ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 858/2017

HOTĂRÂRE

19.05.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 858/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 858/2017

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea î

nregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secția civilă, la data de 3 martie 2016

reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând desfacerea căsătoriei din culpa comună a părților, revenirea la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv „C.”, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți asupra minorei D., stabilirea locuinței minorei la mamă, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere către minoră.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 373, art. 379, art. 397, art. 400, art. 402 și art. 409 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4942 din 24 iunie 2016 Judecătoria Buftea, secția civilă,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a adopta această soluție instanța a reținut că o

biectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de o acțiune de divorț, care, potrivit art. 915 C. proc. civ., se judecă de judecătoria în circumscripția căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soților, dacă unul din soți mai locuiește în circumscripția acelei judecătorii.

Conform precizărilor făcute de reclamantă în ședința publică, din 24 iunie 2016, menționate în practicaua sentinței civile nr. 4942 din 24 iunie 2016 a Judecătoriei Buftea, secția civilă, ultimul domiciliu comun al părților a fost în com. Gorgota, județul Prahova, la domiciliul actual al pârâtului, care se află în circumscripția Judecătoriei Ploiești, motiv pentru care competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea acestei instanțe.

Judecătoria Ploiești, secția civilă, prin sentința civilă nr. 2192 din 7 martie 2017 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea

și, constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, p

otrivit art. 915 C. proc. civ.: „(1) Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul”.

În raport de aceste dispoziții legale s-a constatat că soții au avut ultima locuință comună în localitatea Gorgota, județul Prahova, astfel cum a arătat reclamanta, localitatea fiind situată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Ploiești.

Cum la momentul introducerii cererii de chemare în judecată pârâtul nu mai locuia în localitatea Gorgota, județul Prahova, fiind plecat în Belgia, instanța a reținut că în mod corect reclamanta a sesizat Judecătoria Buftea pentru soluționarea cererii de divorț, având în vedere că niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția teritorială în care se află ultima locuință comună, iar pârâtul are locuința în străinătate, situație în care este competentă judecătoria în a cărei rază teritorială se află locuința reclamantei.

Întrucât reclamanta domiciliază în com. Periș, județul Ilfov, s-a reținut că instanța competentă teritorial pentru soluționarea acțiunii de divorț este Judecătoria Buftea.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 915

alin. (1) C. proc. civ. prevăd că: ,,Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul”.

În speță, domiciliul comun al soților a fost în com. Gorgota, județul Prahova, unde locuiește pârâtul B. fapt ce rezultă din procesul verbal din 8 decembrie 2016 întocmit de Postul de poliție al com. Gorgota, județul Prahova, aflat la fila 13 din Dosarul nr. x/94/20016 al Judecătoriei Ploiești.

Cum în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul și-ar fi stabilit domiciliul în străinătate și cum acesta locuia la momentul formulării cererii de divorț în com. Gorgota, județul Prahova, unde soții au avut cea din urmă locuință comună, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. 915 alin. (1) teza I C. proc. civ., motiv pentru care,

în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, în a cărei circumscripție se află cea din urmă locuință comună a soților.