ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 653/2017

Decizia nr. 653/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin Decizia nr. 180/2016 din 20 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/213/2011*, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele A. și B., împotriva Deciziei civile nr. 965 din 23 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosar nr. x/213/2011, în contradictoriu cu intimații pârâți C., D., E., F., G.

La data de 09 ianuarie 2017, reclamantele B. și A. - prin reprezentant H. au formulat cerere de revizuire împotriva acestei decizii, motivele cererii de revizuire fiind depuse, de asemenea, la aceeași dată, inițial întemeiate în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 1, pct. 5, pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., și, ulterior, precizată, în sensul că temeiul cererii de revizuire îl reprezintă pct. 7 din art. 322 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de către intimații C., E. și D. prin notele scrise depuse la dosar, Înalta Curte reține următoarele:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar pitea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

În speță, prin cererea de revizuire formulată și întemeiată în drept pe prevederile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., se atacă o decizie care a fost pronunțată la data de 20 aprilie 2016, invocându-se contrarietatea acesteia în raport cu Decizia nr. 965 de la 23 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă, în Dosarul nr. x/213/2011*, decizia a cărei revizuire s-a solicitat fiind ultima hotărâre pretins potrivnică.

În atare situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: (...) pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri".

În lumina acestui text, atunci când se invocă faptul că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, termenul de revizuire de o lună curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătorești, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., este socotit de la momentul pronunțării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoștință de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părții.

Astfel, de principiu, hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate și, pentru aceleași rațiuni, nu îngrădesc dreptul la apărare sau liberul acces la justiție al revizuenților.

În speță, din actele dosarului, rezultă că, ultima hotărâre pretins potrivnică și în raport cu care s-a formulat cererea de revizuire, a fost pronunțată la data de 20 aprilie 2016.

Așadar, termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a început să curgă de la data de 20 aprilie 2016, data pronunțării ultimei hotărâri pretins potrivnice, iar prezenta cerere de revizuire a fost formulată la data de 09 ianuarie 2017, data înscrisă în rezoluția de primire a cererii, deci, mult cu depășirea termenului legal, care s-ar fi împlinit la data de 20 mai 2017.

În ce privește calculul termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., vor fi aplicate dispozițiile art. 101 alin. (3) C. proc. civ., care dispun în sensul că: "Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare".

Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Or, neexercitarea dreptului procesual - în speță, a cererii de revizuire - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea irevocabilă a hotărârii revizuite pe data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

În speță, așadar, revizuenții B. și A. - prin reprezentant H. au încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., deoarece, au formulat cererea mult cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Având în vedere această situație, cât și dispozițiile art. 103 C. proc. civ., potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea părții din dreptul de a exercita această cale extraordinară de atac, conform art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., afară de cazul când legea dispune altfel - ceea ce, în cauză, nu se poate reține -, sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei - ceea ce, în cauză, nu s-a susținut -, Înalta Curte urmează a da eficiență textului de lege sus-evocat și, pe cale de consecință, a admite excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de către intimații intimații C., E. și D., și a respinge cererea de revizuire, ca tardivă.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții B. - prin reprezentant H. și A. - prin reprezentant H. împotriva Deciziei nr. 180/2016 din 20 aprilie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/213/2011*, ca tardivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV