ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1416/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1416/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea Curții de apel
Prin sentința nr. 223 din 16 februarie 2017, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de reexaminare privind încheierea de ședință din data de 25.01.2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2016, formulată de petenta S.C. A. S.R.L..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin încheierea pronunțată la data de 25.01.2017 Curtea de Apel Galați a respins cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei de timbru formulată de petenta S.C. A. S.R.L., reținând în motivare că petenta a fost obligată la plata sumei de 8 RON cu titlu de taxă de timbru aferentă cererilor de recuzare formulate împotriva a doi membri din completul de judecată, sumă pe care a considerat-o modică și care nu este de natură să îngrădească dreptul petentului la accesul la justiție.
Petenta a formulat prezenta cerere de reexaminare și, invocând "legislația internațională" și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 din C. proc. civ., a solicitat admiterea cererii de scutire de la plata taxei de timbru.
Potrivit dispozițiilor art. 90 din C. proc. civ., cel care nu este în stare să facă față cheltuielilor pe care le presupune declanșarea și susținerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreținere sau a familiei sale, poate solicita scutirea de la plata taxei de timbru.
În speță, petenta a fost obligată la plata sumei de 8 RON cu titlu de taxă de timbru pentru cererile de recuzare formulate împotriva a doi membri din completul de judecată, or suma stabilită de instanță este modică și nu poate primejdui întreținerea reclamantului sau a familiei sale.
În acest context, prima instanță a apreciat că susținerile privind neconstituționalitatea art. 90 din din C. proc. civ. nu pot fi primite și chiar nu au legătură cu soluționarea cererii de reexaminare întrucât petentei i-a fost admisă o cerere de reexaminare anterioară astfel că nu poate fi pusă în discuție îngrădirea accesului la justiție sau încălcarea dispozițiilor art. 6 CEDO.
Cererea de recurs
La data de 18.02.2017, petenta S.C. A. S.R.L. a atacat cu recurs sentința nr. 223 din 16 februarie 2017 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în privința respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale, solicitând în cuprinsul declarației de recurs comunicarea sentinței pentru a putea formula motivele de recurs.
În cauză, s-a dispus comunicarea sentinței către recurentă, partea luând cunostință de motivarea acestei hotărâri la data de 17.03.2017 .
Cu adresa din 23.03.2017, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a înaintat la dosar memoriul de recurs înregistrat la data de 22.03.2017.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu, în temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.
În speță, recursul formulat de S.C. A. S.R.L. vizează soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 din C. proc. civ.
În atare situație sunt aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Dacă excepția este inadmisibiăa, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. (...)".
Din actele dosarului rezultă că sentința recurată a fost pronunțată la data de 16.02.2017, iar declarația de recurs a fost transmisă prin poștă la 18.02.2017, în termenul legal de 48 de ore de la pronunțare, fără a cuprinde însă și motivele de recurs.
Dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 se coroborează cu dispozițiile de drept comun în materie, respectiv cu prevederile art. 303 alin. (1) și (2) C. proc. civ. (1865), în cuprinsul cărora se menționează în mod expres că:
"(1) Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs"
"(2)Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte".
Deși sentința i-a fost comunicată la data de 17.03.2017, așa cum rezultă din dovada aflată la fila 6 a dosarului, recurenta a depus motivele de recurs la data de 22.03.2017, în afara termenului legal de 48 de ore de la comunicare, termen împlinit la 20.03.2017, orele 24 00, situație care sancționează recursul cu nulitatea.
Întrucat sanctiunea nulității prevăzute de art. 306 C. proc. civ. are un caracter absolut, afectând efiacitatea actului de procedură efectuat cu depășirea termenului imperativ, nefiind condiționată de vătămare, Înalta Curte va da eficiență acesteia și, admițând excepția invocată din oficiu, va constata nul recursul, în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de S.C. A. S.R.L împotriva sentinței nr. 223 din 16 februarie 2017 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2017.