ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 926/2020

Ședința publică din data de 18 februarie 2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea depusă la data de 02.05.2019 în dosarul nr. x/2019, revizuenta S.C. A. S.R.L. Galați, prin reprezentant legal, a solicitat scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 300 RON, aferentă cererii de recuzare formulată în cauză.

Curtea reține următoarele:

Prin încheierea din data de 07.03.2019 în dosarul nr. x/2019, petenta a fost obligată la plata unei taxe de timbru în cuantum de 300 RON, în temeiul art. art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 12.03.2019 în dosar nr. x/2019 al Curții de Apel Galați petenta S.C. A. S.R.L. Galați a solicitat scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 300 RON stabilită pentru cererea de recuzare formulată în acest dosar.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin încheierea din 8 mai 2019 de Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019 s-a respins ca inadmisibilă cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru în cuantum de 300 de RON aferentă cererii de recuzare, formulată de revizuenta reclamantă S.C. A. S.R.L. Galați, reprezentată legal de administrator unic B..

S-a dispus anularea cererii de recuzare, formulată de revizuenta reclamantă S.C. A. S.R.L. Galați, reprezentată legal de administrator unic B., împotriva membrilor completului de judecată C4R, respectiv, domnii judecători C., D. și E., în cauza reprezentând cererea de revizuire a Deciziei nr. 2280/12.12.2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. x/2017, promovată de revizuenta reclamantă S.C. A. S.R.L. Galați, reprezentată legal de administrator unic B., în contradictoriu cu intimatul pârât Municipiul Galați, ca netimbrată.

Împotriva acestei incheieri, indicându-se greșit data de 7 mai 2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs in ceea ce privește respingerea cererii de recuzare.

S-a solicitat respectarea dispozițiilor art. 1 și art. 6 din CEDO, art. 21 și art. 148 din Constituție, precum și dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică împotriva incheierii atacate, enumerând doar o serie de articole de lege.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 8 mai 2019 de Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2020.