ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 794/2017

Decizia nr. 794/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 02 aprilie 2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Inspectoratul Teritorial de Muncă Galați,

- anularea parțială a Ordinului nr. 605 din 29 aprilie 2009 emis de MMFPSV, respectiv a art. 1 alin. (1) din ordin,

- acordarea, calcularea și plata sporului de complexitate ca diferență între 1% și 25% aplicat la salariul de bază lunar brut, aferent perioadei 09 august 2010 - 31 decembrie 2010, actualizat cu indicele de inflație și dobânda legală

- acordarea, calcularea și plata sportului de complexitate ca diferență între 1% și 25% aplicat la salariul de bază lunar brut, ca parte componentă a acestui salariu, aferent perioadei 31 decembrie 2010 până în prezent și pe viitor, actualizat cu indicele de inflație și dobânda legală

- în subsidiar, obligarea pârâtului MMFPSV la stabilirea unui procent adecvat al sporului de complexitate astfel încât acesta să aibă o relevanță raportat la activitatea complexă derulată de auditorii publici.

Prin Sentința nr. 1.563 din 24 septembrie 2014, Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că anularea parțială a Ordinului nr. 605 din 29 aprilie 2009 emis de pârâtul MMFPSV este capătul principal al cererii, iar acest pârât este autoritate de rang central.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 1 din 6 ianuarie 2015, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei A. formulată în contradictoriu cu pârâtul MMFPSV.

A respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Galați.

A reținut instanța că reclamanta nu a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește anularea art. 1 alin. (1) al Ordinului MMFPSV nr. 605/2009 și că celelalte capete de cerere sunt strâns legate de acest petit al acțiunii, fiind, în consecință, nefondate.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului și, în rejudecare, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și al acordării sporului de audit în cuantum de 25%.

Susține recurenta-reclamantă că funcționarul public nu este obligat să îndeplinească procedura prealabilă administrativă, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, doar în situația încetării raportului de serviciu fiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Mai arată că, deși admiterea excepției lipsei procedurii prealabile pare o soluție corectă din punct de vedere formal, această soluție este excesivă, nejudecarea cauzei pe fond interzicându-i dreptul de a beneficia de un proces corect și echitabil.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, recurenta nefăcând, în niciun fel, dovada îndeplinirii procedurii prealabile față de minister.

Intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial de Muncă Galați a formulat întâmpinare, prin care a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 29 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea din 3 noiembrie 2016, completul de filtru a constatat, în funcție de conținutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivului de casare invocat

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, susținerile recurentei, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind neîntemeiate.

Recurenta-reclamantă A. a solicitat anularea parțială a Ordinului nr. 605/2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, respectiv a art. 1 alin. (1) din ordin, potrivit căruia:

"Art. 1 - Începând cu data de 15 aprilie 2009, potrivit O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar:

- autorii interni din cadrul aparatului propriu al ministerului și ale unităților subordonate acestuia, beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii în procent de 1 % aplicat la salariul de bază."

Față de obiectul acțiunii, sunt incidente prevederile art. 7 alin. (1), (3) și (7) și ale art. 11 alin. (1) lit. a), (2) și (5) din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 7: "(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. (...)

(3) Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7). (...)

(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție."

Art. 11: "(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; (...)

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. (...)

(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere."

Nu se pot reține aprecierile recurentei formulate în recurs, în sensul că nu ar fi fost necesară parcurgerea procedurii prealabile, art. 7 din Legea nr. 554/2004 fiind pe deplin aplicabile în ceea ce privește anularea unui act administrativ cu caracter individual.

Nu sunt fondate nici susținerile formulate prin acțiune, în sensul că ar fi parcurs procedura prealabilă, prin cererea înregistrată la Inspectoratul Teritorial de Muncă Galați sub nr. 1.292 din 21 ianuarie 2014, această cerere neavând ca obiect Ordinul nr. 605/2009 emis de Ministerul Muncii. De altfel, chiar dacă s-ar aprecia că, implicit, cererea ar fi vizat și dispozițiile ordinului referitoare la procentul sporului acordat, procedura a fost parcursă mult după termenul de 6 luni, prevăzut de art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 și chiar după termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din lege, avându-se în vedere că recurenta a cunoscut dispozițiile contestate la momentul emiterii Deciziei nr. 295 din 09 august 2010 prin care i-au fost stabilite drepturile salariale conform ordinului atacat.

Respectarea termenului și condițiilor impuse de lege pentru procedura prealabilă reprezintă o cerință specială de existență a dreptului la acțiune pe calea contenciosului administrativ și încălcarea acestora determină decăderea reclamantului din dreptul de a sesiza instanța de judecată.

Neîndeplinirea procedurii prealabile în termenul prevăzut de lege are ca efect inadmisibilitatea acțiunii în anularea actului administrativ.

4.2.2. Soluția instanței de recurs

Față de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 1 din 6 ianuarie 2015 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2017.

Procesat de GGC - ED