ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 605/2017

Decizia nr. 605/2017

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 7 octombrie 2013, A. SA a solicitat obligarea pârâtei B. SA să recunoască serviciile de curățenie și dezinfecție, dezinsecție, deratizare (DDD) efectuate în conformitate cu prevederile Contractului de prestări-servicii din 28 septembrie 2001 și a actelor adiționale aferente, pentru perioada 1 aprilie 2011 - 20 septembrie 2013, pentru locațiile: "Extindere Finger" și "Terminal Nord Plecări", aflate în administrarea pârâtei.

Ca o consecință a admiterii primului capăt de cerere, a solicitat instanței să constatate valabilitatea și aplicabilitatea Contractului de prestări-servicii înregistrat la data de 28 septembrie 2001, în ceea ce privește serviciile contractate, pentru toate suprafețele menționate în acesta, în actele adiționale, în procesele-verbale de negociere sau în adresele reclamantei prin care s-a solicitat confirmarea prestației, inclusiv pentru locațiile "Extindere Finger" și "Terminal Nord Plecări".

În raport de capătul 1 al cererii de chemare în judecată, a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii serviciilor prestate după cum urmează: 113.953,33 RON + TVA, reprezentând servicii DDD, executate în zona Extindere Finger, pentru suprafața de 15.245 mp, în perioada 1 iulie 2011 - 28 februarie 2013; 304.131,10 dolari SUA + TVA, reprezentând servicii de curățenie și salubritate executate la Terminalul Plecări Nord, pe suprafață de 10.800,11 mp, în perioada noiembrie 2012 - iunie 2013; 77.067,20 euro + TVA, reprezentând servicii de întreținere și reparații drumuri de incintă și parcări prestate pe o suprafață de 9.830 mp și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate cu prezenta cauza.

La termenul din 18 septembrie 2014, reclamanta a depus la dosar cerere de renunțare în parte la judecată, solicitând în consecință:

Totodată, s-a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Încheierea de ședință din 2 octombrie 2014, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a luat act de cererea de renunțare parțială a reclamantei.

Prin Sentința civilă nr. 1.234 din 21 aprilie 2015, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a admis cererea formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta B. SA și, în consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma 106.589,07 RON cu titlu de contravaloare servicii prestate.

Totodată, a obligat pârâta B. SA să plătească reclamantei A. SA suma 5.236,78 RON cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței, tribunalul a reținut că, din concluziile raportului de expertiză coroborate cu procesele-verbale privind serviciile de dezinsecție, deratizare și dezinfecție, rezultă că reclamanta a prestat în locația "Extindere Finger" aceste servicii, prestații contestate însă de către pârâtă.

În plus, s-a reținut că, manifestarea de voință a părților rezultă fără dubiu și a fost exprimată în cuprinsul procesului-verbal de negociere. Tribunalul a apreciat că părțile nu au realizat o simplă negociere, ci au stabilit în mod clar și neechivoc suprafața pentru care se vor suplimenta serviciile prestate, categoria serviciilor prestate, numărul și ritmicitatea operațiunilor și prețul acestora.

Totodată, tribunalul a constatat că, deși inițial pârâta a contestat prestarea oricăror servicii în locația "Extindere Finger" invocând lipsa unui act adițional cu privire la această suprafață, ulterior a recunoscut prestarea de către reclamantă a serviciilor de curățenie, servicii pe care le-a și achitat.

Cu privire la apărările pârâtei vizând omisiunea reclamantei de a emite facturi fiscale și lipsa obligației sale de a achita și TVA-ul, tribunalul a apreciat că nu pot fi primite, întrucât aceste împrejurări nu prezintă relevanță în relația contractuală dintre părți.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B. SA, care a fost admis prin Decizia civilă nr. 1.995 A din 4 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, în sensul schimbării sentinței, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Totodată, a fost obligată intimata la plata către apelantă a sumei de 8.400,88 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că, din cuprinsul procesului-verbal de negociere, invocat de reclamantă în susținerea pretențiilor formulate, rezultă că părțile nu au stabilit un preț suplimentar pentru serviciile DDD prestate de reclamantă pe suprafața de 15.245 mp, ci au menținut întocmai tarifele negociate prin actele adiționale încheiate în 2003 și 2008, care stipulau o valoare unitară anuală pentru întreaga suprafață contractată, în care era inclusă și Extinderea Finger. Sub acest aspect, s-a reținut intenția reclamantei de menținere a raporturilor contractuale cu pârâta, în contextul în care, urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 34/2006 privind achizițiile publice, se demaraseră procedurile legale de atribuire a acelorași tipuri de servicii pe principiul transparenței, prin licitație publică, în coordonatele imperative ale noului act normativ.

În plus, s-a apreciat că aceleași concluzii se impun și în raport cu art. 979 C. civ., care prevede că acele clauze îndoielnice se interpretează în sensul în care reiese din natura contractului, precum și din dispozițiile art. 983 C. civ., în sensul interpretării contractului în folosul celui care s-a obligat la plata prețului, respectiv în favoarea pârâtei, potrivit principiului "in dubio pro reo".

Totodată, instanța de apel a reținut că soluția instanței de fond nu este întemeiată nici din punct de vedere al analizei probelor din dosar, întrucât a reținut concluziile raportului de expertiză într-un sens contrar punctului de vedere exprimat cu claritate de expertul judiciar.

În consecință, instanța de apel a subliniat că reclamanta nu a făcut dovada unui temei contractual care să justifice plata suplimentară în afara prețului convenit de părți prin contract și actele adiționale ulterioare, în ce privește prestațiile DDD din perioada 1 iulie 2011 - 28 februarie 2013, pentru suprafața de 15.245 mp din zona Extindere Finger, acțiunea fiind în mod greșit admisă, ca urmare a interpretării eronate a actului juridic dedus judecății, respectiv a procesului-verbal de negociere, sub aspectul efectelor acestuia. S-a apreciat că, prin Procesul-verbal de negociere din data de 7 aprilie 2011, nu s-au adus modificări asupra prețului contractului, făcându-se trimitere în ce privește contravaloarea prestațiilor la actele adiționale anterioare.

La data de 18 martie 2016, recurenta-reclamantă A. SA a formulat recurs împotriva acestei decizii, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În cuprinsul acestuia a susținut că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, conține motive contradictorii sau străine de natura cauzei și este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În motivarea recursului, a arătat că, interpretarea dată de către instanța de apel dispozițiilor art. 979 și 983 C. civ., în raport cu speța dedusă judecății este greșită, aspect care a dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale. Totodată, susține că instanța de apel nu și-a motivat hotărârea prin indicarea în concret a termenilor susceptibili de două înțelesuri, aplicarea art. 979 C. civ. fiind în opinia sa greșită.

În ceea ce privește art. 989 C. civ., recurenta susține că instanța de apel nu a arătat care este elementul de îndoială care ar trebui să ducă la o interpretare în favoarea celui care se obligă, susținând totodată că prestația nu este una divizibilă, care să permită existența mai multor prestatori în clădire, întrucât execuția trebuie să fie unitară, atât din punct de vedere al timpului, frecvenței, cât și al produselor folosite și compatibilității acestora.

O altă critică formulată de recurenta-reclamantă și întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează faptul că instanța de apel nu a analizat capetele de cerere precizate de reclamantă în cadrul cererii de chemare în judecată, modificând în felul acesta sensul acțiunii introductive. Totodată, instanța de apel a încălcat principiul egalității de tratament atunci când a analizat probele, întrucât acestea au fost analizate doar în interesul pârâtei. Tot sub acest aspect susține reclamanta că din probele administrate, inclusiv răspunsul la interogatoriu, rezultă că pârâta a avut cunoștință de prestația efectuată, respectiv servicii DDD, permițând accesul într-o zonă de maximă securitate.

Intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport cu valoarea litigiului, excepție care a fost respinsă prin Încheierea din 14 februarie 2017.

Analizând recursul declarat de recurenta-reclamantă A. SA, din perspectiva criticilor formulate și temeiurilor de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte îl va admite pentru următoarele considerente:

Între părțile litigiului s-a încheiat la data de 29 august 2001 un contract de prestări servicii, în baza căruia recurenta-reclamantă SC A. SA s-a obligat față de beneficiara SC C. SA să presteze servicii de pază, curățenie și ordine publică într-un perimetru desemnat, pe o durată de 5 ani cu posibilitatea de prelungire și la o valoare de 99.000 dolari SUA/lună+TVA, cu aceeași posibilitate de modificare a prețului în cazul producerii unor eliminări sau suplimentări cantitative sau calitative privind serviciile angajate inițial ori dacă, de comun acord, părțile convin diversificarea obiectului contractului (art. 5).

Prin Actul adițional din 26 septembrie 2003 părțile au adus modificări la contractul inițial, legate în principal de extinderea obiectului acestuia și la alte suprafețe, structurarea tarifului pe tip de activitate prestată, precum și detalierea ritmicității prestării serviciilor la care reclamanta s-a angajat.

Astfel, la "Obiectul contractului" s-a prevăzut asigurarea serviciilor de dezinsecție pentru:

a) zonele din incinta Aeroportului incluzând terminalul Plecări, Sosiri, Finger, Passawey, Salon, Corp C, Corp AB, R.E.A.B., uzina electrică, clădiri C.O.S., crematoriu, centrala termică 1 și 2, în suprafață totală de 31.605 mp;

b) zonele exterioare aferente aeroportului, cuprinzând aerogara plecări, aerogara sosiri, corp legătură, Finger, Corp C, parcare supraetajată, în suprafață totală de 18.500 mp;

c) spațiul verde aferent drumului de acces aerogară și acces Corp C, în suprafață totală de 57.000 mp.

Totalul suprafeței de dezinsecție, potrivit actului adițional este de 107.105 mp.

În ceea ce privește serviciul de deratizare s-a stabilit efectuarea sa pentru aceleași zone de dezinsecție plus alte zone, în total, pentru o suprafață de 108.505 mp.

S-a mai stabilit și asigurarea serviciilor de dezinfecție în interiorul aerogării, zona Finger pe fluxul către aerogara sosiri, în suprafață totală de 5.831 mp.

La pct. 2 din actul adițional părțile au fost de acord ca, începând cu data de 5 august 2003, contravaloarea prestațiilor ce vor fi executate pe segmentul DDD (dezinsecție, deratizare, dezinfecție) să fie achitate de către beneficiar în baza unui tarif structurat pe tipuri de activități, după cum urmează: pentru dezinsecție s-a stabilit un tarif de 842,805 RON/mp, pentru dezinfecție un tarif de 356 RON/mp, iar pentru deratizare 233 RON/mp.

La pct. 3 s-a stabilit ritmicitatea efectuării operațiunilor specifice de către prestator.

Acest act adițional a fost completat cu Actul adițional din 9 iunie 2008, prin care s-a extins obiectul contractului cu suprafețele înierbate aparținând zonelor de siguranță aferente pistelor și căilor de rulare, stabilindu-se prețul aferent acestui serviciu, fiind aduse modificări și în ce privește ritmicitatea de efectuare a operațiunilor.

Ulterior are loc o extindere a suprafeței denumită "Finger"și regăsită cu această denumire în obiectul contractului așa cum s-a menționat anterior. Noua suprafață este intitulată de părți "Extindere Finger" și, în cauză, nu s-a contestat faptul că pentru aceasta nu s-a încheiat între părți un contract în formă scrisă.

Prin Adresa din 6 aprilie 2011, SC C. SA îi aduce reclamantei la cunoștință faptul că, dată fiind această extindere, pentru asigurarea desfășurării în condiții bune a activității aeroportuare în noua locație se impune suplimentarea serviciilor de dezinsecție, deratizare și dezinfecție, sens în care notifică societatea prestatoare să se prezinte la negocierile pentru modificarea Actului adițional din 26 septembrie 2003, comunicându-i totodată, că, în aceste împrejurări urmează a se stabili prețul unitar aferent serviciilor pentru noile suprafețe cu care se va majora valoarea contractului anual și se va încheia un act adițional care să stipuleze modificările intervenite.

La 7 aprilie 2011 are loc negocierea, prin reprezentanții celor două părți, finalizată prin procesul-verbal depus dosarul tribunalului. Acest act a fost greșit interpretat de către instanța de apel.

Astfel, negocierea a purtat, după cum rezultă din procesul-verbal, asupra suplimentării cantitative a serviciilor de dezinsecție, deratizare și dezinfecție pentru noile suprafețe din locația "Extindere Finger" și a prețului unitar aferent pe metru pătrat.

S-a precizat că noua suprafață este de 15.245 mp și s-a propus ca prețurile unitare pe metru pătrat să rămână cele prevăzute în actele adiționale din 26 septembrie 2003 și respectiv actul adițional din 9 iunie 2008. (842,805 RON/mp pentru dezinsecție, 356 RON/mp pentru dezinfecție, 233 RON/mp pentru deratizare și 0,0358 RON/mp pentru dezinsecție mecanică).

Aceasta înseamnă că, potrivit art. 977 și 982 C. civ., din analiza coroborată și coordonată a clauzelor contractului și actelor adiționale privite ca întreg, rezultă că voința părților a fost aceea de a menține tarifele unitare, pe metru pătrat, pentru fiecare tip de serviciu prestat în parte, așa cum s-au stabilit ele prin actele adiționale anterioare, prin raportare însă la suprafața mărită cu cei 15.245 mp, rezultând astfel o majorare a valorii anuale a întregului contract.

Instanța de apel a desprins sintagma "prețurile unitare ... să rămână neschimbate", din contextul în care se încadrează, respectiv al modificărilor intervenite la contractul inițial prin intermediul actelor adiționale menționate.

De asemenea, a invocat dispozițiile art. 979 C. civ. potrivit cărora clauzele îndoielnice se interpretează în sensul în care reiese din natura contractului, fără ca aceste referiri să aibă vreun suport în identificarea unor astfel de clauze contradictorii, susceptibile de mai multe înțelesuri.

În mod greșit, s-a reținut în considerentele deciziei din apel că suprafața intitulată "Extindere Finger" a constituit obiect al Actului adițional din 26 septembrie 2003 și deci, că valoarea anuală a contractului pentru întreaga suprafață s-a calculat prin includerea acesteia.

Așa cum s-a arătat anterior este vorba despre două suprafețe distincte, intitulate de părți "Finger" și regăsită în acel act adițional, respectiv "Extindere Finger", obiect al litigiului.

Totodată, decizia este în unele părți contradictorie. Pe de o parte se reține că negocierea nu s-a mai concretizat într-un nou act adițional și că acest lucru nici nu ar mai fi fost posibil dată fiind intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 34/2006, iar pe de altă parte se arată că, potrivit art. 298 din O.U.G. nr. 34/2006, contractele în curs de executare la data intrării în vigoare a ordonanței se definitivează pe baza prevederilor legale în vigoare la data inițierii acestora, și deci, acest act normativ nu s-ar mai aplica în speță.

În ceea ce privește motivarea, instanța de apel a reținut analizarea unilaterală a probelor de către prima instanță, fără ca să sublinieze în ce a constat greșeala acesteia și fără a proceda la o analiză proprie a probelor pentru a combate starea de fapt constatată de prima instanță.

Pornind de la premisa greșită că noua suprafață a fost luată în considerare ca parte a obiectului contractului pentru care reclamanta s-a angajat să presteze serviciile specifice la valoarea totală a contractului rezultată din cele două acte adiționale anterioare, care nu includea și "Extinderea Finger", fără să observe că față de contractul inițial, actele adiționale au detaliat prețul unitar pe metru pătrat pentru fiecare tip de serviciu prestat, și că ultima negociere, din data de 7 aprilie 2011 a vizat și s-a raportat la aceste prețuri unitare, instanța de apel a omis să realizeze o cercetare judecătorească pe fondul pretențiilor reclamate.

Din această perspectivă se impune a fi stabilit dacă, urmare a negocierilor din 7 aprilie 2011, în lipsa unui act adițional, aspectele convenite prin negociere au intrat sau nu în sfera contractuală, respectiv: dacă serviciile au fost efectiv prestate de către reclamantă, dacă s-au întocmit formalitățile de plată potrivit art. 14 din contract și dacă lucrările au fost sau nu recepționate de pârâtă, urmând ca pentru aceasta să fie administrate toate probele care se impun.

Pentru motivele arătate, în baza art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 și art. 497 se va admite recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva Deciziei civile nr. 1.995A din 4 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, care va fi casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. SA împotriva Deciziei civile nr. 1.995 A din 4 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2017.

Procesat de GGC - N