ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2322/2016

Decizia nr. 2322/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia civilă nr. 237/A din 18 aprilie 2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul declarat de pârâta C.N.C.I. împotriva Sentinței civile nr. 1.182 din 15 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2013**, în contradictoriu cu reclamanții A., B. și C., schimbând, în tot, sentința apelată, în sensul că a respins contestația formulată de reclamanți împotriva Deciziei de invalidare nr. x/2013 emisă de pârâtă, ca neîntemeiată.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 mai 2016, sub nr. x/1/2016, revizuenții A., B. și C., în contradictoriu cu intimata C.N.C.I., au solicitat anularea Deciziei civile nr. 237/A din 18 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2013**.

În motivarea cererii, revizuenții au arătat, în esență, că Decizia civilă nr. 237/A din 18 aprilie 2016 a Curții de Apel București este potrivnică Sentinței civile nr. 145 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1.009 din 24 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosar nr. x/43/2011, în sensul nesocotirii autorității de lucru judecat a celor statuate prin această hotărâre judecătorească, sub aspectul calității revizuenților de persoane îndreptățite la despăgubiri, precum și sub aspectul că Dosarul de despăgubiri nr. x/CC este complet.

În drept, revizuenții și-au întemeiat cererea de revizuire pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata C.N.C.I. a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată, întrucât cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, nu sunt îndeplinite în cauza de față.

Susținerea revizuenților că hotărârea a cărei revizuire se solicită ar încălca puterea de lucru judecat a primei hotărâri nu este de natură a impune concluzia admisibilității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile textului menționat. Instanța de revizuire nu este în măsură să aprecieze dacă s-a realizat o astfel de încălcare ci doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat rezultată din prima hotărâre.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire formulată în cauză

Înalta Curte, sesizată cu cererea de față, analizând cauza, prin prisma cazului de revizuire invocat, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, urmează a respinge cererea de revizuire pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, invocate de revizuenți, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când din hotărârile a căror contrarietate se invocă nu rezultă tripla identitate menționată.

De asemenea, admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau de omisiunea instanței de a se pronunța asupra ei, în cazul în care excepția a fost invocată.

Instanța învestită cu calea de atac de retractare a revizuirii nu are atribuția să aprecieze care dintre hotărârile potrivnice conțin soluția corectă, ci doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.

Prin Sentința civilă nr. 145 din 14 iunie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanții A., B. și C. (în calitate de moștenitori ai defunctei D.), în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. (antecesoarea C.N.C.I.) și a obligat pârâta la a desemna expertul care să efectueze evaluarea imobilului pentru care s-au solicitat despăgubiri în Dosarul nr. x/CC și să emită pe numele reclamanților titlul de despăgubire.

Împotriva Sentinței civile nr. 145 din 14 iunie 2011 a declarat recurs pârâta C.C.S.D., iar prin Decizia civilă nr. 1.009 din 24 februarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul, ca nefondat.

Prin Decizia nr. 237/A din 18 aprilie 2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă C.N.C.I. împotriva Sentinței civile nr. 1.182 din 15 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2013**, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B. și C. și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins contestația formulată de reclamanți împotriva Deciziei de invalidare din 10 octombrie 2013 emisă de pârâtă, ca neîntemeiată.

Prin cererea adresată instanței de fond (Tribunalului București), reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta C.N.C.I., au solicitat anularea Deciziei de invalidare din 10 octombrie 2013 emisă de pârâtă, ca fiind nelegală, întrucât a fost emisă cu încălcarea autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr. 145/2011, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în Dosarul nr. x/43/2011, irevocabilă.

Rezultă, astfel, că nu există identitate de obiect între cele două cauze, prima referindu-se la emiterea titlului de despăgubire, potrivit Legii nr. 247/2005, iar cea de-a doua la anularea deciziei de invalidare, emisă în considerarea prevederilor Legii nr. 165/2013.

Este adevărat că ambele litigii au privit dreptul revizuenților la acordarea despăgubirilor în baza Dosarului nr. x/CC. Însă, în cel de-al doilea litigiu a fost analizat efectul puterii de lucru judecat al hotărârii pronunțate în primul litigiu. Astfel, după ce, în primă instanță, s-a reținut că invalidarea dreptului revizuenților este contrară aspectelor reținute prin Sentința civilă nr. 145 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, referitoare la caracterul complet al dosarului de despăgubire, prin Decizia nr. 237/A din 18 aprilie 2016, a cărei anulare se solicită prin prezenta cerere de revizuire, Curtea de Apel București, reformând soluția instanței de fond, a reținut că nu se pune problema unor atingeri aduse unui drept câștigat/efectului pozitiv al puterii de lucru judecat de care se bucură Sentința civilă nr. 145/2011.

Prin urmare, nu este îndeplinită nici condiția revizuirii întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (recunoscută de doctrină și jurisprudență) referitoare la neinvocarea/neanalizarea excepției autorității de lucru judecat a primei hotărâri, în cel de-al doilea litigiu soluționat prin hotărârea atacată cu revizuire. În condițiile în care revizuenții au invocat deja excepția autorității de lucru judecat în fața instanței care a pronunțat decizia atacată, partea nu mai poate reitera aceeași excepție pe calea revizuirii, deoarece se opune însăși puterea de lucru judecat asupra rezolvării date excepției procesuale respective. Soluția se impune și pe considerentul că, dacă revizuirea ar fi admisibilă, ar însemna ca instanța învestită cu cererea de revizuire să nu se limiteze doar la anularea celei din urmă hotărâri, ci să examineze și modul de rezolvare a excepției autorității de lucru judecat, mai precis să exercite un control judiciar, care însă nu se poate realiza prin intermediul revizuirii.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 cu referire la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A., B. și C. împotriva Deciziei nr. 237/A din 18 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2016.

Procesat de GGC - N