ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1908/2017

Decizia nr. 1908/2017

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul contestației în anulare

La data de 13 februarie 2017, recurentul A., în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Integritate, A., B., C., D., E., F. și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, a formulat o contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1702 din 1 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a constatat perimarea recursului formulat de pârâții A., B., C., D., E. și F. împotriva încheierii din 04 decembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2010.

Prin decizia nr. 1702 din 1 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în speța de față, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 25 martie 2015, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

S-a mai reținut că, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 25 martie 2016, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

În fine, reținând că în cauză sunt întrunite condițiile perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și, totodată că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte a constatat perimat recursul cu a cărui judecată a fost învestit.

Motivele contestației în anulare

Recurentul A., deși nu a indicat temeiul de drept al contestației în anulare, din lecturarea argumentelor prezentate în susținerea contestației reiese că aceasta poate fi încadrat în dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivarea contestației în anulare s-a arătat că instanța de control nu a observat, cu ocazia judecării recursului declarat de pârâtul A., împotriva încheierii din 04 decembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, (pronunțată în Dosarul nr. x/46/2010) că a fost citat greșit la adresa de domiciliu și unde nimeni nu confirmă primirea citației.

Mai precizează contestatorul că, instanța de recurs în mod greșit a reținut că procedura de citate este îndeplinită, atâta timp cât ar fi trebuit să fie citat la Penitenciarul Colibași unde execută o pedeapsă cu închisoarea pentru trafic de influență, conform mandatatului de executare a pedepsei nr. 31/2014 începând cu data de 14 aprilie 2014.

Mai mult decât atât, în data de 7 mai 2016,contestatorul a arătat că a informat instanța, printr-un memoriu, privind adresa unde să-i fie comunicate actelor de procedură emise pe numele acestuia.

În ciuda acestei informări, citarea contestatorului s-a făcut la o altă adresă, ceea ce explică necunoașterea termenului la care s-a judecat recursul și, practic, încălcarea dreptului la apărare al acestei părți.

Ca urmare, pentru termenul de judecată din data de 1 iunie 2016 când instanța a constatat perimat recursul era lipsă de procedură cu recurentul, astfel că, contestatorul a solicitat anularea deciziei nr. 1702 din 1 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și rejudecarea recursului formulat în cauză.

Apărările formulate în cauză

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației în anulare. Totodată, a înțeles să invoce excepția nulității contestației în anulare, pentru neindicarea motivelor contestației în anulare, așa cum prevăd dispozițiile art. 317-318 C. proc. civ.

Intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității precum și excepția inadmisibilității prezentei contestații în anulare pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Înainte de a analiza motivele contestației în anulare, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția inadmisibilității și nulității invocate prin întâmpinări, constată că acestea sunt neîntemeiate, motiv pentru care le va respinge, ca atare.

Făcând aplicarea art. 133 alin. (1) C. proc. civ., instanța constată că în înțelesul acestui text legal, cel ce formulează cererea de contestație în anulare trebuie să indice și motivul sau motivele concrete ale acesteia.

Din motivele contestației în anulare, chiar dacă contestatorul nu a indicat în mod expres dispozițiile art. 317 și urm. C. proc. civ., nu este de natură a duce la concluzia că exigențele art. 133 alin. (1) C. proc. civ. sunt îndeplinite.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept și având în vedere că numitul contestator a înțeles să își motiveze contestația, arătând toate împrejurările de fapt și în ce constă neregularitatea procedurală săvârșită de instanța de recurs, excepția nulități contestației în anulare apare ca neîntemeiată.

Referitor la excepția inadmisibilității contestației în anulare, nici aceasta nu poate fi primită, având în vedere că, în speță, hotărârea contestată din punct de vedere procedural, are caracterul irevocabil impus de cerințele exprese ale dispozițiilor art. 317 teza I C. proc. civ., îndeplinind cerințele aceluiași text de lege prevăzute în cea de-a doua teză, cu referire la motivele ce nu au putut fi invocate în apel sau recurs.

Examinând cauza Înalta Curte de Casație și Justiție reține incidența dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., astfel că va admite contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 1702 din 1 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din interpretarea dispozițiilor art. 317 C. proc. civ. rezultă că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, sau când, deși au fost invocate în fața instanței de recurs, au fost respinse motivat de necesitatea efectuării unor verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Ca atare, fiind vorba de o cale extraordinară de atac, de retractare, pentru a se asigura stabilitatea circuitului juridic, practica judiciară și doctrina juridică au fost unanime în a aprecia că această cale extraordinară de atac devine admisibilă doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, care nu pot fi extinse prin extrapolare și la alte situații nereglementate expres de lege, prin analogie.

În cauza de față, în motivarea contestației, contestatorul a arătat că nu a fost legal citat pentru termenul de judecată stabilit la data de 1 iunie 2016, întrucât nu s-a aflat la adresa la care s-a comunicat citația emisă de către Înalta Curte, în data de 31 martie 2016, pe numele contestatorului și trimisă la domiciliul acestuia din Pitești, jud. Argeș.

Tot din precizările contestatorului,reiese că, în realitate acesta se afla în detenție din data de 15 aprilie 2014, conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 31 din 14 aprilie 2014.

Contestatorul a mai arătat că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât citarea părții nu s-a făcut în conformitate cu prevederile legale în materie, prin neprimirea citației, ceea ce explică necunoașterea termenului la care s-a judecat recursul și, practic, încălcarea dreptului la apărare al acestei părți încălcându-se în mod evident principiul contradictorialității și al dreptului la apărare.

Așadar, din tehnica de redactare folosită de legiuitor, rezultă cu îndestulătoare evidență faptul că această cale extraordinară de atac se poate exercita cu succes în cazul în care procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru ziua când s-a judecat pricina.

Neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părților, este sancționată, potrivit art. 108 C. proc. civ., cu nulitatea relativă care poate fi invocată, inclusiv în cadrul contestației în anulare, numai de partea vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a invoca.

Din actele și lucrările dosarului reiese că, după suspendarea dispusă prin Încheierea din 25 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a suspendat judecata recursului declarat de pârâții A., B., C., D., E. și F. împotriva încheierii din 04 decembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2010, cu ocazia repunerii pe rol a cauzei, în vederea constatării perimării din oficiu, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-contestatorul a fost citat la adresa de domiciliu, în loc să fie citat la Penitenciarul Colibași, unde executa pedeapsa închisorii, ceea ce explică necunoașterea termenului la care s-a judecat recursul și, practic, încălcarea dreptului la apărare al acestei părți.

Ulterior,contestatorul a formulat mai multe cereri,concluzii scrise, memoriu prin care a solicitat comunicarea actelor de procedură la Penitenciarul Colibași din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Drept urmare, atât citarea cât și comunicarea actelor de procedură s-a făcut după promovarea recursului declarat de pârâtul A. împotriva încheierii din 04 decembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2010, în mod greșit, la adresa de domiciliu, conform dovezii din Dosarul nr. x/46/2010* al Înaltei Curți de Casație și Justiție și nu la Penitenciarul Colibași, aspect ce ține de neregularitatea procedurii de citare cu ocazia pronunțării deciziei nr. 1702 din 1 iunie 2016.

Devine evident în acest fel că la judecarea recursului (constatarea perimării recursului) această parte (recurentul-contestator) nu a fost citată cu respectarea art. 91 coroborat cu art. 87, art. 92 și art. 93 C. proc. civ., aducându-se astfel atingere dreptului la apărare, drept garantat de art. 24 din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

Pentru cele expuse, contestația în anulare fiind întemeiată va fi admisă, cu consecința anulării deciziei nr. 1702 din 1 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și a fixării unui termen pentru care părțile vor fi legal citate în vederea judecării recursului declarat de pârâții A., B., C., D., E. și F. împotriva Încheierii din 04 decembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2010.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile nulității și inadmisibilității contestației în anulare invocate de intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Admite contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1702 din 01 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/46/2010*.

Anulează decizia nr. 1702 din 01 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/46/2010*.

Stabilește termen pentru judecarea recursului la data de 27 septembrie 2017, cu citarea părților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2017.