ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 576/2017

Decizia nr. 576/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin Cererea înregistrată la 17 iulie 2015 pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă, A. a declarat recurs împotriva Încheierii de respingere a cererii de recuzare din 25 iunie 2015 din Dosarul nr. x/196/2014 al Tribunalului Brăila.

Prin Decizia civilă nr. 241/R din 7 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, s-a respins recursul declarat de A. împotriva Încheierii de ședință din 25 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Brăila, ca inadmisibil.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare.

Prin Încheierea din 22 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, s-a respins cererea de recuzare a doamnei judecător B., formulată de petentul A., reținându-se faptul că aspectele invocate ("doamna judecător a pronunțat în mod eronat rezoluția de complinire a taxei de timbru în cuantum de 80 RON", fără să observe că taxa de timbru era legal achitată în sumă de 20 RON) nu atrag incidența dispozițiilor art. 41 și 42 C. proc. civ.

Prin Decizia civilă nr. 71/R din 24 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare împotriva Deciziei civile nr. 241/R din 7 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în Dosarul nr. x/44/2015, formulată de contestatorul A.

La data de 6 aprilie 2016, recurentul A. a formulat recurs împotriva Încheierii din 22 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, acesta fiind depus la instanța a cărei hotărâre se atacă.

Prin memoriul depus la data de 13 aprilie 2016, recurentul a indicat motivele de nelegalitate pe care își întemeiază recursul și dezvoltarea lor, respectiv art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării cererii de recuzare.

În motivare, recurentul a susținut, în esență, că în ceea ce privește Încheierea din Camera de Consiliu din 22 martie 2016, instanța învestită cu soluționarea cererii de recuzare a încălcat regulile de procedură care atrag sancțiunea nulității, întrucât nu a soluționat cererea de recuzare de îndată, așa cum impunea art. 51 alin. (1) C. proc. civ., ci după aproximativ 46 de zile, nerespectând cerințele legale, motiv pentru care solicită anularea acesteia. De asemenea, susține că la data soluționării cauzei, 23 martie 2016, încheierea nu-i era comunicată, încălcându-se prevederea potrivit căreia hotărârile se comunică cu 3 - 5 zile înainte de soluționarea cauzei.

Mai arată și faptul că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei întrucât instanța nu s-a referit la motivul nr. 1 de recuzare, contestatorul invocând că doamna judecător era incompatibilă deoarece s-a pronunțat în recurs asupra taxei judiciare de timbru. Totodată, instanța învestită cu soluționarea cererii de recuzare a dispus în mod neglijent rezoluția de complinire a taxei judiciare de timbru cu 80 RON față de 20 RON, iar prin această neglijență s-a amânat procesul 3 luni.

Recurentul consideră că instanța a încălcat legea prin faptul că a amânat nejustificat soluționarea contestației în anulare, nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată prin Decizia nr. 584/R din 13 noiembrie 2013 în Dosarul nr. x/196/2008*, după care a admis cererea de completare dispozitiv. În mod nelegal, a respins și cererea de preschimbare a termenului de judecată, deși contestația în anulare trebuia judecată de urgență și cu precădere.

Mai susține că d-na judecător B. a dat Hotărârea din 24 martie 2016 cu încălcarea normelor de drept material, având în vedere faptul că prin hotărârea pronunțată, neținând cont de proba de bază - nesoluționarea cererii de ajutor public judiciar formulată de recurent la 30 iunie 2015 în cadrul recuzării d-nei judecător C. de la Tribunalul Brăila, precum și prin nesoluționarea acesteia nici de Judecătoria Brăila, către care și-a declinat competența Tribunalul Brăila.

Intimatul B.E.J. D. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil, în cauză fiind incidentă cea de-a doua teză a art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 16 noiembrie 2016 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul a depus un punct de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, achiesând la concluziile acestuia și reiterând motivele invocate prin memoriul de recurs.

Analizând recursul declarat de recurentul A. împotriva Încheierii din 22 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Încheierea de ședință din 22 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, s-a respins cererea de recuzare a doamnei judecător B., formulată de petentul A.

Prealabil examinării motivelor de recurs, prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a dezvolta argumente ce se subscriu unuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aceasta deoarece recursul nu își propune rejudecarea fondului cauzei, ci examinarea legalității hotărârilor atacate.

Distinct de această chestiune, Înalta Curte reamintește că criticile asupra unor elemente ce țin de administrarea probelor și de stabilirea situației de fapt, care nu formează obiectul motivului de casare invocat, nu pot fi analizate având în vedere că instanța de recurs este ținută să cenzureze hotărârea atacată exclusiv din perspectiva motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susținut că încheierea atacată este lovită de nulitate deoarece instanța a soluționat cererea de recuzare după aproximativ 46 de zile, încălcând astfel dispozițiile art. 51 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora aceasta trebuie soluționată de îndată. De asemenea, susține că la data soluționării cauzei (23 martie 2016) încheierea recurată nu fusese comunicată contestatorului, deși trebuia comunicată cu 3 - 5 zile înainte de soluționarea cauzei.

Instituția recuzării se justifică prin imperativul asigurării unei judecăți imparțiale, în care părțile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului.

Din examinarea încheierii recurate rezultă că instanța a procedat la soluționarea cererii de recuzare în conformitate cu dispozițiile art. 51 C. proc. civ., iar aspectele învederate de recurent nu pot fi puse în discuție din perspectiva unui aspect de nelegalitate a încheierii.

Totodată, invocând prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurentul critică încheierea atacată, susținând că instanța nu s-a referit la motivul de recuzare referitor la faptul că doamna judecător era incompatibilă deoarece s-a pronunțat în recurs asupra taxei judiciare de timbru și a dispus în mod neglijent rezoluția de complinire a taxei judiciare de timbru cu 80 RON față de 20 RON, iar prin această neglijență s-a amânat procesul 3 luni.

Dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare. Potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din același cod, judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece ori atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Cum, cauzele recuzării sunt limitativ prevăzute de lege, ele nu pot fi extinse și la alte situații pe care părțile le invocă.

Or, motivul invocat de petent în cererea de recuzare în sensul că doamna judecător B. a pronunțat în mod eronat rezoluția de complinire a taxei de timbru în cuantum de 80 RON, fără să observe că taxa de timbru era legal achitată în sumă de 20 RON, nu se circumscriu dispozițiilor legale sus-evocate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, printr-o integrală și completă analiză a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel a apreciat în mod corect că nu se confirmă suspiciunile arătate de titularul cererii de recuzare și că nu rezultă niciun element care să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea d-nei judecător B.

În acest context, se constată că argumentele recurentului nu relevă nicio încălcare a regulilor de procedură de natură a conduce la casarea încheierii recurate, motiv pentru care, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Încheierii din 22 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Încheierii din 22 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2017.

Procesat de GGC - N