ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 696/2017

Decizia nr. 696/2017

Asupra

conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, la data de 8 februarie

2017,

petenta SCPEJ A. SRL, pentru creditoarea

SC B. SA

a solicitat

încuviințarea executării silite imobiliare asupra imobilului teren în

suprafață de 480 mp, categoria curți construcții înscris în

cartea funciară identificat cu numărul cadastral și cota

indiviză de 1/18, respectiv, 5,55% din suprafața de 1.088 mp teren,

înscris în C.F. a com. Chiajna, jud. Ilfov, proprietatea garantului debitor C.,

având domiciliul în Câmpulung, județul Argeș, în baza titlului

executoriu reprezentat de contractul de credit ipotecar din 20 august 2008,

modificat și completat prin actul adițional din 2 iulie 2013,

împreună cu accesoriul său, contractul de ipotecă autentificat

prin încheierea din 20 august 2008 de B.N.P., D.

Prin

încheierea din data de 14 februarie 2017 Judecătoria Câmpulung a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Buftea.

Pentru a

adopta această soluție instanța a reținut că, potrivit

art. 666 alin. (1) C. proc. civ., în termen de maximum 3 zile de la

înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita

încuviințarea executării de către instanța de executare,

căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate

cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea

prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei

judiciare de timbru.

Regula

generală este cea stabilită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit căruia instanța de executare este judecătoria în a

cărei rază se află, la data sesizării organului de

executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara

cazurilor în care legea dispune altfel.

Potrivit

alin. (3) din același articol, instanța de executare

soluționează cererile de încuviințare a executării silite,

contestațiile la executare, precum și orice alte incidente

apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de

lege în competența altor instanțe sau organe.

S-a

arătat că art. 819 C. proc. civ. prevede reguli speciale în

privința executării silite a imobilelor în sensul că,

urmărirea silită imobiliară este de competența executorului

judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află

imobilul aparținând debitorului sau unei terțe persoane, dacă se

urmărește un imobil ipotecat ajuns în mâinile acesteia.

Față

de aceste dispoziții legale competența de soluționare a cauzei a

fost stabilită în favoarea Judecătoriei Buftea.

Prin

sentința civilă nr. 1385 din 10 martie 2017, Judecătoria Buftea

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Câmpulung și constatând ivit conflictul negativ de

competență a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație pentru

regulator de competență.

Pentru a

pronunța această soluție instanța a reținut

următoarele:

La data

sesizării organului de executare, în speță 2 februarie 2017,

domiciliul debitoarei C. era situat în municipiul Câmpulung

județ Argeș, conform fișei Direcției

pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (fila 8 din

Dosarul Judecătoriei Buftea nr. x/205/2017)

.

Art. 666 alin.

(1) C. proc. civ. dispune că în termen de maximum 3 zile de la

înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita

încuviințarea executării de către instanța de executare. Art.

651 alin. (1) C. proc. civ. dispune că instanța de executare este

judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data

sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul

debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

S-a mai

reținut că dispoziția specială cuprinsă în art. 819 C.

proc. civ. nu se referă la competența instanței

judecătorești în privința executării silite a imobilelor,

ci la competența executorului judecătoresc.

Cu

privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui soluționare

a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, la data de 8 februarie

2017,

petenta SCPEJ A. SRL, pentru creditoarea

SC B. SA

a solicitat

încuviințarea executării silite imobiliare asupra imobilului teren în

suprafață de 480 mp, categoria curți construcții înscris în

cartea funciară, identificat cu numărul cadastral și cota

indiviză de 1/18, respectiv, 5,55% din suprafața de 1.088 mp teren,

înscris în C.F. a com. Chiajna, jud. Ilfov, proprietatea garantului debitor C.,

având domiciliul în Câmpulung, județul Argeș, în baza titlului

executoriu reprezentat de contractul de credit ipotecar din 20 august 2008,

modificat și completat prin actul adițional din 2 iulie 2013, împreună

cu accesoriul său, contractul de ipotecă autentificat prin încheierea

din 20 august 2008 de B.N.P., D.

Din titlul

executoriu în baza căruia s-a formulat cererea de executare silită,

rezultă că

garant debitor este C., domiciliată în Câmpulung,

județul Argeș (fila 4 Dosarul nr. x/205/2017 al Judecătoriei

Câmpulung).

Înalta Curte

reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin.

(1) C. proc. civ., potrivit cărora: „Instanța de executare este

judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data

sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul

debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă

domiciliul sau, după caz, sediul debitorului se află în

țară, este competentă judecătoria în a cărei

circumscripție se află, la data sesizării organului de

executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă

acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei

circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc

învestit de creditor”. Alin. (3) al aceluiași text legal prevede că

„Instanța de executare soluționează cererile de

încuviințare a executării silite (…)”.

Din

perspectiva textelor de lege sus-menționate, competența de

soluționare a unei cereri privind încuviințarea executării

silite, cum este cazul în speța de față, aparține

judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data

sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul

debitorului.

Cum obiectul

dedus judecății vizează cererea de încuviințare a

executării silite, Înalta Curte constată că în cauză nu

sunt incidente dispozițiile

art.

819 alin. (1) C.

proc. civ., întrucât acestea vizează doar competența executorului

judecătoresc în ce privește urmărirea silită

imobiliară și nu competența instanței de executare.

Cum la data

sesizării organului de executare debitoarea C. avea domiciliul în

Câmpulung, județul Argeș

,

Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc.

civ. cu referire la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., urmează

a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei

Câmpulung.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2017.