ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3466/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Expunerea situației de fapt derivând din hotărârile judecătorești pronunțate în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală, anularea rezultatului examenului obținut la proba de interviu a concursului organizat- în vederea ocupării funcțiilor publice specifice vacante de execuție de inspector antifraudă din cadrul ANAF, anularea actului administrativ nr. x/12.12.2013; obligarea pârâtei la declararea reclamantului admis la proba de interviu a concursului cu consecințele ce decurg din acest fapt.

Pârâta ANAF a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.

Curtea de Apel Bacău, prin sentința nr. 141 din 28.10.2014, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis cererea formulată de reclamant, a obligat pârâta să-l declare admis la concursul organizat- de pârâtă, a anulat rezultatul obținut la proba "Interviu" de către reclamant, a anulat adresa nr. x/2013 și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 50 RON cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ANAF, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Contencios Administartiv și Fiscal, prin Decizia nr. 1320 din 30 martie 2017, a admis recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 141 din 28 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat în parte sentința recurată în ceea ce privește obligarea pârâtei să îl declare pe reclamant admis și a obligat autoritatea pârâtă să organizeze un nou interviu în condițiile legale.

Totodată, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

În argumentele prezenatate in susținerea soluției, instanța de control judiciar, analizând motivele de casare, a reținut următoarele:

Cu privire la motivul de nelegalitate prin care se critică respingerea excepției inadmisibilității cererii reclamantului de anulare a rezultatului obținut de acesta la proba de interviu a concursului organizat- în vederea ocupării funcției publice specifice de execuție - inspector antifraudă la ANAF - Direcția Generală Antifraudă Fiscală.

Recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile H.G. nr. 677/2013, care nu prevăd posibilitatea contestării rezultatelor probei de interviu. H.G. nr. 677/2013 prevede expres posibilitatea formulării contestațiilor doar la rezultatele obținute la selecția dosarelor și la proba scrisă. Așadar, candidații nu pot formula contestații la proba de interviu, dar disp. art. 27 se referă numai la procedura administrativă de derulare a concursului.

Existând posibilitatea contestării în fața instanței de contencios administrativ a întregii proceduri de desfășurare a concursului și de solicitare a anulării rezultatelor acestuia, persoana vătămată având dreptul să conteste orice etapă a acestuia, prin urmare și interviul.

Reține instanța in contiuare că instanța de fond a soluționat în mod legal excepția de inadmisibilitate invocată, deoarece ipoteza prevăzută de art. 18 din Legea nr. 554/2004 presupune și ipoteza pronunțării asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății, în speță, a rezultatelor concursului.

Cu privire la critica ce vizează anularea rezultatului obținut la proba de interviu

Instanța de fond a admis cererea reclamantului, constatând că lipsește motivarea comisiei de evaluare cu privire la calificativele "respins", date pentru pct. 5.2 și 5.4. din planul de interviu, care se referă la abilitățile necesare exercitării funcției, respectiv la verificarea cunoștințelor profesionale și a capacității de analiză și sinteză a candidatului.

Potrivit disp. art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 677/2013, interviul se realizează conform planului de interviu întocmit de comisia de concurs, iar în cadrul probei se testează abilitățile impuse de funcție, aptitudinile și cunoștințele profesionale ale candidaților.

Prima instanță a reținut că reclamantul a răspuns corect la toate întrebările membrilor comisiei de evaluare, astfel că acesta a dovedit temeinicia pregătirii profesionale și a capacității sale de analiză și sinteză.

Criticile de nelegalitate dezvoltate de recurenta-pârâtă cu referire la anularea rezultatului examenului la proba de interviu nu se referă decât la faptul că instanța de fond s-a substituit în atribuțiile comisiei de concurs de apreciere a cunoștințelor candidaților participanți la probă.

Recurenta-pârâtă nu a formulat nicio critică referitoare la lipsa de motivare a comisiei de evaluare pentru acordarea calificativului "respins" la pct. 5.2. și 5.4. din planul de interviu.

Față de acestea, se constată că sentința de fond nu a fost recurată sub aspectul sus-menționat.

Înalta Curte a mai susținut că, prin prezenta decizie, cât și prin prisma jurisprudenței sale constante, cele arătate de judecătorul fondului în ceea ce privește obligativitatea motivării actului administrativ, în speță, a explicării motivelor pentru care s-a acordat calificativul "respins" la cele două puncte din planul de interviu.

Este adevărat că acordarea notelor/calificativelor candidaților este atributul comisiei de examinare/evaluare, dar comisia are obligația motivării deciziei, în concordanță cu respectarea principiului transparenței procedurii.

Instanța de recurs a considerat că sunt întemeiate criticile aduse sentinței primei instanțe, cu referire la obligarea autorității pârâte să-l declare pe reclamant "admis", după ce judecătorul a reevaluat răspunsurile date de acesta la interviu.

În prezenta cauză se soluționează un litigiu de contencios administrativ și nu un litigiu de muncă, astfel cum susține intimatul, iar acordarea notelor/calificativelor la o anumită probă a concursului nu cade în competența instanței de judecată.

Judecătorul de contencios administrativ are posibilitatea să anuleze actul administrativ și să oblige autoritatea să organizeze, în speță, un nou interviu, în condițiile legale, respectiv calificativul să fie acordat pentru punctele 5.2., 5.4., motivat, cu respectarea principiului transparenței procedurii.

Critica referitoare la anularea Adresei nr. x/2013 este nefondată, deoarece litigiul nu privește un act administrativ fiscal și nu sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Referitor la obligarea recurentei-pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată este în concordanță cu disp. art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul fiind îndreptățit să recupereze cheltuielile reprezentând taxa de timbru, motivul de recurs urmând să fie respins ca nefondat.

Motivele și temeiul legal al cererii de revizuire

Înalta Curte, la data de 12 iunie 2017, a fost învestită cu soluționarea cererii de revizuire formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1320 din 30 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014.

Invocând ca temei de drept dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea în parte a deciziei atacate și, rejudecând în fond cauza, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În cuprinsul cererii de revizuire, în esență, după o descriere a situației de fapt și drept revizuentul a susținut că, deși instanța a obligat autoritatea pârâtă la organizarea unui nou interviu, în condiții legale, totuși revizuentul că nu a solicitat acest lucru prin cererea de chemare în judecată.

Mai susține revizuentul că autoritatea pârâtă, în recursul formulat, nu a adus nicio critică referitoare la lipsa de motivare a comisiei de evaluare pentru acordarea calificativului "respins" la pct. 5.2.și 5.4. din planul de interviu.

Or, prin organizarea unui nou interviu, revizuentul ar fi obligat din nou la susținerea unui nou examen cu o altă legislație aspect care contravine principiului concurenței, având în vedere modificările legislative apărute după parcurgerea interviului.

În concluzie, revizuentul consideră că instanța de recurs in mod eronat a dispus organizarea unui nou interviu concomitent cu casare în parte a sentinței civile pronunțată de către Curtea de Apel Bacău prin care a obligat pârâta să-l declare admis la concursul organizat- de pârâtă.

Prin precizarea cererii de revizuire formulată la data de 3 noiembrie 2017, revizuentul a subliniat aspectul că la Proba interviu nu a existat și nu s-a întocmit niciun barem de notare care să recurgă la departajarea admis-respins a candidatului. Dovada constă in faptul că nu s-a depus la dosarul cauzei niciun document care să conțină vreun barem de notare.

Mai mult decât atât, instanța de recurs nu procedat la o coroborare a probelor existente la dosar cu rezultatul "respins", la pct. 5.2. "abilități impuse de exercitarea funcției" în condițiile în care nu s-a formulat nicio motivare, nu s-a recurs la nicio modalitate din care să rezulte acest calificativ "respins".

Considerentele Înaltei Curți asupra revizuiri

Revizuenul a formulat cererea de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 509. - Obiectul și motivele revizuirii

(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

( . . . . . . . . . .)

În concret, se notează că cererea reclamantului a avut ca obiect anularea rezultatului examenului obținut la proba de interviu a concursului organizat- în vederea ocupării funcțiilor publice specifice vacante de execuție de inspector antifraudă din cadrul ANAF, anularea actului administrativ nr. x/12.12.2013; obligarea pârâtei la declararea reclamantului admis la proba de interviu a concursului cu consecințele ce decurg din acest fapt.

Se observă, așadar, că în speță nu este dată ipoteza neanalizării vreuneia dintre capetele de cerere care au făcut obiectul dosarului x/2014

Art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., are în vedere situația când nu s-a soluționat o cerere principală, accesorie sau incidentală, nu și situația când nu a fost analizată o cerere de probatorii, un argument sau un motiv de apel ori de recurs.

În sensul acestui text, prin lucru cerut trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii deduse judecății.

Prin decizia ce face obiectul prezentei cererii de revizuire, Înalta Curte a constatat, în recursul promovat de partea adversă, că sunt întemeiate criticile aduse sentinței primei instanțe, cu referire la obligarea autorității pârâte să-l declare pe reclamant "admis", după ce judecătorul a reevaluat răspunsurile date de acesta la interviu.

În plus, trebuie remarcat că revizuentul reiterează o serie de motive ce privesc fondul cauzei, criticile sale neîncadrându-se însă în vreun motiv de revizuire.

Așadar, față de cele menționate anterior, motivul de revizuire constituie o exigență a principiului disponibilității procesuale, principiu în conformitate cu care instanța este "în drept" să statueze numai în limitele în care a fost sesizată, fiind obligată, potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, neputând să hotărască asupra unui lucru care nu s-a cerut, să dea mai mult decât s-a cerut sau să nu se pronunțe asupra unui lucru cerut.

Nerespectarea acestor exigențe poate conduce la exercitarea revizuirii în condițiile art. 509 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., însă cererea de revizuire nu declanșează un litigiu nou, ci reprezintă o fază procesuală a aceluiași litigiu, care se desfășoară în cadrul procesual conturat de etapele anterioare.

Însă, Înalta Curte constată încă o dată faptul că, în argumentarea acestui motiv de revizuire ( astfel cum a fost precizat) sunt combătute practic motivele de recurs formulate de autoritatea recurentă și reiterate apărările expuse în întâmpinarea depusă la instanța de recurs, în susținerea unei soluții de respingere a recursului.

În această situație, revizuirea formulată cu scopul de a obține o nouă analiză și rejudecare a cauzei nu poate fi primită, întrucât ar interveni o încălcare a principiului securității raporturilor juridice care implică respectarea principiului res iudicata.

De altfel, în astfel de situații și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că "o cale extraordinară de atac introdusă de una din părțile în proces, nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea în absența unui "defect fundamental".

Ca atare, demersul revizuentului fiind în vădită contradicție cu reglementarea restrictivă a acestei căi extraordinare de desființare a unei hotărâri judecătorești, pentru toate considerentele anterior redate, Înalta Curte va respinge respinge prezenta cerere de revizuire astfel cum a fost precizată.

Temeiul de drept al soluției adoptate în revizuire

În temeiul dispozițiilor art. 509 dispozițiile cu referire la art. 513 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1320 din 30 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, astfel cum a fost precizată.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1320 din 30 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, astfel cum a fost precizată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 noiembrie 2017.