ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 67/2017

Decizia nr. 67/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 19 iunie 2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea Deciziei nr. 42164 din 17 decembrie 2013 de soluționare a contestației și, pe cale de consecință, anularea titlului de creanță reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 10 octombrie 2013 privind proiectul „Investiții pentru înființarea unei plantații de nuci pe suprafața de 30 ha teren aflată în localitatea Durnești, jud. Botoșani”, beneficiar SC A. SRL și comunicat la data de 18 octombrie 2013.

1.2. Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 48 din 26 noiembrie 2014, Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea reclamantei și a anulat Decizia nr. 42164 din 17 decembrie 2013 și procesul-verbal din 11 octombrie 2013 emise de C. (prin reorganizarea B., conform O.U.G. nr. 41/2014).

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

A arătat recurenta că, în calitate de autoritate contractantă, a încheiat cu SC A. SRL, în calitate de beneficiar, Contractul cadru din 29 septembrie 2008, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil a proiectului „Investiții pentru înființarea unei plantații de nuci pe suprafață de 30 ha teren aflată în localitatea Durnești, județul Botoșani”. Suma acordată beneficiarului a fost în valoare de 680.213,94 lei.

Echipa de control din cadrul C., aprobată prin Decizia directorului general nr. 22170 din 16 iulie 2013, a procedat la efectuarea unei verificări documentare, pentru verificarea cazului de suspiciune nereguli semnalat prin Suspiciunea de neregulă/suspiciunea de fraudă din 16 iulie 2013, verificare care a urmărit modul de obținere, gestionare și utilizare a fondurilor aferente proiectului menționat.

Art. 2 din contractul de finanțare, durata de execuție a contractului începe la data semnării de către ambele părți, fiind de 15 luni și reprezentând termenul limită până la care beneficiarul poate depune ultima cerere de plată și încasa contravaloarea cheltuielilor eligibile autorizate aferente cererii de plată. Durata de valabilitate a contractului reprezintă durata de execuție la care se adaugă 5 ani de monitorizare de la data ultimei plăți.

Urmare a publicării informațiilor privind intrarea beneficiarului SC A. SRL sub incidența Legii nr. 85/2006 și în urma verificărilor informațiilor publicate pe site, s-a constatat că beneficiarul finanțării nerambursabile se află în procedura generală de insolvență, nemai respectând criteriile de eligibilitate inițiale și încălcând prevederile contractului de finanțare, prevederile O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011 și H.G. nr. 1644/2006.

S-a constatat că, prin Sentința civilă nr. 292 din 25 aprilie 2013 a Tribunalului Botoșani, în Dosarul nr. x/84/2012, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC A. SRL, ca urmare a cererii formulate de creditoarea SC D. SRL.

Precizează recurenta-pârâtă că a formulat cerere de înscriere în tabelul creanțelor bugetare cu suma de 680.213,94 lei, în temeiul contractului de finanțare și potrivit Legii nr. 85/2006, cerere care a fost respinsă de administratorul judiciar.

Starea de insolvență este considerată neregulă, conform art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, motiv pentru care echipa de control a emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor a cărei anulare se solicită, constatând că investiția realizată de beneficiarul SC A. SRL Botoșani nu își demonstrează viabilitatea economico-financiară, devenind neeligibilă pentru cofinanțarea comunității.

Susținere curenta că instanța de fond a ignorat prevederile legale, probatoriul administrat în cauză, clauzele contractuale și situația de fapt expusă chiar în cuprinsul hotărârii recurate.

Intrarea în stare de insolvență a beneficiarului de fonduri prin E. precum și înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanțat prin acest program reprezintă nereguli, încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibile a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare.

Modificările substanțiale la un proiect sunt acelea care afectează condițiile de implementare care pot rezulta dintr-o schimbare în natura proprietății, a amplasamentului, a unor elemente inițiale caracteristice proiectului, potrivit art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, C. fiind obligată să procedeze la demararea activității de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru sumele acordate în cadrul contractului.

De asemenea, Decizia nr. 342 din 24 septembrie 2013 a Curții Constituționale, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 ținându-se cont și de Regulamentul Comisiei Europene nr. 1290/2005 al Consiliului privind finanțare apoliticii agricole comune, întărește activitatea de constatare a neregulilor.

Astfel, reținerea instanței de fond a intervenirii situației de criză economică este nerelevantă, întrucât legătura de cauzalitate dintre forța majoră și pierderile înregistrate de reclamantă nu este susținută, atâta timp cât clauzele contractuale stabilesc expres în sarcina beneficiarului obligația de a implementa proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență și cu respectarea criteriilor de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare.

Nerentabilitatea, sporirea dificultăților ca urmare a stării de criză economică nu semnifică o situație de forță majoră de natură a duce la exonerarea de răspundere contractuală.

Mai precizează recurenta că a luat act în urma demersurilor proprii de faptul că s-a deschis procedura generală a insolvenței față de SC A. SRL, aceasta ascunzând starea de insolvență, deși, conform declarației depuse la cererea de finanțare, avea obligația de a furniza orice alte informații de natură tehnică sau financiară.

Astfel, emiterea actului a cărui anulare se solicită este consecința nerespectării de către intimata-reclamantă a dispozițiilor legale și contractuale asumate, beneficiarul fiind singurul răspunzător pentru implementarea proiectului.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Arată că, în materia atragerii răspunderii civile și administrative, sarcina probei revine autorității administrative care solicită atragerea răspunderii, reaua sa credință trebuind să fie dovedită.

De asemenea, societatea nu și-a asumat niciodată obligația de a respecta pe minim o perioadă de 5 ani de la data finalizării proiectului condițiile de eligibilitate. Prin înscrisurile depuse la dosar a dovedit faptul că activitatea sa nu este susceptibilă de vreo abatere concretă și sancționabilă, contractul putând înceta și fără a fi cerută plata finanțării în cazuri excepționale, cum este starea de insolvență cu privire la care nu s-a dovedit vreo culpă a sa.

Interpretarea clauzelor contractuale, prin raportare la definiția neregulii instituite de art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, este în concordanță atât cu principiile consacrate în dreptul intern în materia atragerii răspunderii administrative, cât și cu principiul proporționalității din dreptul european, fiind atributul instanței de a analiza, de la caz la caz, în ce măsură o anumită situație se circumscrie ipotezei descrise de norma de drept și dacă aplicarea unei sancțiuni corespunde cu scopul urmărit de legiuitor.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 19 mai 2016 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 septembrie 2016, Completul de filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului.

Soluția și considerentele instanței de control judiciar;

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este fondat, în limita și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analizând actele dosarului, se reține că, între B. (actuală C.), în calitate de autoritate contractantă, și SC A. SRL Botoșani, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanțare din 29 septembrie 2008, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil a proiectului „Investiții pentru înființarea unei plantații de nuci pe suprafață de 30 ha teren aflată în localitatea Durnești, județul Botoșani”. Valoarea eligibilă a contractului, acordată beneficiarului, a fost în valoare de 680.213,94 lei. Ajutorul financiar a fost decontat către beneficiar în trei tranșe.

Conform sentinței civile nr. 292 din 25 aprilie 2013 a Tribunalului Botoșani, pronunțată în Dosarul nr. x/84/2012, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC A. SRL.

Recurenta-pârâtă C., considerând că deschiderea procedurii insolvenței constituie în sine o neregulă, a emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 10 octombrie 2013.

Instanța de fond, în cuprinsul sentinței recurate, a reținut că nu este întemeiat punctul de vedere al pârâtei și că, din cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și al contractului de finanțare, rezultă că neregula poate fi întemeiată doar pe culpă. Din cuprinsul procesului-verbal contestat nu rezultă că insolvența se datorează culpei reclamantei, societatea susținând că starea de insolvență a fost provocată de contextul economic.

De asemenea, instanța a mai apreciat că poate înceta contractul și fără a fi cerută plata finanțării nerambursabile, în anumite cazuri excepționale, cum este intrarea în insolvență cu privire la care nu s-a dovedit culpa reclamantei.

Înalta Curte reține, din cuprinsul actelor contestate, că dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 au fost menționate printre temeiurile de drept indicate de autoritatea publică pârâtă în cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 10 octombrie 2013.

Procesul-verbal a fost contestat de către beneficiar, SC A. SRL,contestația sa fiind respinsă prin Decizia nr. 42164 din 17 decembrie 2013.

Această decizie și, implicit, procesul-verbal de constatare a neregulilor sunt supuse cenzurii instanței de contencios administrativ în cauza dedusă judecății, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 au constituit obiectul excepției de neconstituționalitate ce a fost respinsă de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 342 din 24 septembrie 2013, publicată în M. Of. al României nr. 669 din 31 octombrie 2013.

Curtea Constituțională, în cuprinsul deciziei menționate, a reținut, printre altele, că;

„Decizia de soluționare a contestației poate fi supusă cenzurii instanței de contencios administrativ, potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, care va confirma eventualele nereguli constatate de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene și, prin urmare, și titlul de creanță bugetară pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora sau, dimpotrivă, va anula decizia autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene.

Tocmai de aceea, instanța de judecată este chemată să analizeze în concret dacă în activitatea beneficiarului contractului s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenței, și care, eventual, au condus la intrarea în insolvență, precum și să facă aplicarea art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.”

Din considerentele sentinței recurate, nu rezultă că instanța de fond a analizat cauza și din perspectiva considerentelor Deciziei nr. 342 din 24 septembrie 2013 a Curții Constituționale.

Întrucât, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, atât considerentele cât și dispozitivul deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță juridică tuturor subiectelor de drept, se impune casarea sentinței recurate pentru ca instanța de fond să verifice existența neregulilor, avându-se în vedere și considerentele reținute de Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 342/2013, în analiza privind constituționalitatea dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2), art. 497 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursul recurentei-pârâte, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care va analiza și celelalte motive invocate de părțile din litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C. împotriva sentinței nr. 48 din 26 noiembrie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2017.