ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1315/2017

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru programul operațional pentru Pescuit, anularea titlului de creanță-titlu executoriu - Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 354213 din 23 octombrie 2014 pentru un debit de 585.384,29 RON; anularea Deciziei nr. 327629 din 18 decembrie 2014 a Comisiei de soluționare a contestației formulate de către reclamantă. Totodată, reclamanta a solicitat, la pct. 3 din acțiune, suspendarea executării creanței înscrisă în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 354213 din 23 octombrie 2014, pentru un debit de 585.384,29 RON, până la soluționarea definitivă a cauzei. În prezenta cauză, instanța este învestită cu cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, reprezentat de procesul-verbal sus-menționat, invocând prevederile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 22 mai 2015, a respins cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 354213 din 23 octombrie 2014, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, reclamanta a susținut că hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, iar pe de altă parte este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile. În esență, recurenta a învederat că, în cauză, s-a demonstrat o aparență de neegalitate a actului administrativ contestat, furnizând suficiente argumente juridice valabile în acest sens. Astfel, a arătat că există suspiciuni rezonabile cu privire la criteriile avute în vedere de pârâtă la stabilirea creanței contestate, iar la dosar există înștiințarea și somația emise în vederea executării respectivei creanțe, înscrisuri care, în opinia recurentei, nu au fost analizate de prima instanță, or, în ipoteza continuării formelor de executare silită inevitabil vor conduce la blocarea conturilor societății ce are în obiectul acesteia mai multe activități comerciale.

Apărarea intimatului-pârât Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru programul operațional pentru Pescuit a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, fiind incidente prevederile art. 493 alin. (6) C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatului și în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 354213 din 23 octombrie 2014, privind proiectul „Construire fermă piscicolă” al cărui beneficiar este, pentru un debit de 585.384,29 RON, până la soluționarea definitivă a cauzei. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se apreciază că nu poate fi primit, hotărârea atacată conținând considerente care corespund cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că este întemeiat. Din dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis), ori când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ). Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. Potrivit art. 15 din același act normativ: „(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond". Cu alte cuvinte, conform art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de contencios administrativ, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu este permisă prejudecarea fondului. Legea nu face distincție între motivele de nelegalitate substanțială, de drept material, și cele de nelegalitate procedurală, esențial este însă ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință la nivelul aparențelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei. Analizând situația concretă dedusă judecății, instanța de control judiciar reține că prin Sentința nr. 227 din 22 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2015, Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Pescuit, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional pentru Pescuit. Totodată, a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 354213 din 23 octombrie 2014 privind debitul de 585.384,29 RON, precum și Decizia nr. 327629 din 18 decembrie 2014 a Comisiei de soluționare a contestației din cadrul pârâtului. Pronunțarea acestei hotărâri judecătorești are aptitudinea de a genera o „îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, așa încât este îndeplinită condiția „cazului bine justificat”, prin urmare este de prisos analiza celorlalte susțineri și apărări ale părților. Deși, nefiind definitivă, această sentință are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie. Totodată, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Lege nr. 554/2004 rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu. Or, prin punerea în executare a unui act administrativ prin care a fost stabilită o creanță bugetară va avea drept consecință diminuarea patrimoniului societății recurente, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, diminuarea patrimoniului are caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, astfel că și această condiție este îndeplinită. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va admite cererea, cu consecința suspendării executării actului administrativ atacat.