ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1902/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1902/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1902/2016
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 05 februarie 2014 sub Dosar nr. x/2/2014, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Olt a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - PODCA, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr. 194 din 23 septembrie 2013 privind soluționarea contestației formulate de U.A.T. Județul Olt împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 6/RNC din 17 iulie 2013, precum și anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 6/RNC din 17 iulie 2013.
Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 1632 din data de 23 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Olt, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Podea; s-a anulat Decizia nr. 194 din 23 septembrie 2013 și nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 6/RNC din 17 iulie 2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 6/RNC din 17 iulie 2013 și Decizia nr. 194 din 23 septembrie 2013 emise de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice sunt lipsite de temei legal și, astfel, nule.
Curtea a reținut că autoritatea publică pârâtă a pornit în procesul de emitere a actelor administrative litigioase de la premisa eronată că incumba reclamantei obligația de respectare în integralitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 în legătură cu procedura de atribuire a contractelor ce se încadrau în Anexa IIB la O.U.G. nr. 34/2006.
Or, o asemenea concluzie a autorității de control nu își găsește un temei concret nici în legislația internă față de dispozițiile art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, cât și față de dispozițiile Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum au fost interpretate dispozițiile sale relevante în jurisprudența instanței din Luxemburg.
După cum s-a arătat mai sus, autorității contractante ce urmărește să atribuie un contract de formare personal îi revine obligația de a respecta doar dispozițiile art. 35 - 38 și art. 56 din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv art. 23 și 35 alin. (4) din Directiva 18/2004/CE. Nu îi revine deci autorității contractante să observe îndeplinirea cerințelor art. 75, 187, 188, 33 și 199 din O.U.G. nr. 34/2006 sau a dispozițiilor art. 7, 8, 14 și 15 din H.G. nr. 925/2006 opuse de autoritatea pârâtă ca temei al aplicării corecției.
În esență, Curtea a apreciat că anularea actelor administrative litigioase se impune prin prisma faptul că premisa esențială care stă la baza emiterii acestora este una greșită, MDRAP imputând UAT județul Olt nerespectarea unor dispoziții legale din O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006 de care nu era ținută, aspect reflectat de altfel și în identificarea temeiurilor aplicării corecției cu raportare la dispozițiile Anexei nr. 1 la O.U.G. nr. 34/2006.
Recursul
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.
Prin încheierea pronunțată de Camera de Consiliu în data de 3 februarie 2016, s-a admis în principiu recursul în conformitate cu prevederile art. 486, 487 C. proc. civ.
- În motivarea cererii de recurs, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a arătat în esență următoarele:
În mod greșit, Curtea de Apel București a apreciat că "nota de constatare nr. 6/RNC din 17 iulie 2013 și Decizia nr. 194 din 23 septembrie 2013 sunt lipsite de temei legal și, astfel, nule."
Instanța de fond a reținut faptul că instituția recurentă a pornit în procesul de emitere al actelor anterior menționate de la premisa eronată că UAT Județul Olt avea obligația respectării în integralitate a prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 în legătură cu procedura de atribuire a contractelor care se încadrau în Anexa II B a acestui act normativ.
Arată recurenta că obiectul procedurii Servicii de instruire în domeniile: achiziții publice, limba engleză, managementul proiectelor pentru funcționarii publici din cadrul Consiliului Județean Olt, cod CPV 79632000-3 - servicii de formare a personalului se încadrează în categoria serviciilor incluse în Anexa 2B la O.U.G. nr. 34/2006.
În conformitate cu prevederile art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006: "în cazul în care autoritatea contractantă atribuie un contract ce are ca obiect prestarea de servicii din categoria celor incluse în anexa nr. 2B, atunci obligația de a aplica prezenta ordonanță de urgență se impune numai pentru contracte a căror valoare este mai mare sau egală cu cea prevăzută la art. 57 alin. (2) și se limitează la prevederile art. 35 - 38 și art. 56 și la aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2). Contestațiile privind procedura de atribuire a contractelor de servicii din categoria celor incluse în anexa nr. 28, a căror valoare este egală sau mai mare decât cea prevăzută la art. 57 alin. (2), se soluționează potrivit dispozițiilor cap. IX."
Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. ș) din O.U.G. nr. 34/2006: "procedura de atribuire este definită ca fiind constituită din acele etape ce trebuie parcurse de autoritatea contractantă și de către candidați/ofertanți pentru ca acordul părților privind angajarea în contractul de achiziție publică să fie considerat valabil; procedurile de atribuire sunt: licitația deschisă, licitația restrânsă, dialogul competitiv, negocierea, cererea de oferte, concursul de soluții."
- UAT Județul Olt, în calitate de autoritatea contractantă, deși avea obligativitatea aplicării doar a prevederilor art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006, a ales ca pentru atribuirea contractului de achiziție publică în speță, să aplice procedura de licitație deschisă, publicând în acest sens anunțul de participare nr. 118318 din 01 aprilie 2011.
Astfel, respectarea tuturor prevederile O.U.G. nr. 34/2006 a devenit obligatorie pentru UAT Județul Olt, în calitate de autoritate contractantă.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în materie, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
- Singurul motiv de recurs al pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice este acela privind obligativitatea respectării tuturor prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 de către autoritatea contractantă-reclamanta-intimată în calitate de beneficiar al Proiectului cod SMIS 13846 cu titlul "Organizarea modulelor de pregătire achiziții publice, limba engleză, managementul proiectelor pentru funcționarii publici din cadrul Consiliului Județean Olt".
Înalta Curte apreciază ca nefondat acest argument deoarece însăși recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice este de acord că proiectul la care se referă Nota de constatare nr. 6 RNC din 17 iulie 2013 și Decizia nr. 194 din 23 septembrie 2013 și care fac obiectul cererii de chemare în judecată, se încadrează în categoria serviciilor incluse în Anexa 2B la O.U.G. nr. 34/2006.
Or, chiar prevederile art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006 invocate de recurent și care se referă la atribuirea unui contract ce are ca obiect prestarea de servicii din categoria celor incluse în anexa 2B, precizează clar că procedura "se limitează" la prevederile art. 35 - 38 și art. 56 și la aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2).
În consecință nu este obligatorie respectarea și parcurgerea procedurii de achiziție publică în cazul proiectelor privind servicii incluse în Anexa 2B la O.U.G. nr. 34/2006, în afara celor arătate de art. 16, art. 35 - 38, art. 56, 57 alin. (2).
Faptul că autoritatea contractantă a ales procedura de licitație deschisă publicând anunțul de participare nr. 118318 din 1 aprilie 2011, nu contrazice prevederile art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006 aplicabile în speță care fac trimitere la respectarea art. 56 referitoare la obligația autorității contractante de a transmite spre publicare un anunț de atribuire în cel mult 48 ore după ce s-a finalizat procedura de atribuire - licitație deschisă, licitație restrânsă, dialog competitiv sau negociere, prin atribuirea contractului de achiziție publică sau încheierea acordului cadru.
Așa cum a reținut și instanța de fond, odată ce a publicat anunțul de participare în SEAP, acest lucru nu poate să determine schimbarea regimului aplicabil contractului de servicii incluse în Anexa 2B. În același sens fiind și jurisprudența Curții Europene de Justiție care a constatat că "Publicarea unui anunț de participare pentru contracte având ca obiect servicii din anexa IIB în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nu determină în nici un caz obligația de a atribui contractul respectiv în conformitate cu articolele din Directiva 18/2004/CE în integralitatea lor. Aplicabilitatea directivei se limitează la art. 23 și 35 alin. (4). Celelalte norme, cum ar fi cele privind publicitatea sau cele prevăzute la art. 53 din Directiva 18/2004/CE, privind criteriile de atribuire a contractelor, nu sunt aplicabile acestor contracte. Cu toate acestea, autoritățile contractante care încheie contracte ce fac parte din anexa II B, chiar dacă acestea nu sunt supuse normelor prevăzute de directivă, rămân supuse normelor fundamentale ale dreptului Uniunii și în special principiilor consacrate de Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene în materia dreptului de stabilire și a liberei prestări a serviciilor. Deși obligația de a menționa ponderea relativă pentru fiecare dintre criteriile de atribuire în etapa publicării anunțului de participare, astfel cum prevede art. 53 alin. (2) din Directiva 18/2004/CE, răspunde cerinței de garantare a respectării principiului egalității de tratament și a obligației de transparență care decurge din acesta, în lipsa unei dispoziții specifice în acest sens, conținutul acestui principiu și al acestei obligații nu se extinde până la a impune ca, în cadrul contractelor nesupuse unei dispoziții precum articolul 53, ponderea relativă a criteriilor utilizate de autoritatea contractantă să fie determinată în prealabil și anunțată potențialilor ofertanți atunci când aceștia sunt invitați să își prezinte ofertele.".
Înalta Curte constată că abaterile constatate de către organul de control nu se referă la prevederile la care face trimitere art. 16 respectiv art. 35 - 38, 56 din O.U.G. nr. 34/2006, termenele invocate de către autoritatea recurentă nu sunt incidente situației de fapt și proiectului derulat de reclamant care se încadrează în Anexa 2B la O.U.G. nr. 34/2006 așa cum s-a precizat mai sus.
În consecință, rămân valabile toate constatările instanței de fond, care a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - PODCA împotriva Sentinței nr. 1632 din 23 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - PODCA împotriva Sentinței nr. 1632 din 23 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2016.
Procesat de GGC - CT