Decizia nr. 906/2017 — ÎCCJ, Secția I civilă — cerere de strămutare împotriva încheierii nr. 44/2017 a Curții de Apel Timișoara

Decizia nr. 906/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, petentele A. și B. au solicitat strămutarea Dosarului nr. x/30/2016, aflat pe rolul Tribunalului Timiș. Ulterior, la data de 14 martie 2017, petentele au solicitat reexaminarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei datorată pentru soluționarea respectivei cereri de strămutare. Au solicitat și diminuarea acestei taxe, cu motivarea că au numeroase procese pe rol. Prin Încheierea nr. 44 din 16 martie 2017, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins cererea de reexaminare. Împotriva acestei din urmă încheieri, petentele au formulat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

Luând în examinare excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013: „Cererea (de reexaminare) se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă”. Din prevederile legale citate, se reține că încheierea de ședință prin care se soluționează cererea de reexaminare este definitivă. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Față de dispozițiile legale anterior menționate, decizia atacată, care este definitivă, nu mai este supusă recursului, așa încât,Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat de petente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentele petente B. și A. împotriva Încheierii nr. 44 din data de 16 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2017.