ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1320/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1320/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1320/2017
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală, anularea rezultatului examenului obținut la proba de interviu a concursului organizat în vederea ocupării funcțiilor publice specifice vacante de execuție de inspector antifraudă din cadrul ANAF, anularea actului administrativ nr. 913.011 din 12 decembrie 2013; obligarea pârâtei la declararea reclamantului admis la proba de interviu a concursului cu consecințele ce decurg din acest fapt.
Pârâta ANAF a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
Curtea de Apel Bacău, prin Sentința nr. 141 din 28 octombrie 2014, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis cererea formulată de reclamant, a obligat pârâta să-l declare admis la concursul organizat de pârâtă, a anulat rezultatul obținut la proba „Interviu" de către reclamant, a anulat Adresa nr. 913011 din 12 decembrie 2013 și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 50 RON cheltuieli de judecată.
Calea de atac exercitată
3.1. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ANAF, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă, într-un prim motiv de nelegalitate, susține greșita respingere a excepției inadmisibilității cererii reclamantului, pe motiv că declararea ca admis a reclamantului reprezintă obligația de a face, circumscrisă noțiunii de operațiune administrativă, aptă să satisfacă interesul acestuia.
Recurenta-pârâtă consideră că situația din prezenta cauză nu este similară cu situația candidaților care concurează pentru a ocupa posturile de auditor în cadrul Institutului Național al Magistraturii, astfel cum reține instanța de fond.
Atâta timp cât reclamantul nu indică un act administrativ susceptibil de a fi atacat în contencios administrativ și nici nu face referire la nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, pretenția este inadmisibilă.
Mai mult, apreciază recurenta-pârâtă, H.G. nr. 677/2013 nu prevede posibilitatea contestării rezultatelor probei de interviu, iar reclamantul are posibilitatea să participe la o nouă selecție, acțiunea fiind lipsită de interes.
În al doilea rând, se critică sentința și cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea rezultatului examenului obținut la proba interviu de către reclamant.
Recurenta-pârâtă invocă faptul că proba s-a desfășurat în mod legal, întrebările și răspunsurile la interviu au fost consemnate în scris de către secretarul tehnic al comisiei de examinare și evaluare, au fost prezentate candidatului și au fost semnate de membrii comisiei și reclamant, care nu a formulat obiecțiuni.
Concursul s-a desfășurat în baza unor acte normative cu caracter special, respectiv H.G. nr. 677/2013, pe baza normelor procedurale instituite prin regulament, în conformitate cu principiile competiției deschise, profesionalismului, transparenței, egalității de șanse.
Potrivit art. 19 din H.G. nr. 677/2013, în cadrul interviului se testează abilitățile impuse de funcție, aptitudinile și cunoștințele profesionale ale candidaților, transpuse în planul de interviu.
Reclamantul a fost admis doar pentru abilitățile de comunicare și motivație, precum și pentru conduita profesională și morală rezultate din experiența anterioară.
Reclamantul a fost respins cu privire la abilitățile impuse de exercitarea funcției și cunoștințele profesionale și capacitatea de analiză și sinteză.
Se mai susține că nu au relevanță rapoartele de evaluare profesională aferente anilor 2011, 2012, în condițiile în care reclamantul a aplicat pentru un post de inspector antifraudă, atribuțiile nefiind similare cu cele ale fostelor organe ale Gărzii Financiare.
Recurenta-pârâtă consideră că instanța de fond s-a substituit atribuțiilor comisiei de concurs în aprecierea cunoștințelor candidaților participanți la concurs.
Cel de-al treilea motiv de recurs vizează greșita anulare a Adresei nr. 913011 din 12 decembrie 2013, care nu reprezintă un act administrativ, nu îmbracă forma unei decizii de impunere și nu s-au stabilit obligații fiscale.
În fine, se susține neîntrunirea condițiilor prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., pentru plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 50 RON.
3.2. Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 iunie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
3.3. Prin încheierea de ședință din data de 4 octombrie 2016, completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți, potrivit art. 498 și art. 499 din Noul C. proc. civ.
Analiza motivelor de casare
Cu privire la motivul de nelegalitate prin care se critică respingerea excepției inadmisibilității cererii reclamantului de anulare a rezultatului obținut de acesta la proba de interviu a concursului organizat în vederea ocupării funcției publice specifice de execuție - inspector antifraudă la ANAF - Direcția Generală Antifraudă Fiscală.
Recurenta-pârâtă invocă dispozițiile H.G. nr. 677/2013, care nu prevăd posibilitatea contestării rezultatelor probei de interviu.
H.G. nr. 677/2013 prevede expres posibilitatea formulării contestațiilor doar la rezultatele obținute la selecția dosarelor și la proba scrisă.
Per a contrario, candidații nu pot formula contestații la proba de interviu, dar disp. art. 27 se referă numai la procedura administrativă de derulare a concursului.
Existând posibilitatea contestării în fața instanței de contencios administrativ a întregii proceduri de desfășurare a concursului și de solicitare a anulării rezultatelor acestuia, persoana vătămată are dreptul să conteste orice etapă a acestuia, prin urmare și interviul.
Instanța de fond a soluționat în mod legal excepția de inadmisibilitate invocată, deoarece ipoteza prevăzută de art. 18 din Legea nr. 554/2004 presupune și ipoteza pronunțării asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății, în speță, a rezultatelor concursului.
Cu privire la critica ce vizează anularea rezultatului obținut la proba de interviu
Instanța de fond a admis cererea reclamantului, constatând că lipsește motivarea comisiei de evaluare cu privire la calificativele „respins”, date pentru pct. 5.2 și 5.4. din planul de interviu, care se referă la abilitățile necesare exercitării funcției, respectiv la verificarea cunoștințelor profesionale și a capacității de analiză și sinteză a candidatului.
Potrivit disp. art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 677/2013, interviul se realizează conform planului de interviu întocmit de comisia de concurs, iar în cadrul probei se testează abilitățile impuse de funcție, aptitudinile și cunoștințele profesionale ale candidaților.
Prima instanță a mai reținut că reclamantul a răspuns corect la toate întrebările membrilor comisiei de evaluare, astfel că acesta a dovedit temeinicia pregătirii profesionale și a capacității sale de analiză și sinteză.
Criticile de nelegalitate dezvoltate de recurenta-pârâtă cu referire la anularea rezultatului examenului la proba de interviu nu se referă decât la faptul că instanța de fond s-a substituit în atribuțiile comisiei de concurs de apreciere a cunoștințelor candidaților participanți la probă.
Recurenta-pârâtă nu a formulat nicio critică referitoare la lipsa de motivare a comisiei de evaluare pentru acordarea calificativului „respins” la pct. 5.2. și 5.4. din planul de interviu.
Față de acestea, se constată că sentința de fond nu a fost recurată sub aspectul sus-menționat.
Înalta Curte susține, prin prezenta decizie, cât și prin prisma jurisprudenței sale constante, cele arătate de judecătorul fondului în ceea ce privește obligativitatea motivării actului administrativ, în speță, a explicării motivelor pentru care s-a acordat calificativul „respins” la cele două puncte din planul de interviu.
Este adevărat că acordarea notelor/calificativelor candidaților este atributul comisiei de examinare/evaluare, dar comisia are obligația motivării deciziei, în concordanță cu respectarea principiului transparenței procedurii.
Instanța de recurs consideră că sunt întemeiate criticile aduse sentinței primei instanțe, cu referire la obligarea autorității pârâte să-l declare pe reclamant „admis”, după ce judecătorul a reevaluat răspunsurile date de acesta la interviu.
În prezenta cauză se soluționează un litigiu de contencios administrativ și nu un litigiu de muncă, astfel cum susține intimatul, iar acordarea notelor/calificativelor la o anumită probă a concursului nu cade în competența instanței de judecată.
Judecătorul de contencios administrativ are posibilitatea să anuleze actul administrativ și să oblige autoritatea să organizeze, în speță, un nou interviu, în condițiile legale, respectiv calificativul să fie acordat pentru punctele 5.2., 5.4., motivat, cu respectarea principiului transparenței procedurii.
Critica referitoare la anularea Adresei nr. 913011 din 12 decembrie 2013 este nefondată, deoarece litigiul nu privește un act administrativ fiscal și nu sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Obligarea recurentei-pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată este în concordanță cu disp. art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul fiind îndreptățit să recupereze cheltuielile reprezentând taxa de timbru, motivul de recurs urmând să fie respins ca nefondat.
Față de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi admis, se va casa în parte sentința, în ceea ce privește obligarea pârâtei să îl declare pe reclamant „admis”, urmând să fie obligată autoritatea să organizeze un nou interviu în condițiile legale deja arătate mai sus.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 141 din 28 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Casează în parte sentința recurată în ceea ce privește obligarea pârâtei să îl declare pe reclamant admis.
Obligă autoritatea pârâtă să organizeze un nou interviu în condițiile legale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2017.
Procesat de GGC - LM