ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2051/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2051/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
2051/2016
Asupra
recursului de față, constată următoarele;
Prin Sentința nr. 56 din data de
12 mai 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis
excepția netimbrării cererii de strămutare formulată de
petenta A. și a anulat, ca netimbrată, cererea privind
strămutarea procesului civil ce formează obiectul dosarului nr.
x/252/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Lugoj,
Împotriva
acestei sentințe au declarat recurs petentele B. și C., arătând
că hotărârea atacată este netemeinică și
nelegală.
Analizând
recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
cu referire la cele ale art. 99 teza finală C.proc. civ., potrivit
cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat
în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției
fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte
constată următoarele:
Prin
dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit
că hotărârea judecătorească este supusă numai
căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și
termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul
ei.
Ca urmare,
revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția
competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru
subiectele de drept aflate în situații identice.
Totodată,
principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond
a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în
alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea
procesuală.
Din
dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții
ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de
atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca
atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe
această cale.
Potrivit art.
144 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării se
dă fără motivare și este definitivă, iar potrivit art.
634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive,
hotărârile care nu sunt supuse apelului sau recursului.
Obiectul
prezentului dosar îl reprezintă cererea de strămutare a cauzei
înregistrate pe rolul Judecătoriei Lugoj sub nr. x/252/2014,
formulată de petenta A.
Din
interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate
rezultă că Sentința nr. 56 din data de 12 mai 2016
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I
civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată în
cadrul soluționării unei cereri de strămutare.
Față
de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat de petentele B.
și C., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de petentele B. și C. împotriva
seminței nr. 56 din 12 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel
Timișoara, secția I civilă.
Potrivit
dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este
supusă niciunei căi de atac și se comunică
părților.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2016.
Procesat de