ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2787/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2787/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea supusă revizuirii în cauza de față
Prin Decizia nr. 1315 din 30 martie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, admis recursul declarat de SC A. SRL împotriva Încheierii din 22 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a casat încheierea recurată, a admis cererea și a suspendat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 23 octombrie 2014.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 23 octombrie 2014, privind proiectul "Construire fermă piscicolă" al cărui beneficiar este, pentru un debit de 585.384,29 RON, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi primit, hotărârea atacată conținând considerente care corespund cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost apreciat ca întemeiat.
Din dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis), ori când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).
Cu alte cuvinte, conform art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de contencios administrativ, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei.
Analizând situația concretă dedusă judecății, instanța de control judiciar a reținut că prin Sentința nr. 227 din 22 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Pescuit, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional pentru Pescuit și a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 23 octombrie 2014 privind debitul de 585.384,29 RON, precum și Decizia nr. 327629 din 18 decembrie 2014 a Comisiei de soluționare a contestației din cadrul pârâtului.
A apreciat că pronunțarea acestei hotărâri judecătorești are aptitudinea de a genera o "îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ", în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, așa încât este îndeplinită condiția "cazului bine justificat", prin urmare este de prisos analiza celorlalte susțineri și apărări ale părților.
Deși, nefiind definitivă, această sentință are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.
Totodată, prin punerea în executare a unui act administrativ prin care a fost stabilită o creanță bugetară va avea drept consecință diminuarea patrimoniului societății recurente, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, diminuarea patrimoniului are caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, astfel că și această condiție este îndeplinită.
Calea extraordinară de atac exercitată
Împotriva Deciziei civile nr. 1315 din 30 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pentru Direcția Generală Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru PNDR, solicitând desființarea acesteia, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuentul a argumentat, în esență, că, prin Decizia nr. 763 din 01 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul formulat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței nr. 227 din 22 septembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, și a dispus casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Atâta timp cât instanța de recurs, care a pronunțat Decizia nr. 1315 din 30 martie 2017, și-a întemeiat soluția de admitere a recursului pe dispozițiile Sentinței nr. 227 din 22 septembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sentință care a fost casată prin Decizia nr. 763 din 01 martie 2017, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire.
Considerentele Înaltei Curți cu privire la cererea de revizuire
Examinând cererea de revizuire, raportat la înscrisurile cauzei și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte o va admite, pentru considerentele ce urmează.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ.
Din economia reglementărilor în materie rezultă că admisibilitatea revizuirii se apreciază sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să evoce fondul cauzei; criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., respectiv, în speță, în cele de sub pct. 6, invocate ca temei legal al cererii de revizuire.
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Justificarea acestui caz de revizuire constă în faptul că au intervenit modificări în materialul probator pe care s-a sprijinit instanța în pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere, cererea de revizuire urmând a fi admisă numai în măsura în care hotărârea care a fost casată, anulată sau modificată a fost determinantă pentru soluția din hotărârea a cărei revizuire se cere.
În condițiile în care instanța care a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire și-a întemeiat raționamentul, în ceea ce privește constatarea existenței cazului bine justificat, de natură a determina suspendarea executării actului administrativ, exclusiv pe soluția Sentinței nr. 227 din 22 septembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, iar această sentință a fost ulterior casată, se constată îndeplinită ipoteza avută în vedere de dispozițiile legale invocate de revizuent.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezenta cerere de revizuire.
Va schimba în tot hotărârea atacată, în sensul că va respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Încheierii nr. 22 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea de revizuire formulată de intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru PNDR împotriva Deciziei nr. 1315 din 30 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Schimbă în tot hotărârea atacată, în sensul că respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Încheierii nr. 22 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2017.
Procesat de GGC - CT