ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 791/2017

Decizia nr. 791/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 06 octombrie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare din 29 iulie 2014 emis de pârâtă.

Prin Sentința nr. 24 din 9 februarie 2015, Curtea de Apel Bacău a admis excepția inadmisibilității acțiunii, cu privire la pct. 3 din raportul de evaluare, invocată de pârâta ANI, respingând, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantului în ceea ce privește pct. 3 din raport, și a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului de anulare a raportului de evaluare.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate cu consecința admiterii acțiunii și a constatării nulității absolute a Raportului de evaluare din 29 iulie 2014 și, în subsidiar, a anulării raportului de evaluare.

A arătat recurentul-reclamant, în ceea ce privește excepția inadmisibilității pct. 3 din raportul de evaluare contestat, că, într-adevăr, în mod corect și legal instanța a constatat că sesizarea parchetului nu constituie un act administrativ și nu poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ.

În ceea ce privește soluția adoptată asupra raportului de evaluare, apreciază recurentul că în mod nelegal instanța a apreciat că pârâta i-ar fi respectat dreptul la apărare în procedura de emitere a raportului de evaluare, nefiind informat efectiv și în mod real despre declanșarea acestei proceduri, conform art. 20 și art. 21 din Legea nr. 176/2010.

Mai arată că participarea sa la luarea celor două hotărâri, care sunt legale, fiind semnate și contrasemnate de persoanele abilitate de lege, nu au influențat cu nimic obiectivitatea și atribuțiile sale de consilier local, pentru că aceste decizii au vizat o altă societatea comercială, și nu societatea administrată de el.

De asemenea, la data ultimei hotărâri a consiliului local, nu mai avea calitatea de consilier local, pentru că demisionase, nefiind vina sa că demisia a fost fixată pe ordinea de zi după adoptarea hotărârii. Astfel, și-a îndeplinit obligația legală prevăzută de art. 77 din Legea nr. 393/2004.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, neputându-se reține susținerile recurentului, că nu ar fi votat hotărârea de rectificare a bugetului și de aprobare a listei de investiții, pentru că demisia a intervenit ulterior participării acestuia la vot.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 22 septembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea din 19 ianuarie 2017, completul de filtru a constatat, în funcție de conținutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivului de casare invocat

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare din 29 iulie 2014, întocmit de intimata Agenția Națională de Integritate.

Prin raportul contestat s-a reținut că recurentul A., fost consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei C., județul Satu Mare, a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, respectiv dispozițiile art. 77 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 75 și 77 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, prin participarea la dezbateri în votarea Hotărârilor Consiliului Local al Comunei C. din 04 iunie 2009 și din 15 aprilie 2011.

De asemenea, s-au identificat indicii privind săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, conform art. 301 alin. (1) C. pen., întrucât, în calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local C., a participat la ședința consiliului local din 04 iunie 2009 votând pentru scoaterea la licitație publică a lucrărilor de investiții pentru obiectivul "Rețea de canalizare și stație de epurare", iar, ulterior, a încheiat, în calitate de asociat și administrator al SC B. SRL, contractul de subantrepriză din 12 august 2010 cu SC D. SA, având ca obiect "Rețea de canalizare și stație de epurare a apelor uzate, Comuna C., județul Satu Mare", beneficiind de plata facturilor emise de el, în sumă de 3.692.164 lei.

La pct. 3 din raport, s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești-Oaș cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, conform prevederilor art. 301 alin. (1) C. pen.

Referitor la soluția instanței de respingere, ca inadmisibilă, a pct. 3 din raport, prin care s-a dispus sesizarea parchetului, recurentul-reclamant nu a formulat critici, precizând că este de acord cu soluția instanței.

Susținerea recurentului, că nu ar fi fost respectată procedura de comunicare a raportului, nu poate fi primită de instanța de control judiciar, din actele dosarului rezultând că procedura de informare a fost îndeplinită, prin Informarea din 22 mai 2014 și prin Informarea din 16 iunie 2014, ambele returnare cu mențiunea că destinatarul este "plecat din țară", respectiv "plecat din localitate".

Cu privire la nerespectarea regimului juridic al conflictului de interese, în mod legal prima instanță a interpretat și aplicat prevederile art. 70 și art. 77 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 75 lit. f) și art. 77 alin. (1) - (3) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, constatând legalitatea Raportului de evaluare din 13 martie 2013.

Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Art. 75 din Legea nr. 393/2004, privind statutul aleșilor locali, stipulează că "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:

a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;

b) orice persoană fizica sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia;

c) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri."

Art. 77 din același act normativ reglementează că:

- alin. (1) - consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii

- alin. (2) - în situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă.

- alin. (3) - anunțarea interesului personal și abținerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței.Interpretarea prevederilor normative anterior citate conduc la concluzia că generarea unui conflict de interese este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- persoana verificată să ocupe o funcție publică;

- în exercitarea funcției publice, persoana să emită un act administrativ, să încheie un act juridic ori să emită o dispoziție;

- actul administrativ/actul juridic să producă un folos material pentru sine, pentru soțul său ori pentru rudele sale de gradul I.

În cauză, după cum în mod judicios a reținut și prima instanță, aceste condiții sunt îndeplinite.

Astfel, pe perioada supusă verificării, recurentul a deținut funcția publică de consilier local și a participat la ședințele Consiliului Local al Comunei C., exprimându-și votul în mod favorabil cu privire la adoptarea hotărârilor de aprobare a lucrărilor de investiții pentru obiectivul "Rețea de canalizare și stație de epurare" și de rectificare a bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul 2011.

Sumele pentru plata contractului de subantrepriză din 12 august 2010, încheiat de SC B. SRL cu SC D. SA - executant al contractului de achiziție publică având ca obiect proiectul "Rețea de canalizare menajeră și stație de epurare a apelor uzate, Comuna C., județul Satu Mare" încheiat de Consiliul Local F. -, au fost alocate prin rectificările bugetare aferente anului 2011.

Aceasta, în condițiile în care recurentul A. deținea calitatea de asociat și funcția administrator la SC B. SRL.

Înalta Curte nu găsește întemeiate susținerile recurentului în sensul că și-ar fi dat demisia din funcția de consilier local mai înainte de votarea Hotărârii nr. 12 din 15 aprilie 2011, în procesul-verbal al ședinței din data respectivă consemnându-se, după aprobarea proiectului de hotărâre privind rectificarea bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul 2011, faptul că "d-nul consilier A. depune președintelui de ședință demisia în scris".

De altfel, recurentul-reclamant, prin cererea de recurs, apreciază că "participarea mea la luarea celor două hotărâri de consiliu nu a influențat cu nimic obiectivitatea și atribuțiile mele de consilier local, deoarece aceste decizii vizau o altă societate comercială, și nu cea administrată de mine."

Prin urmare, sunt neîntemeiate criticile aduse hotărârii primei instanțe referitoare la actul administrativ contestate, întocmit de Agenția Națională de Integritate, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.2.2. Soluția instanței de recurs

Față de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 24 din 9 februarie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2017.

Procesat de GGC - ED