ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1936/2016

Decizia nr. 1936/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat anularea Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Federației Române de Ciclism adoptată în data de 14 iulie 2014.

Prin Sentința civilă nr. 382 din data de 13 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei procedurii prealabile și a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., ca inadmisibilă.

Împotriva Sentinței civile nr. 382 din data de 13 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din Noul C. proc. civ. Recurenta-reclamantă susține excepția tardivității depunerii întâmpinării formulate de către intimata-pârâtă în dosarul de fond.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, precum, și cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, la data de 7 noiembrie 2014 pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile.

Cu privire la această întâmpinare, recurenta invocă excepția tardivității raportat la dispozițiile art. 201 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluție, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligația de a depune întâmpinare, sub sancțiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 165.

Având în vedere că, întâmpinarea a fost depusă la primul termen de judecată (7 noiembrie 2014), consideră că s-au încălcat dispozițiile de procedură sub acest aspect.

De asemenea, susține că această întâmpinare nu i-a fost comunicată și ca atare s-a încălcat dreptul la apărare garantat de dispozițiile art. 13 C. proc. civ. potrivit cărora:

(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Părțile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condițiile legii. În recurs, cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepția situației în care partea sau mandatarul acesteia, soț ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licențiată în drept.

(3) Părților li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului. Ele pot să ia cunoștință de cuprinsul dosarului, să propună probe, să își facă apărări, să își prezinte susținerile în scris și oral și să exercite căile legale de atac, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

(4) Instanța poate dispune înfățișarea în persoană a părților, chiar atunci când acestea sunt reprezentate.

Sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea principiului contradictorialității prevăzut de dispozițiile art. 14 C. proc. civ., care prevăd:

(1) Instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Părțile trebuie să își facă cunoscute reciproc și în timp util, direct sau prin intermediul instanței, după caz, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să își poată organiza apărarea.

(3) Părțile au obligația de a expune situația de fapt la care se referă pretențiile și apărările lor în mod corect și complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părțile au obligația de a expune un punct de vedere propriu față de afirmațiile părții adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză.

(4) Părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanță din oficiu.

(5) Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate.

(6) Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

În continuare, recurenta susține că nu s-au pus în discuția părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate, precum și faptul că nu s-a pus în discuția părților excepția lipsei procedurii prealabile, excepție invocată de către pârâtă prin întâmpinarea necomunicată reclamantei.

Față de aceste motive solicită admiterea recursului, anularea actului administrativ constând în Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Federației Române de Ciclism adoptată la data de 14 iulie 2014 de către B.

Prin întâmpinarea formulată, intimata B. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin încheierea de ședință din data de 23 martie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 15 iunie 2016 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, s-a considerat, de către toți membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat anularea Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Federației Române de Ciclism adoptată în data de 14 iulie 2014.

Așa cum rezultă din actele dosarului de fond, prin sentința pronunțată, instanța de fond a admis excepția lipsei procedurii prealabile și pe cale de consecință a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă, reținând că la 7 noiembrie 2014, pârâta a depus întâmpinare, invocând excepția necompetentei materiale, deoarece aceasta a fost înființată în temeiul Legii nr. 69/2000, iar A. nu are capacitatea drepturilor procesuale. Pârâta a mai invocat excepția lipsei procedurii prealabile.

Analizând cu prioritate excepția lipsei procedurii prealabile, instanța de fond a reținut că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor legale sus-menționate, procedura prealabilă este obligatorie, iar neparcurgerea acesteia atrage inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, însă această sancțiune nu poate fi dispusă cu încălcarea drepturilor procedurale ale părților.

Însă, Înalta Curte constată că în cadrul procedurii prealabile desfășurată în dosarul de fond, la data de 8 septembrie 2014 pârâtei B. i s-a comunicat cererea de chemare în judecată și i s-a pus în vedere, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai depune probe și de a invoca excepții, că în termen de 25 zile de la primirea comunicării are obligația de a depune întâmpinare.

Față de împrejurarea că, pârâta nu a dat curs acestor dispoziții, instanța de fond a fixat primul termen de judecată la data de 7 noiembrie 2014.

Pentru termenul de judecată din data de 7 noiembrie 2014 apărătorul ales al reclamantei a formulat o cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare, iar în situația în care pârâta a depus înscrisuri, a solicitat comunicarea acestora. Pentru același termen de judecată, pârâta a depus concluzii scrise în cuprinsul cărora a invocat excepția necompetențe generale materiale.

Prin încheierea de ședință din data de 7 noiembrie 2014 a fost admisă cerere de amânare formulată de reclamantă, sens în care s-a acordat termen la data de 19 decembrie 2014, însă instanța de fond nu a dispus comunicarea concluziilor scrise formulate de către pârâtă, în care s-a invocat excepția necompetenței generale materiale.

Prin cererea de probațiune înregistrată la 15 decembrie 2014, reclamanta A. a solicitat emiterea unei adrese către pârâtă prin care să i se pună în vedere să depună la dosarul cauzei Hotărârea Adunării Generale ordinare a Federației Române de Ciclism adoptată la data de 14 iulie 2014 și înscrisurile care au stat la baza adoptării acesteia, susținând că nu i-au fost comunicate până la acel moment.

La termenul de judecată din data de 19 decembrie 2014, în fața instanței s-a prezentat doar pârâta B., prin avocat, a depus la dosar un exemplar al Hotărârii Adunării Generale ordinare a Federației Române de Ciclism adoptată la data de 14 iulie 2014 și înscrisurile care au stat la baza adoptării acesteia, iar instanța i-a pus în vedere pârâtei să depună la dosar încă un exemplar al înscrisurilor depuse în vederea comunicării, în acest sens acordând termen la data de 30 ianuarie 2015. În aceeași ședință, pârâta a invocat excepția lipsei procedurii prealabile.

Pentru termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2015 reclamanta A. nu s-a prezentat, însă a depus concluzii scrise. Pârâta B. s-a prezentat și a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii de anulare a actului administrativ, ca netemeinică și nelegală fiind introdusă de o persoană care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv și cu rea-credință invocând totodată și excepția lipsei procedurii prealabile în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Procedând în acest mod, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a stăruit prin toate mijloacele legale în vederea stabilirii situației de fapt, nesocotind astfel dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la rolul activ al judecătorilor.

Astfel, în raport de obiectul acțiunii, Înalta Curte constată că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: ”(2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.”

Faptul că, instanța de fond a considerat concluziile scrise depuse de către pârâtă ca fiind întâmpinare, fără a dispune comunicarea acesteia către reclamantă, în vederea pregătirii apărării, Înalta Curte constată că s-a încălcat dreptul la apărare garantat de dispozițiile art. 13 C. proc. civ., precum și principiul contradictorialității prevăzut de dispozițiile art. 14 C. proc. civ.

Potrivit art. 13 C. proc. civ.: (1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Părțile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condițiile legii. În recurs, cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepția situației în care partea sau mandatarul acesteia, soț ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licențiată în drept. (3) Părților li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului. Ele pot să ia cunoștință de cuprinsul dosarului, să propună probe, să își facă apărări, să își prezinte susținerile în scris și oral și să exercite căile legale de atac, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. (4) Instanța poate dispune înfățișarea în persoană a părților, chiar atunci când acestea sunt reprezentate.

Iar, conform art. 14 C. proc. civ. referitor la contradictorialitate: (1) Instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel. (2) Părțile trebuie să își facă cunoscute reciproc și în timp util, direct sau prin intermediul instanței, după caz, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să își poată organiza apărarea. (3) Părțile au obligația de a expune situația de fapt la care se referă pretențiile și apărările lor în mod corect și complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părțile au obligația de a expune un punct de vedere propriu față de afirmațiile părții adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză. (4) Părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanță din oficiu. (5) Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate. (6) Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

Or, hotărând asupra unor excepții, invocate de către pârâtă prin concluziile scrise, fără a da posibilitate reclamantei să-și exprime punctul de vedere, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.

În consecință pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 496 din Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 5) și pct. 8) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 382 din data de 13 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 iunie 2016.

Procesat de GGC - LM