ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 763/2017

Decizia nr. 763/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/59/2015, reclamanta SC "A." SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru Direcția Generală de Pescuit - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional pentru Pescuit, a solicitat instanței să dispună următoarele:

- anularea cu titlului de creanță/titlu executoriu procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 23 octombrie 2014 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit de 585.384,29 lei;

- anularea deciziei nr. x din 18 decembrie 2014 prin care Comisia de Soluționare a Contestațiilor a respins contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregularităților nr. x din 23 octombrie 2014;

- suspendarea executării creanței de 585.384,29 lei stabilită prin procesul-verbal nr. x din 23 octombrie 2014 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată, în esență, că în mod greșit prin procesul-verbal au fost reținute în sarcina sa abateri de la regularitate în derularea contractului de finanțare nr. 185/2014, în condițiile în care au fost realizate toate obiectivele proiectului, investiția fiind funcțională conform proiectului "Construire fermă piscicolă", derulat prin POP-FEP 2007-2013 măsura 2.1.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 227 din 22 septembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC "A." SRL, fiind anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 23 octombrie 2014 privind debitul de 585.384,24 lei precum și Decizia nr. 327629 din 18 decembrie 2014 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut, în esență, în raport de probatoriul administrat în cauză, ținând cont și de dispozițiile art. 9, art. 14, art. 19 din contract, că reclamanta nu a săvârșit nicio abatere în derularea contractului de finanțare, astfel că în mod greșit a fost respinsă contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor.

Astfel, în opinia instanței, depoziția martorului audiat în cauză, coroborată cu expertiza tehnică efectuată, obiectivul proiectului de finanțare a fost realizat prin construirea fermei piscicole.

Achiziția autoutilitarei s-a realizat cu respectarea procedurii de implementare iar necesitatea echipării autoutilitarei nu a fost de natură a modifica cererea de finanțare și, mai mult, bugetul solicitat prin actul adițional nr. 2 la contract a fost aprobat.

De asemenea, s-a reținut că mijlocul de transport era necesar în desfășurarea activității reclamantei iar modificările impuse de proiect, nu au determinat o prelungire a cererii de finanțare. Ca urmare, instanța a apreciat că prin emiterea procesului-verbal nu au fost respectate dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 pentru a concluziona că nu au fost respectate condițiile de legalitate și regularitate în derularea contractului de finanțare. Totodată, se reține că pârâtul nu a făcut dovada încălcării criteriilor de eligibilitate pentru cheltuielile efectuate de reclamantă în derularea contractului de finanțare.

Recursul exercitat

Împotriva Sentinței nr. 227/2015 a Curții de Apel Timișoara, a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru Direcția Generală de Pescuit - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional pentru Pescuit, prin care a solicitat în raport de dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului declarat, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că instanța de fond nu a motivat în fapt și în drept sentința pronunțată, încălcând dispozițiile art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ. și nu a arătat care sunt considerentele pentru care s-a apreciat că reclamanta nu a săvârșit nicio abatere.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurentul a reluat situația de fapt, concluzionând că instanța de fond a interpretate și aplicat eronat normele de drept material aplicabil în cauză.

De asemenea, instanța de fond a interpretat și administrat eronat probele, în condițiile în care audierea martorului s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 309 alin. (5) C. proc. civ., între situația de fapt și constatările organelor de control fiind un decalaj de un an. Proba cu expertiză a fost greșit înlăturată, cu nerespectarea principiului contradictorialității dar și a dispozițiilor art. 257 alin. (1) și art. 331 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la expertiza în agricultură.

Concluziile expertului nu trebuie să cuprindă comentarii asupra problemelor de drept ci să stabilească o stare de fapt, expertiza efectuată depășind limitele stabilite. Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare a fost întocmit ca urmare a verificării eligibilității cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, în sensul de a se stabili dacă prin achiziționare autoutilitarei Volkswagen Crafter fără instalații de frig și prin valoarea lucrărilor aferente obiectivului "Magazia de furaje", proiectul a suferit modificări substanțiale de la prevederile contractului de finanțare nr. x/2010.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor a avut ca temei de drept dispozițiile O.G. nr. 66/2011 iar reținerile instanței în sensul că "nu stabilește în concret că neregulile constatate s-ar înscrie în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 79/2003" apare ca vădit eronat.

În opinia recurentei, problema de drept ce trebuie analizată este aceea de a stabili dacă abaterile de la prevederile contractului în ceea ce privește utilizarea finanțării constituie o neregulă în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Se arată că pentru selectarea și declararea ca eligibilă a unei cheltuieli este obligatoriu a fi îndeplinite toate criteriile de eligibilitate stabilite de legislația comunitară și națională iar în raport de dispozițiile legale instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără temei legal, a administrat și interpretat greșit probele reținând în mod eronat chiar temeiul de drept ce a stat la baza actului administrativ contestat.

Intimata-reclamantă SC "A." SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând excepția tardivității declarării recursului, excepția nulității recursului, apreciind că motivele de recurs invocate nu se încadrează pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, se solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că probatoriul a fost administrat cu respectarea dispozițiilor art. 309 alin. (1) C. proc. civ., făcându-se dovada că proiectul de finanțare a fost finalizat fără săvârșirea unor nereguli. În condițiile în care actele adiționale la contractul inițial au fost aprobate de reprezentanții pârâtului, se aplică dispozițiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2001 care arată că obligația de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unor erori ale autorității contractante sau a altei autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil.

Din probele administrate în cauză, rezultă că nu a avut loc o modificare substanțială a proiectului și că obiectivul a fost realizat, proiectul fiind viabil și funcțional iar măsura dispusă prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, este excesivă și disproporționată, măsura dispusă încălcând principiul proporționalității. În concluzie, se apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică în raport de situația de fapt și drept expusă atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin întâmpinare.

Procedura de filtru

În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raport ce a fost comunicat părților iar prin încheierea de ședință din data de 17 ianuarie 2017, a fost admis în principiu recursul declarat, fiind aplicate dispozițiile art. 493 pct. 7 C. proc. civ., părțile fiind citate în ședința publică.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Ca o chestiune prealabilă, se reține că intimatul-reclamant a invocat prin întâmpinare excepția tardivității recursului și excepția nulității recursului dar instanța de recurs s-a pronunțat implicit pe excepțiile invocate în condițiile în care prin raportul întocmit, comunicat părților s-a admis în principiu recursul și s-a concluzionat că recursul a fost declarat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 iar cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. civ.

Primul motiv de recurs formulat de recurent este întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. și vizează nemotivarea hotărârii în raport de dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 425 lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorești trebuie să se arate motivele de fapt și drept pe care se întemeiază soluția dată, arătându-se totodată motivele pentru care s-au admis cât și cele pentru care s-au respins cererile părților.

Motivarea este de esența hotărârilor judecătorești, fiind necesară și pentru a permite instanței de control să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii sau numai aplicarea legii.

În cauza de față, instanța de fond a fost învestită să verifice legalitatea actelor administrative contestate, respectiv procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 23 octombrie 2012 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 327629/2014 prin care organele abilitate au constatat abateri de la legalitate și regularitate în derularea contractului de finanțare nerambursabilă din 6 iulie 2010, încheiat de reclamantă în calitate de beneficiar și pârât în calitate de autoritate contractantă, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea contractantă pentru implementarea proiectului intitulat "Construire fermă piscicolă".

Prin actele contestate, au fost reținute următoarele abateri:

Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei fără a stabili pe deplin situația de fapt și fără a analiza dacă faptele reținute în sarcina reclamantei sunt abateri în sensul dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, fără a analiza susținerile ambelor părți și fără a administra probe din care să rezulte situația de fapt în raport de care s-au reținut în sarcina reclamantei abaterile de la legalitate în derularea contractului de finanțare.

Procedând astfel, instanța de fond a încălcat obligația prevăzută de art. 425 lit. b) C. proc. civ., aceea de a arăta explicit care au fost considerentele de fapt și drept pentru care a admis susținerile unei părți și a respins pe ale celeilalte, o astfel de hotărâre împiedicând exercitarea controlului judiciar, punând instanța de recurs în imposibilitatea de a putea analiza justețea soluției adoptate în întregul său.

Legalitatea și temeinicia hotărârii atacate se analizează în raport de motivele de fapt și drept reținute de instanța de fond, motive care trebuiau să fie în concordanță cu probatoriul administrat în cauză iar în lipsa indicării unor astfel de motive, instanța de recurs nu poate verifica hotărârea din perspectiva legalității sale.

În condițiile în care instanța de fond nu a stabilit situația de fapt vizând cele trei abateri reținute în sarcina intimatei-reclamante prin actele contestate și nu a motivat hotărârea pronunțată pentru fiecare abatere reținută, prin raportare la dispozițiile legale incidente, se constată că primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 este fondat, cu consecința casării cu trimitere a cauzei pentru rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va stabili situația de fapt și drept, sens în care va administra probe cu privire la toate cele trei abateri, va stabili dacă construcția efectuată în derularea contractului respectă datele caracteristice și funcționalitatea pentru care a fost destinată. De asemenea, vor fi analizate în raport de probatoriul administrat și celelalte abateri privind achiziția utilajelor.

În concluzie, vor fi efectuate expertizele necesare cu respectarea principiului contradictorialității, urmând a fi administrate și alte probe pe care instanța le consideră pertinente și utile, probe în raport de care se va stabili dacă faptele reținute în sarcina recurentei sunt nereguli în sensul art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, ținând cont, totodată, și de clauzele contractuale.

De asemenea, vor fi avute în vedere argumentele expuse de recurentă din perspectiva celorlalte motive de recurs formulate, motive ce nu vor mai fi analizate în această fază procesuală ținând cont că a fost admis primul motiv de recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru Direcția Generală de Pescuit - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional pentru Pescuit împotriva Sentinței nr. 277 din 22 septembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios, administrativ și fiscal, se va casa sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru Direcția Generală de Pescuit-Autoritatea de Management pentru Programul Operațional pentru Pescuit împotriva Sentinței nr. 277 din 22 septembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios, administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 martie 2017.

Procesat de GGC - CL