Decizia nr. 22/2018 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 169 a Tribunalului Specializat Argeș

Prin Sentința nr. 169/C-C din 18 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția tardivității invocată de creditorul fiscal Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș și s-au respins contestațiile formulate de către A. SRL, ca fiind tardiv formulate.

Împotriva acestei sentințe, A. SRL, prin administrator special B., a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016. Prin încheierea din 7 martie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea judecării cauzei, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de lipsa nejustificată a părților și de faptul că nu s-a solicitat judecata în lipsă.

Împotriva acestei încheieri, debitoarea A. SRL, prin administrator special B., a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, anularea încheierii atacate, cu consecința reluării judecății în vederea soluționării apelului. În motivarea recursului s-a arătat de către recurenta-debitoare faptul că, procedura privind continuarea judecării și soluționarea cauzei erau legal îndeplinite la termenul de judecată din 7 martie 2017, având în vedere că intimatul-creditor din cauză a solicitat, prin întâmpinare, judecarea cauzei în lipsa părților.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din 26 septembrie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ. Recurenta-debitoare A. SRL, prin administrator special B., a formulat punct de vedere la raport, solicitând instanței să se constate că recursul a rămas fără obiect, întrucât cauza a fost repusă pe rol, iar pricina soluționată prin Decizia nr. 336 din 18 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepția lipsei interesului recurentei în soluționarea recursului în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., urmând să respingă recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În prealabil, se reține că, deși recurenta-debitoare a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de recurs, Înalta Curte va da eficiență excepției lipsei interesului în promovarea recursului. Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes. Interesul este o condiție de fond pentru exercitarea acțiunii în justiție. Acesta reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I din C. proc. civ. Condiția actualității interesului, ca o componentă a acestei condiții de fond a acțiunii, trebuie să se verifice nu numai la data sesizării instanței, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac etc.). Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică. Cum pe parcursul litigiului promovat de recurenta-debitoare A. SRL, prin administrator special B., s-a reluat judecata pricinii, demersul procesual de recurare a încheierii de suspendare a judecății apelului, inițial justificat, a rămas fără o finalitate practică. Din această perspectivă, se constată că recurenta-debitoare A. SRL, prin administrator special B., nu justifică un interes actual în soluționarea căi de atac a recursului promovat împotriva încheierii din 7 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților. Astfel, ulterior promovării prezentului recurs, la data de 17 martie 2017 intimata-creditoare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a solicitat repunerea pe rol a cauzei, încetând motivul ce a stat la baza încheierii de suspendare, pricina fiind, de altfel, soluționată definitiv, prin Decizia nr. 336 din 18 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin urmare, recurenta-debitoare A. SRL, prin administrator special B., nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac din moment ce scopul urmărit, respectiv continuarea judecății, a fost atins printr-o cerere de repunere pe rol, împrejurare față de care Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca lipsit de interes.