ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3642/2015

Decizia nr. 3643/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Olt, Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, obligarea pârâților, în solidar, în temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la plata de despăgubiri pentru prejudiciile create reclamantei prin emiterea unor acte administrative nelegale.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 103 din 10 aprilie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 103 din 10 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de chemare în judecată, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 iunie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Recurenta SC A. SRL a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin care a învederat că legea specială nu menționează în mod expres care este sancțiunea nerespectării termenului de declarare a recursului și fără a se face vreo referire la natura juridică a acestui termen.

Întrucât nu rezultă că termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea n. 554/2004 este un termen de decădere, în cauză sunt incidente regulile privind prescripția, care poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, în speță intimata, și nu poate fi invocată din oficiu de organul jurisdicțional.

Prin rezoluția de la data de 15 iunie 2015, s-a stabilit termen la data de 20 octombrie 2015, în complet filtru, fără citarea părților, în vederea examinării recursului în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat.

În raport cu dispozițiile art. 485 C. proc. civ., se constată că recursul reclamantei SC A. SRL a fost formulat cu depășirea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ., „termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.

În cauză, instanța de judecată a fost învestită cu o cerere privind anularea unui act administrativ, formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, normă specială, incidentă în prezenta speță, arată că „hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.”

Din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, se constată că recurenta-reclamantă SC A. SRL a declarat recurs la data de 27 iunie 2014, în condițiile în care hotărârea recurată a fost comunicată acestuia la data de 3 iunie 2014 și, față de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ultima zi în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, a fost 19 iunie 2014.

Art. 185 alin. (1) C. proc. civ., cu ale cărui dispoziții se completează Legea nr. 554/2004, arată că, atunci când un drept procesual trebuia exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) din noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta SC A. SRL, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva sentinței nr. 103 din 10 aprilie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Fără cale de atac.

Se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2015.