ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 696/2017

Decizia nr. 696/2017 Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, la data de 8 februarie 2017, petenta SCPEJ A. SRL, pentru creditoarea SC B. SA a solicitat încuviințarea executării silite imobiliare asupra imobilului teren în suprafață de 480 mp, categoria curți construcții înscris în cartea funciară identificat cu numărul cadastral și cota indiviză de 1/18, respectiv, 5,55% din suprafața de 1.088 mp teren, înscris în C.F. a com.

Chiajna, jud. Ilfov, proprietatea garantului debitor C., având domiciliul în Câmpulung, județul Argeș, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit ipotecar din 20 august 2008, modificat și completat prin actul adițional din 2 iulie 2013, împreună cu accesoriul său, contractul de ipotecă autentificat prin încheierea din 20 august 2008 de B.N.P., D. Prin încheierea din data de 14 februarie 2017 Judecătoria Câmpulung a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea. Pentru a adopta această soluție instanța a reținut că, potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ., în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Regula generală este cea stabilită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia instanța de executare este judecătoria în a cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Potrivit alin. (3) din același articol, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe. S-a arătat că art. 819 C. proc. civ. prevede reguli speciale în privința executării silite a imobilelor în sensul că, urmărirea silită imobiliară este de competența executorului judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul aparținând debitorului sau unei terțe persoane, dacă se urmărește un imobil ipotecat ajuns în mâinile acesteia.

Față de aceste dispoziții legale competența de soluționare a cauzei a fost stabilită în favoarea Judecătoriei Buftea. Prin sentința civilă nr. 1385 din 10 martie 2017, Judecătoria Buftea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație pentru regulator de competență. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele: La data sesizării organului de executare, în speță 2 februarie 2017, domiciliul debitoarei C. era situat în municipiul Câmpulung județ Argeș, conform fișei Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (fila 8 din Dosarul Judecătoriei Buftea nr. x/205/2017) . Art. 666 alin. (1) C. proc.

civ. dispune că în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare. Art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispune că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. S-a mai reținut că dispoziția specială cuprinsă în art. 819 C. proc. civ. nu se referă la competența instanței judecătorești în privința executării silite a imobilelor, ci la competența executorului judecătoresc. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui soluționare a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, la data de 8 februarie 2017, petenta SCPEJ A. SRL, pentru creditoarea SC B. SA a solicitat încuviințarea executării silite imobiliare asupra imobilului teren în suprafață de 480 mp, categoria curți construcții înscris în cartea funciară, identificat cu numărul cadastral și cota indiviză de 1/18, respectiv, 5,55% din suprafața de 1.088 mp teren, înscris în C.F. a com.

Chiajna, jud. Ilfov, proprietatea garantului debitor C., având domiciliul în Câmpulung, județul Argeș, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit ipotecar din 20 august 2008, modificat și completat prin actul adițional din 2 iulie 2013, împreună cu accesoriul său, contractul de ipotecă autentificat prin încheierea din 20 august 2008 de B.N.P., D. Din titlul executoriu în baza căruia s-a formulat cererea de executare silită, rezultă că garant debitor este C., domiciliată în Câmpulung, județul Argeș (fila 4 Dosarul nr. x/205/2017 al Judecătoriei Câmpulung). Înalta Curte reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor”. Alin. (3) al aceluiași text legal prevede că „Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite (…)”. Din perspectiva textelor de lege sus-menționate, competența de soluționare a unei cereri privind încuviințarea executării silite, cum este cazul în speța de față, aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Cum obiectul dedus judecății vizează cererea de încuviințare a executării silite, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 819 alin. (1) C. proc. civ., întrucât acestea vizează doar competența executorului judecătoresc în ce privește urmărirea silită imobiliară și nu competența instanței de executare. Cum la data sesizării organului de executare debitoarea C. avea domiciliul în Câmpulung, județul Argeș , Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ. cu referire la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2017.