ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4001/2015

Cererea de chemare în judecată Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, reclamantul A., cetățean turc, a solicitat, în contradictoriu cu Serviciul pentru Imigrări Alba, reprezentat prin Inspectoratul General pentru Imigrări București, să se dispună: - suspendarea executării deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 2850614 din 28 iulie 2014 emisă de Serviciul pentru Imigrări Alba prin care s-a dispus să părăsească teritoriul României în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință a acestei decizii; - anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 2850614 din 28 iulie 2014 emisă de Serviciul pentru Imigrări Alba; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 189 din 12 septembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins contestația împotriva Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 2850614 din 28 iulie 2014 formulată de reclamant A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Imigrări Alba, reprezentat de Inspectoratul General pentru Imigrări.

Cererea de recurs Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ. În esență, a arătat că hotărârea a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 82 din O.U.G. nr. 94/2002. Totodată, în temeiul art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 84 alin. (1) teza finală din O.U.G. nr. 194 din 12 decembrie 2002, în raport de prevederile art. 129 din Constituția României, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea acestei excepții. Prin întâmpinare, intimatul-pârât Serviciul pentru Imigrări al județului Alba a invocat excepția inadmisibilității și a lipsei de obiect a recursului, în raport de prevederile art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, modificată prin O.G. nr. 25 din 28 noiembrie 2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România.

Procedura derulată în recurs Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., magistratul asistent a concluzionat în sensul respingerii recursului ca inadmisibil, prefigurând incidența alin. (5) al aceluiași articol. După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părților pentru a formula un punct de vedere. La data de 9 noiembrie 2015, intimatul Serviciul pentru Imigrări al județului Alba a transmis punctul său de vedere cu privire la concluziile raportului, arătând că achiesează la soluția preconizată de instanță. La data de 9 decembrie 2015, același intimat a transmis la dosar și un punct de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de recurent, solicitând respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale. Prin încheierea de ședință din 10 decembrie 2012, Înalta Curte a admis cererea formulată de A. și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 85 alin. (1) teza finală (fost art. 84) din O.U.G. nr. 194 din 12 decembrie 2002, modificată și completată prin O.G. nr. 25 din 28 noiembrie 2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., completul de filtru constată următoarele: Recurentul-contestator A. a atacat cu recurs sentința nr. 189 din 12 septembrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 2850614 din 28 iulie 2014 emisă de Serviciul pentru Imigrări al județului Alba. Potrivit art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, modificată și completată „Decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (1) poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află structura Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis decizia de returnare. Instanța soluționează contestația în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanței este definitivă”. Așadar, prin dispozițiile art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, modificată și completată se stabilește o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, în ceea ce privește judecarea contestației formulate împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României, emisă în baza acestui act normativ, calea de atac fiind cea indicată de norma specială. Prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive „hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului”. În consecință, sentința recurată, având caracter definitiv, nu poate forma obiectul recursului de față. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.