ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1189/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 07.07.2014, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție:

- anularea Ordinelor nr. 492/13.02.2014, respectiv nr. 864/01.04.2014, emise de pârât și recalcularea indemnizațiilor de încadrare lunară brută și a sporurilor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, precum și cel pentru păstrarea confidențialității, în conformitate cu clasa de salarizare 95, corespunzătoare unei vechimi în funcție de la 0 la 3 ani și gradației 2, corespunzătoare unei vechimi în muncă de 5 ani la 10 ani, începând cu data de 31.01.2014/01.02.2014, respectiv în conformitate cu clasa de salarizare 96, corespunzătoare unei vechimi în funcție de la 3 la 5 ani și gradației 2, corespunzătoare unei vechimi în muncă de 5 ani la 10 ani, începând cu data de 01.03.2014

- în subsidiar, să se constate că reclamantul trebuia să fie trecut în clasa 97 (corespunzătoare unei vechimi în funcție între 5-10 ani) gradația 2, începând cu data de 31.01.2014.

Prin sentința nr. 3468 din data de 16 decembrie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția de necompetență și a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că reclamantul a formulat contestația prevăzută de art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 103/2013 cu depășirea termenului reglementat de textul de lege, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea procedurii prealabile, condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat că instanța de fond a respins, în mod greșit, în totalitate acțiunea ca inadmisibilă, întrucât pentru capătul de cerere vizând anularea ordinului nr. 864/01.04.2014 fusese făcută dovada parcurgerii procedurii prealabile. A precizat recurentul că prin neanalizarea și nepronunțarea asupra tuturor capetelor de cerere formulate, cereri care nu sunt nici accesorii, nici subsidiare primeia, instanța a încălcat norme de drept procedural și principiul liberului acces la justiție.

În aceste condiții, se impune rejudecarea cauzei, cu analizarea pe fond a tuturor capetelor de cerere, urmând ca instanța să solicite pârâtului să depună actele în baza cărora au fost emise cele două ordine și, eventual, să dispună efectuarea unei expertize contabile, care să evalueze cuantumul indemnizației lunare și al sporurilor cuvenite.

Intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților potrivit încheierii de ședință din data de 08.12.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant A. a confirmat primirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și a precizat că nu formulează punct de vedere, obiecțiuni etc. în privința acestuia.

Având în vedere mențiunea din raport, referitoare la admisibilitatea în principiu a recursului, completul de filtru a apreciat că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată și a procedat la soluționarea cauzei în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

5.2. Cu privire la fondul recursului - analiza motivelor de casare invocate

Completul de filtru, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În cauză, instanța de contencios administrativ a fost învestită cu examinarea legalității a două ordine succesive prin care reclamantului, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, i-au fost stabilite drepturile salariale de care beneficiază începând cu datele de 31.01.2014, respectiv 01.04.2014.

Subsidiar cererii de anulare a acestor ordine, reclamantul a solicitat recalcularea indemnizațiilor de încadrare lunară brută și a sporurilor cuvenite, dar și reclasificarea în clasa 97.

Din examinarea ordinelor contestate nr. 492/13.02.2014 și nr. 864/10.04.2014, Înalta Curte constată că acestea au fost emise de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în conformitate cu dispozițiile legale în materia salarizării, ce includ O.U.G. nr. 103/2013, act normativ care, în art. 12, statuează următoarele:

"(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare și a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență este de competența ordonatorilor de credite.

(2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.

(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile.

(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației."

Mențiunea posibilității de contestare, conform art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 103/2013, se regăsește în art. 2 din fiecare dintre cele două ordine, iar contestația astfel reglementată are caracterul plângerii prealabile instituite de legea contenciosului administrativ.

Art. 2 lit. j) din Legea nr. 554/2004 definește plângerea prealabilă ca fiind cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia, iar art. 7 alin. (1) din același act normativ, purtând denumirea marginală "Procedura prealabilă", prevede că, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Procedura prealabilă este o etapă obligatorie în orice litigiu de contencios administrativ, dar și o condiție de admisibilitate/un fine de neprimire a acțiunii, neîndeplinirea acesteia fiind sancționată cu respingerea cererii ca inadmisibilă, în acord cu dispozițiile art. 109 C. proc. civ.

În acest context, instanța de control judiciar apreciază că argumentele recurentului sunt nefondate, capetele de cerere formulate nu sunt independente și nu puteau fi analizate, în condițiile în care pentru primul act administrativ atacat nu a fost parcursă procedura prealabilă sus-menționată, aspect necontestat de către recurent.

Fiind obligatoriu ca demersul judiciar al reclamantului să respecte norma specială cuprinsă în art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 103/2013, dar și condițiile generale în materie impuse prin Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că sentința recurată reflectă o interpretare și aplicare corectă a normelor de drept material și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Față de considerentele expuse, constatând că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (6) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 3468 din data de 16 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2017.