Decizia nr. 3362/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1141/2014 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Prin cererea formulată reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Direcția pentru Imigrări a municipiului București - Serviciul cetățeni comunitari, anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României din 04 noiembrie 2013.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1141 din 07 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, ca fiind neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 1141 din 07 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs.

Examinarea recursului în completul de filtru Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat a fi fundamentată soluția de respingere a recursului, ca inadmisibil, în raport de dispozițiile art. 84 din O.U.G. nr. 194/2002. Raportul a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20 mai 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Nu au fost formulate, de către părți, puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Soluția instanței de recurs Înainte de a analiza motivele de recurs, Înalta Curte examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va respinge recursul, ca inadmisibil. Pentru a ajunge la această soluția instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 „decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanța soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanței este irevocabilă.” Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului numai „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională”. Din interpretarea logico-juridică a dispozițiilor legale menționate, rezultă că sentința pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în soluționarea contestației formulată de reclamant împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României este o hotărâre judecătorească irevocabilă care, conform prevederilor citate din C. proc. civ., nu este supusă recursului. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 84 alin. (1) teza finală din O.U.G. nr. 194/2002, recursul va fi respins, ca inadmisibil.