ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3668/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 19 iunie 2014 sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. Botoșani a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, desființarea Deciziei nr. 42164 din 17 decembrie 2013 de soluționare a contestației formulată de S.C. A. S.R.L. înregistrată la APDRP sub nr. x din 18.11.2013 și, pe cale de consecință, să se desființeze titlul de creanță reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 10.10.2013 privind proiectul "Investiții pentru înființarea unei plantații de nuci pe suprafața de 30 ha teren aflată în localitatea Durnești, județul Botoșani" beneficiar S.C. A. S.R.L..

Prin sentința nr. 48 din 26 decembrie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. " A." S.R.L., prin administrator special B., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a anulat Decizia nr. 42164/17.12.2013 și procesul-verbal nr. x/11.10.2013 emise de APDR (AFIR).

Prin Decizia nr. 67 din 19 ianuarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - a admis recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale; a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că, între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (actuală Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale), în calitate de autoritate contractantă și S.C. "A." S.R.L., în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanțare nr. x din 29.09.2008, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil a proiectului "Investiții pentru înființarea unei plantații de nuci pe o suprafață de 30 ha teren aflată în localitatea Durnești județul Botoșani". Valoarea eligibilă a contractului, acordate beneficiarului, a fost în valoare de 680.213,94 RON. Ajutorul financiar a fost decontat către beneficiar în trei tranșe.

A reținut instanța de control judiciar că din considerentele sentinței-recurate nu rezultă că instanța de fond a analizat cauza și din perspectiva considerentelor Deciziei nr. 342 din 24 septembrie 2013 a Curții Constituționale.

Întrucât, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, atât considerentele cât și dispozitivul deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță juridică tuturor subiecților de drept, s-a impus casarea sentinței - recurate pentru ca instanța de fond să verifice existența neregulilor, avându-se în vedere și considerentele reținute de Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 342/2013, în analiza privind constituționalitatea dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ la data de 2 martie 2017.

Prin sentința nr. 55 din 3 aprilie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca nefondată contestația formulată de reclamanta S.C. "A." SRL prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva sentinței nr. 55 din 3 aprilie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L. prin administrator judiciar D., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esență, s-au arătat următoarele:

În drept, recursul se întemeiază pe disp. art. 488 pct. 8 N. C. proc. civ., raportat la art. 1, 8 și 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, raportat la art. 15, 39, 267 TFUE și art. 11 alin. 3 din contractul de finanțare - Decizia CCR nr. 342/2013.

Instanța de fond a constatat in mod greșit că ar exista o neregulă, trecând peste normele interpretative impuse de Decizia CCR 342/2013.

Curtea Constituțională clarifică chiar că termenii de "legalitate", "regularitate", "conformitate", utilizați în definirea neregulii, au semnificația dată de Ordonanța Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 799 din 12 noiembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, astfel:

- legalitate - caracteristica unei operațiuni de a respecta toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării acesteia [potrivit art. 2 lit. o)]

- regularitate - caracteristica unei operațiuni de a respecta sub toate aspectele ansamblul principiilor și regulilor procedurale și metodologice care sunt aplicabile categoriei de operațiuni din care face parte [potrivit art. 2 lit. v)];

- conformitate - caracteristica unei operațiuni, a unor acte sau fapte administrative produse în cadrul unei entități publice de a corespunde politicii asumate în mod expres în domeniul respectiv de către entitatea în cauza sau de către o autoritate superioară acesteia, potrivit legii [potrivit art. 2 lit. b)].

Analizând aceste prevederi, se constată că prima obligație a autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene este aceea de a începe activitatea de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului, fără a prezuma că intrarea în insolvență reprezintă de plano o neregulă care a prejudiciat bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora".

Ori instanța de fond, tocmai acest lucru îi prezumă, reținând in mod vădit eronat, fără a indica probele pe care își întemeiază această susținere, că subscrisa nu a depus diligenta in asigurarea nivelului de rentabilitate al societății.

Prioritar trebuie reținută împrejurarea că în cazul concret, obiectivul realizat prin cofinanțare europeană a fost realizarea unei plantații de nuci, a cărei viabilitate nu poate fi verificată decât la trecerea a cel puțin 5 ani de la momentul în care plantația în cauză ar fi pe rod, astfel încât proiectul realizat nu era apt prin el însuși să asigure, în viitorul apropiat, sursă de venit pentru societate, motiv pentru care societatea nu si-ar fi putut asuma obligația de a asigura o creștere economică sigura in perioada imediat următoare.

În al doilea rând, arată că că societatea beneficiară a fost supusă unui control al reprezentanților AFIR (FEADR la aceea vreme) nefiind semnalata nici un fel de nereguli în implementarea tehnico-financiară a proiectului. Toate înscrisurile contabile și constatările efectuate de inspectori ai autorității contractante care au dus la aprobarea transelor de plată, confirmă faptul că, așa cum am arătat, proiectul a fost derulat în conformitate cu convenția și cerințele finanțatorului, investiția realizată, viabilă, sub rezerva faptului că, pentru ca o plantație de nuci să aducă și profit este necesară trecerea unei perioade de timp, aspect pe care instituția contractantă, recurentă în cauză 1-a și cunoscut, proiectul fiind aprobat și verificat și sub aspect economic.

Consideră recurenta că nu ar fi putut prevedea la data încheierii convenției dacă vor fi supuși vreunei proceduri de insolvență pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare și în orice caz, o astfel de obligație nu și-au asumat-o, cu atât mai mult în baza unei declarații pe propria răspundere, înscris care de altfel nu există la documentația aferentă cererii de finanțare.

Rezultă astfel că a fost sancționată fără a se face dovada unei veritabile încălcări a obligațiilor prevăzute în contractul de finanțare, pârâta apreciind in mod repetitiv că neregula este dată de însăși starea de insolvență în care se află recurenta din motive neimputabile și care îi dă dreptul să solicite ajutorul nerambursabil acordat.

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările invocate la instanța de fond.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

În fapt și în drept

Între părți a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x/29.09.2008, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile pentru realizarea proiectului având ca obiect realizarea de investiții pentru înființarea unei plantații de nuci pe suprafața de 30 ha teren aflată în localitatea Durnești, județul Botoșani.

La data de 10.10.2013, intimata a emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x, prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei un debit în cuantum de 680.213,94 RON.

Contestația formulată pe cale administrativă împotriva procesului-verbal a fost respinsă prin Decizia nr. 37224/18.11.2013.

Conform art. 1 alin. (4) și art. 3 alin. (1) din Anexa 1 - Prevederi generale, parte integrantă din contractul de finanțare, beneficiarul s-a obligat să implementeze proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și să respecte pe durata contractului criteriile de eligibilitate înscrise în cererea de finanțare.

Potrivit cererii de finanțare, formularul F - Declarația pe proprie răspundere a beneficiarului, contestatoarea declara că "Îndeplinesc condițiile de eligibilitate generale și specifice prevăzute în fișa tehnică a măsurii din Ghidul Solicitantului", precizând totodată că nu este supusă procedurilor de declarare a falimentului sau reorganizării judiciare, sau altor situații similare: lichidare, fuziune sau divizare. Prin urmare, necesitatea respectării criteriilor de eligibilitate și de selecție pe toată durata de valabilitate a contractului a fost cunoscută de reclamantă încă din momentul depunerii cererii de finanțare. În cauză, declanșare procedurii insolvenței cu privire la reclamantă echivalează cu nerespectarea condițiilor de eligibilitate asumate prin contract.

Ordonanța nr. 66/2011 definește neregula ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

Cu privire la primul motiv de recurs potrivit căruia "instanța de fond a constatat în mod greșit că ar exista o neregulă, trecând peste normele imperative de Decizia CCR 342/2013"

Instanța de fond a analizat legal incidența Deciziei nr. 342/2013 și a reținut în mod temeinic și legal că, în speță, "insuficienta diligentă a petentei în gestionarea situației financiare, ce s-a tradus în apariția stării de insolvență și, implicit, în încălcarea unora din obligațiile din contractul de finanțare, duc, așa cum s-a arătat, la neviabilitatea proiectului, la lipsa de finalitate a finanțării acordate și, implicit, la prejudicierea bugetului Uniunii Europene, astfel încât aplicația corecției financiare este justificată".

De asemenea, recurenta se află în procedura de faliment, ca urmare a pronunțării sentinței nr. 4/12.01.2017 de Tribunalul Botoșani, în dosarul nr. x/2012, prin care s-a dispus deschiderea procedurii de faliment împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L.

Constatarea neregulilor așa cum sunt impuse de art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, este întărită prin Decizia nr. 342 din 24 septembrie 2013 pronunțată de Curtea Constituțională prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011.

Instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că intrarea în procedura de insolvență a societății reclamante reprezintă o neregulă care să determine restituirea ajutorului financiar nerambursabil acordat.

Prima instanță a confirmat constatarea autorității pârâte, conform căreia investiția nu și-a demonstrat viabilitatea economico-financiară, starea de insolvență a beneficiarei finanțării afectând natura și condițiile de implementare a proiectului finanțat.

În acord cu Decizia nr. 342/24.09.2013 a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că prin dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 se instituie o normă de procedură care obligă autoritățile competente în gestionarea fondurilor europene să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru sume acordate în cadrul contractului de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora. Aplicarea acestor dispoziții procedurale trebuie să aibă loc fără a se prezuma că intrarea în insolvență reprezintă de plano o neregulă, care prejudiciază bugetul UE și/sau fondurile publice naționale aferente acestora.

Astfel, activitatea de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli urmărește să stabilească dacă există astfel de nereguli, raportat la clauzele contractului de finanțare, produse ca urmare a intrării în insolvență, iar această activitate se realizează, așa cum a arătat și Curtea Constituțională, cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia.

Motivul retragerii finanțării, în speță, l-a constituit nerespectarea criteriului de eligibilitate înscris în cererea de finanțare, referitor la valabilitatea economico-financiară pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, aspect care rezultă din împrejurarea că înainte de încheierea perioadei de valabilitate a contractului beneficiara finanțării a intrat în procedura de insolvență, în forma reorganizării.

Declanșarea procedurii de insolvență a beneficiarului fondurilor nerambursabile nu reprezintă ea însăși o neregulă în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, ci neregula constă în încălcarea, în perioada de valabilitate a contractului, a criteriilor de eligibilitate stabilite prin clauzele contractuale asumate, respectiv a obligației de a nu afecta natura și condițiile de implementare a proiectului.

Motivul de recurs privind inexistența neregulii și nerespectarea principiului proporționalității

Instanța de fond a apreciat corect că nu au fost respectate condițiile de eligibilitate cu privire la proiect, ca urmare a procedurii insolvenței și a nerealizării proiectului în cauză.

Prin declarația pe propria răspundere a beneficiarului acesta a fost declarat eligibil, iar prin deschiderea procedurii insolvenței în anul 2013, fără a anunța AFIR de această situație, se constată că însăși obiectul contractului nu mai poate fi realizat. În acest sens, consecința este retragerea întregii finanțări întrucât s-a constatat că sumele plătite până la momentul contractului au fost achitate necuvenit, fiind vorba despre nerespectarea unui criteriu de eligibilitate, acela ca beneficiarul să nu intre în starea de insolvență pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare.

Faptul că reclamanta beneficiară nu a anunțat AFIR despre situația sa patrimonială, o face culpabilă pentru nerealizarea obiectivului finanțării și astfel rezultă că principiul proporționalității a fost respectat (în accepțiunea art. 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană).

Motivul de recurs privind nelegalitatea interpretării instanței de fond față de modificarea perioadei de monitorizare

Nu pot fi reținute argumentele recurentei-reclamante, în sensul reducerii perioadei de monitorizare la 2 ani de la data ultimei plăți, conform Regulamentelor europene și comunicatului de presă din data de 26.11.2011.

Acest argument nu prezintă consistența sau valoarea juridică față de contractul de finanțare încheiat între părți din data de 29.09.2008, unde la art. 2 alin. 8 se arată că termenul de valabilitate a contractului reprezintă durata de execuție a contractului de finanțare la care se adaugă 5 ani de monitorizare de la data ultimei plăți făcută de către autoritatea contractantă.

În același sens sunt și disp. art. 3 alin. 1 din contractul-cadru și art. 45 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011.

Temeiul legal al soluției adoptate

Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. Botoșani prin administrator judiciar D. împotriva sentinței nr. 55 din 3 aprilie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iulie 2020.