anterior, A. nu a fost condamnat sau achitat pentru infracțiunile pentru care se cere extrădarea lui. Termenele de prescripție de tragere la răspundere penală lui A. nu s-au termina, el nu posedă de imunitatea care eliberează de la urmărirea penală. Procuratura Generală a Federației Ruse garantează că în conformitate cu art. 14 al Convenției de Extrădare din 13 decembrie 1957, A. va fi tras la răspundere penală numai pentru infracțiuni din cauza cărora este cerută extrădarea lui. După terminarea urmării sau procesului echitabil, iar în caz de pronunțare a sentinței de condamnare după plecarea pedepsei, el va fi capabil de a părăsi teritoriul Rusiei De asemenea, A. nu va fi predat, trimis sau transmis unui terț stat fără acordul autorităților competente ale României. În perioada urmăririi penale A. va fi reținut intr-o instituție specializată conform standardelor stabilite în Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale de la 4 noiembrie 1950 și în regulile penitențiare europene de la 11 ianuarie 2006, iar personalul Ambasadei României în Rusia va avea posibilitatea de a-l vizita în orice moment.” Nu a fost identificat nici un motiv de refuz al extrădării dintre cele obligatorii, prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004, sau facultative, prevăzute de art. 22 din Legea nr. 302/2004. Persoana urmărită, A., nu se află în nicio categorie de persoana exceptate de la extrădare din România, dintre cele prevăzute de art. 19 din lege. Condiția dublei incriminări a faptelor pentru care este urmărit penal, în Federația Rusă, de cele două parchete, este îndeplinită ca și condiția privind gravitatea pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este urmărit penal (art. 24 și 26 din lege). În ce privește prescripția,în ambele cauze în care este urmărit penal, termenul de prescripție al răspunderii penale nu este împlinit, nici potrivit legislației statului solicitant și nici al legislației române (art. 33 din lege). Persoana urmărită a fost reținută, prin Ordonanța procurorului nr. 12 din 22 aprilie 2017, pentru 24 de ore, de la 22 aprilie 2017, ora 18.30, până la 23 aprilie 2017, ora 18.30. După sesizarea instanței,prin încheierea din 23 aprilie 2017, Curtea de Apel Iași a dispus arestarea provizorie în caz de urgență a persoanei urmărite A., pe o durată de 30 zile, cu începere de la 23 aprilie 2017 și până la 22 mai 2017, inclusiv, măsura arestării fiind menținută succesiv, prin încheierile din 12 mai 2017, 20 mai 2017, 31 mai 2017, 27 iunie 2017 și 26 iulie 2017. Toate condițiile prevăzute de lege pentru extrădare, prevăzute de Legea nr. 302/2004, modificată, și de Convenția privind extrădarea, sunt îndeplinite în cauză. În consecință, întrucât condițiile prevăzute de lege pentru extrădare sunt îndeplinite, nu există nici un impediment la extrădare, persoana urmărită a consimțit la predare, nu sunt incidente motive obligatorii sau facultative de refuz a extrădării, iar necesitatea prezentării persoanei urmărite în fața autorităților judiciare din Federația Rusă este impusă de procedurile judiciare de urmărire penală împotriva sa pentru infracțiuni comise pe teritoriul Federației Ruse, în baza art. 52 din Legea nr. 302/2004, modificată, a fost admisă cererea de extrădare formulată de Procuratura Generală a Federației Ruse, din 24 mai 2017, nr. de referință x. Împotriva sentinței penale nr. 36/FCJI din data de 8 august 2017 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 14 august 2016, prin apărător ales, a formulat contestație contestatorul A. Înalta Curte, examinând contestația în raport cu motivele invocate, constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată formularea prezentei contestații a fi făcută în termenul legal prevăzut de lege. Așa cum a susținut reprezentantul Ministerului Public, prezenta contestație a fost formulată de către apărătorul ales al contestatorului A., pe data de 14 august 2017. Față de susținerea procurorului conform căreia asupra renunțării se poate reveni fie personal, fie prin mandatar special potrivit art. 414 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere mențiunea făcută de contestatar că nu dorește să formuleze contestație (la data de 10 august 2017), Înalta Curte constată că formularea prezentei căi de atac este conferită de însuși mandatul special ce decurge din contractul de asistență juridică încheiat între apărătorul ales B. și contestatorul A. în baza căruia l-a reprezentat pe acesta din urmă în fața Curții de Apel Iași. Mai mult decât atât, contractul de asistență juridică îl determină pe apărătorul ales să exercite toate diligențele în apărarea drepturilor clientului său, astfel încât dreptul de a exercita o cale de atac împotriva unei hotărâri potrivnice contestatorului reprezintă chiar o obligație a apărătorului ce decurge din mandatul de reprezentare în vederea susținerii intereselor legitime ale contestatorului. Astfel, având în vedere susținerile contestatorului referitor la eroarea în care s-a aflat atunci când a menționat că nu declară contestație, faptul că prezenta contestație a fost formulată în termen legal de către apărătorul ales al contestatorului, precum și faptul că acesta din urmă și-a însușit cererea formulată, Înalta Curte constată că susținerile procurorului privind renunțarea la calea de atac sunt nefondate. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru admiterea cererii și extrădarea persoanei solicitate. 1. În primul rând, se constată îndeplinite condițiile de formă, potrivit art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală cererea de extrădare fiind formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant, în sprijinul cererii prezentându-se copii ale mandatului de arestare, ale rechizitoriului, precum și a altor acte de procedură efectuate în cauza penală în care este cercetată persoana extrădabilă, documentele fiind depuse și însoțite de traduceri în limba engleză și franceză; 2. De asemenea, s-a înaintat o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea, indicându-se data și locul săvârșirii acestora, calificarea juridică, referiri la dispozițiile legale aplicabile.

A fost atașată și o copie a dispozițiilor legale aplicabile, faptele pentru care este cercetat penal de Anchetatorul superior al Secției 3 a Unității de anchetă penală a Direcției afaceri interne pe Districtul administrativ Nord al Direcției Generale a Ministerului afacerilor interne al Rusiei, pe orașul Moscova, în cauza cu nr. x și de către Anchetatorul superior al Biroului SA al Ministerului Administrației și Internelor al Rusiei în orașul Vidnoie, reg. Oraș Moscova (Dosar nr. x), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat (art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. e) C. pen. român) și ultraj (art. 257 C. pen. român).

În altă ordine de idei, se constată că între România și Federația Rusă se aplică dispozițiile Convenției europene de extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957;

Persoana solicitată este cercetată pentru săvârșirea unor infracțiuni, fiind îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora „pot fi extrădate din România, în condițiile prezentei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni (…)”, nefiind aplicabile dispozițiile art. 19 din aceeași lege, potrivit cărora nu pot fi extrădați din România: a) cetățenii romani, dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 20; b) solicitanții de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecției subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în țara de origine sau în orice alt stat în care viața ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuși la tortură, tratamente inumane și degradante; c) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicție, în condițiile și în limitele stabilite prin convenții sau prin alte înțelegeri internaționale; d) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca suspecți, persoane vătămate, părți, martori sau experți ori interpreți în fața unei autorități judiciare române solicitante, în limitele imunităților conferite prin convenție internațională.

De asemenea, nu sunt incidente nici motivele obligatorii de refuz al extrădării prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată și nici motivele opționale de refuz prevăzute de art. 22 din aceeași lege. În ceea ce privește susținerea contestatorului referitoare la faptul că a solicitat azil, se constată că a fost respinsă cu caracter irevocabil cererea de acordare a dreptului la azil de către autoritățile române, astfel neexistând nici un impediment pentru refuzul cererii de extrădare formulate de către autoritățile ruse și, de asemenea, statul rus a oferit garanții privind asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar contestatorul nu a dovedit în nici un fel că situația sa concretă ar duce la o nerespectare a garanțiilor dreptului la un proces echitabil.

Este îndeplinită și condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, deoarece faptele pentru care este cercetată persoana solicitată au corespondent în legislația penală română.

Este îndeplinită și condiția referitoare la gravitatea pedepsei, fiind incidente dispozițiile art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora extrădarea este acordată de România, în vederea urmăririi penale sau a judecății, pentru fapte a căror săvârșire atrage potrivit legislației statului solicitant și legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este de cel puțin 4 luni. De asemenea, sunt îndeplinite și prevederile art. 2 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 potrivit cărora o infracțiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă. Din relațiile comunicate de autoritățile solicitante, rezultă că infracțiunile pentru care se solicită extrădarea sunt sancționate cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, condiția fiind îndeplinită și raportat la legislația română.

Nu există motive pentru a considera că persoana extrădabilă va fi judecată în Federația Rusă de o instanță de judecată care nu asigură garanțiile fundamentale de procedură și de protecție a drepturilor la apărare.

Pe de altă parte, se constată că nu sunt incidente dispozițiile referitoare la prescripția răspunderii penale, în ambele cauze în care este urmărit penal, termenul de prescripție al răspunderii penale nu este împlinit, nici potrivit legislației statului solicitant și nici al legislației române (art. 33 din lege). În consecință, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 18, art. 19, art. 21, art. 22, art. 24 și art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, precum și cele prevăzute de art. 36-46 din același act normativ, ce reglementează procedura specială a extrădării din România. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 53 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 36/FCJI din data de 8 august 2017 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 400 lei, rămâne în sarcina statului.